Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

vulturul, în zborul lui bezmetic,
spre neant,
și-a frânt aripile,
atât de sus s-a-nălțat,
că a redevenit o pasăre de lut

gogyohka de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dacă aripile-mi sunt rupte

În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina StoicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Valeriu Butulescu

Pasăre moartă

Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.

Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.

A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.

Nu știa nici ea
transparența
poate să ucidă.

Am ridicat-o,
încercând să o ajut.

Am încălzit-o
la pieptul meu.

Un tremur tot mai slab
i-a cuprins trupul plăpând.

Sub un cer parcă mai sărac
și-a strâns aripile
pentru ultima oară.

Neplânsă și neștiută
a încremenit
pe albul imaculat
al zăpezii.

poezie de din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ah, Luna! (se dedică lui Michael Collins)

Ah, Luna! Atât de aproape
Și totuși atât de departe...
Din cuibul rotitor Vulturul zboară
Ușor să se-așeze în Marea Liniștii.
Singurătate, acolo sus...
Pământul suspendat privește spre voi.
Mai e puțin și "micul pas"
Va deveni istorie.

poezie de (26 decembrie 2008)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

cana de lut ars -
petala crizantemei
pusă la presat

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cocoșul și penele

Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
De pe creangă a sărit
Să le rupă trenele,
Dar din zbor s-a prăbușit,
Neținându-l penele.
Și atunci, c-un nod în gât,
Simțind rău migrenele,
Și-a spus: "Mă înalț atât
Cât m-ajută penele!".

fabulă de din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci când ți-ai frânt aripile, trebuie să ai grijă ca sufletul să-ți ducă zborul mai departe.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Tristețea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.

Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.

Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.

Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.

Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.

Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.

Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.

Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.

Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrica ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasăre măiastră

"Este perfect adevărat..."-
Gândesc privind către fereastră
Pe unde "zborul" și-a luat -
"Femeia-i pasăre... măiastră!"

epigramă de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în zborul toamnei -
surâs trist al bunicii
cu gândul plecat

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Artă poetică

din sunet și culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalță
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.

m-am făcut nai
și pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb brațele de lut
cu aripile veșniciei
și visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviți de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,
și-a-mbrăcat marama și iia,
și-a ieșit la plimbare
urcând delul la noi,
ascultând
cum cântă ciocârlia-n zăvoi.

poezie de (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Vulturul își plecă în jos capul; în fund, în noaptea deschizăturii adânci, tăiată ca de pala unui zmeu, șerpuia, sclipind ca argintul, izvorul. Și i se făcu dor de răcoarea dulce a undei șerpuitoare. Săltă și se repezi în fund; se lăsă în voie să cadă în apă; stropii reci îl acoperiră deodată, ca niște pietre scumpe, și, întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi își luă iarăși zborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o coastă, întinse aripile la soare, și închise ochii. Ațipi... Adieri de vânt îl înfășoară în vălul lor. Aproape se trezește; prin pleoapa închisă încă parcă zărește un foc grozav, a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. Munții parcă-s aprinși, cerul arde. Își ia zborul, grăbind spre cuib.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.
Girel Barbu

Simbolul credinței în versuri

Cred Într-Unul Dumnezeu,
Care este Tatăl meu;
Care toate câte sunt,
Și în cer și pe pământ,
Văzute și nevăzute
De El toate sunt făcute;
Și în Fiul Lui Iisus,
Ce s-a pogorât de sus
Și-ntrupat din Duhul Sfânt,
S-a făcut om pe pământ -
Născut, dar nu cu păcat,
De Fecioara alăptat;
Lumină lină, din Lumină,
Din puterea cea Divină;
Și-a fost dat spre Răstignire,
Pentru-a noastră mântuire;
A pătimit și-a fost îngropat,
În vremea lui Ponțiu Pilat,
La trei zilea-a Înviat
Și la ceruri s-a-Nălțat;
Și cu Slavă va veni,
Să judece morți și vii;
În Biserica cea Sfântă,
Unde Heruvimii cântă;
Un Botez mărturisesc,
Iertare să dobândesc;
Aștept morții să învie
Și Împărăția Lui să fie!
Amin!

poezie de din Un gând frumos, pentru Hristos
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Învinsul

Învinsul ce l-ați pălmuit
Cu sete crudă altădată,
Iată-l! Acum s-a ridicat...
Cu pace-n suflet vă așteaptă.

De neiertare apăsat,
Cu jugul fiecărei zile,
El s-a-nălțat spre nemurire,
Pășind tăcut spre fericire.

O, fiecare zi e teamă,
Înjunghiere, plâns, dureri,
Privește-n urma lui... e noapte
E plânsul ultimei lui seri...

Deodată iată-l! s-a-nălțat!
În ochi îl mai puteți privi?
Au nu e el cel vinovat
De greul fiecărei "zi"?!

L-ați umilit și l-ați scuipat,
I-ați dat acuza sărăciei...
El cât a plâns?! Cât a-ndurat?!
Acum, pe calea veșniciei,

Nu el e cel împotmolit...
Voi, leș de lut neroditor
Ce-n plata voastră ați crezut
Și-n veșnicia banilor...

În plata voastră ați crezut,
Uitând de rănile ce dor,
Corpul de răni vi l-ați umplut...
Ați înțeles nu-i ușor?!
.....................................
Lumina sufletului său
Spre transcendent îl profilează...
Priviți-l! Cât i-a fost de greu?!

Voi luați-i jugul ce-l apasă!
E-al vostru azi... A fost al lui...
Acum el este iar "acasă".

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am gustat

Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Arta asigură zborul. Dar cu aripile clientului.

aforism de
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Și dacă aș fi o pasăre, zborul tot la inima ta m-ar duce...

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Scuturându-și aripile, vulturul făcu un ocol larg, suind și scoborând prin aer. Apoi i se păru ceva flutură mai jos, ceva mic, prea neînsemnat ca să îndrăznească să se suie până la el: se repezi și, in ciocul gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din aripa lui. Zbură cu dânsa, sus, apoi ii dădu drumul, și urmări cu ochi strălucitori lunecarea ușoară, ca pe o apă, a penei, care cândva îl ajutase să se ridice. Luă munții în lung. Nicio boare de vânt, niciun murmur de ape care să străbată atât de sus. Și așa a mers până după-amiază, cu ciocul deschis, înghițind aerul cu gâlgâiri puternice, privind în toate părțile cu ochii lui ca două scântei. Obosi. Se coborî ușor și se așeză pe vârful unei stânci ce țâșnea în sus, goală, din stratul gros de mușchi al muntelui. Cum sta nemișcat, părea și el de piatră, părea -i colțul ascuțit al stâncii încremenite acolo de veacuri.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie.

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
om (vezi și ființă umană)
Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul, scriu istorie.

definiție aforistică de (2012)
Adăugat de Vasile GhineaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă definiție a fost selectată Definiția zilei pe 21 septembrie 2018.
Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum pot face un eseu despre aforismul "o pasăre a intrat o dată.... "? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!