Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniel Vișan-Dimitriu

Dragi cetățeni

Măi dragă, eu, cu trei mandate,
Sau, cum zic unii, două și juma'
Am stat mereu cu mâinile curate,
În timp ce toți din jurul meu fura'.

Și n-am jignit poporul nicio clipă
-Era unu', Brucan, care-o făcea-
Că nu făceam de vorbe vreo risipă
Și vă spuneam doar... tot ce vă plăcea.

Și-acum tot asta fac, fin'că e timpul,
Peste puțin, în urnă să-l băgați
Pe membrul ce credeți că, în răstimpul
De când îl știți, n-a fost printre-acuzați.

E cam neliniștită cucuveaua
Căci, de o vreme se aude-un zvon
Cum că ar paște-o, în curând, beleaua
Să cânte cu o alta-n unison.

N-aș vrea să mai răpesc din timpul vostru
Așa că, la final, vă dau un sfat:
De vrea o păsărică votul nostru
Și-l dați, veți fi, măi dragă, în... Europa.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Plugușor Fb

Aho, aho, amicii mei
Tineri și mai "tinerei"!
Vin la voi cu un colind
(Vesel, de-obicei, fiind)
Să vă fac o bucurie
(Sper să nu spun vreo prostie!)
Și să vă urez așa:
La mulți ani! (cât veți putea),
Bani s- aveți (ce-aș vrea și eu!),
Și noroc (d-ăsta mereu)
Sănătate, veselie,
(Asta îmi doresc și mie),
Parte de iubire mare!
(Asta-mi place mie, tare)
Toate,-n anul care vine
(Sau de azi, ce, n-ar fi bine?),
Și mai am, și v- ura,
Fiecăruia,.. ce vrea,
Dar nu vreau plictisesc
Oamenii ce îi iubesc.,
Și închei, cu zurgălăi:
Dați cu share la alții, măi!!!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Norii mei

"Tu ești cu capu-n nori" - îmi tot zicea.
Și-avea dreptate. Ce dreptate-avea!
Dar eu, pe vremea-ceea nu știam
Și, ce făceam, mai bine nu făceam.

Cum o brodeam, ceva îmi bubuia
Din norii ăia, drept în mintea mea
Și apăreau, cu trăsnete, trăsnăi,
De auzeam în juru-mi: "Măi, măi, măi!",

Dar auzeam și: "Bun... să-l ungi pe pâine",
Și "Brânză bună în burduf de câine"
O tot zicea cu "Ție, ce nu-ți place...",
Iar, de alint, cu "Tace și le face".

Eram cuminte, nu eram de-acei
Considerați, pe vremuri, derbedei.
Mă sfătuia: "Nu te-nhăita cu ei!",
mamă îmi era, ce norii mei!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Inelul

Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.

Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am să-ncerc mă afund,
să-l ușurez de lacrimi și tristețe.

Voi încerca fiu cum am mai fost,
simt, din nou, căldură și lumină,
încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.

Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.

Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cățelușul meu Lăbuș

Cățelușul meu Lăbuș,
Pe năsuc cu stropi de tuș
Și cu ochi de ciocolată
Toată ziua numai latră.

Nu mai vrea deloc lăptic,
Vrea mâncare din butic.
E fițos și plin de toane,
S-ar vrea și el în reclame.

Hrănit cu mâncare-aleasă,
Îmbrăcat doar în mătasă.
Vrea pantofiori și tichie
Și tuns doar la frizerie.

Măi Lăbuș, cătel fițos,
Coboară din ceruri jos,
Daca viata îți e dragă
Ia alearga tu prin iarbă.

Te uiți galeș la fripură
Și mănânci fără măsură,
Nu știu dragă, tu nu vezi
ai devenit obez?

Tu faci mofturi și eu tac,
Ma duc singură prin parc
Și mă joc cu alt cățel
Și tu stai tot singurel.

poezie pentru copii de (2011)
Adăugat de Valeria TamașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am tot strigat

Am tot strigat, — de când tot strig
îmi e și greu să tot mai spun
dar strig, căci știu vine ziua
să știți că n-am fost eu nebun.
Am tot chemat, — de când tot chem
și ură poate -mi purtați
dar chem, căci știu vine ziua,
când veți striga înspăimântați.

Am tot mustrat, — de când tot mustru
e tot mai gol în jurul meu
dar tot nu tac, căci vine ziua
cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit — și tot mai vin
spun încă mai e har
spun, căci știu vine ziua
cu plâns și țipăt în zadar.

Am tot înștiințat — și mai
răbdați-mi să vă-nștiințez
căci știu ce-aproape este ziua
cu-nfricoșatul morții crez.

Veți face și-acum tot ce vreți,
cum ați făcut și pân-acum
dar scumpul mântuirii preț
amar se va plăti cu scrum.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dorințe

vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,

Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.

Dar, ce-aș putea iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?

Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine consult?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa

De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.

Și poate- crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori dori
-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.

Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.

De-ar fi să pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi- risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste timp

Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.

N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"

Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, -i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.

Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...

Zâmbesc, ce norocos pot fi, voi muri cât încă-i Soare...

poezie de (5 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea știe
-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea să cadă,
capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am să-l răsfăț, am să mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu că toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea mă omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult aș vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

vrea să merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiții,
Fiind gata-n orice clipă să asculte orice "graur"
Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiții
Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Și casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,
Plângându-se apoi după ploaie-s plaur,
Iar balega cu lut 'n pereți de gard, ulcele
Cu smalț sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Și-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;
Căci nu e democratic, azi, te dai la "maur"!
Mai mult, să-l protejezi, să-l numești rom... integru
Și pe chitanțe false să-l îmbraci tot în aur?!

Și de ales e bun; poporul meu numește
Cu capul în găleți, făină în ochi, centaur,
Pe-orice necunoscut ce mințile-i vopsește...
Și-l călărește apoi spre-un viitor de... aur?!?

Poporul meu muncește, sau ar munci de este,
-i bun lege sârme, facă gropi; e faur
fure unu pe-altul de-n viață izbutește
aibe un post; oricare... să-și ia brățări de aur!?

Și acum poporul meu mai are un praf pe tobă,
Din ce n-a fost furat și-i încă un tezaur;
Pământ străbun ce-i ras de lemn băgat pe "sobă"...
Și-l vinde acum la tonă... pentru un gram de aur!

Își vaită țara mea, cu lacrimi roșii sânge,
Montane înroșite cu otrăviri, drept laur
De un popor avid, uitând copil ce plânge;
C-o zi nici verigheta nu-l va însura cu aur...

N-aș vrea ca peste timp un lingușitor fiu
Citat; unul perfid, ce mângâia un balaur
Crescut dintr-un popor ce n-a învățat; "Târziu,
Să nu regreți muțimea! Tăcerea nu-i de aur!!!"

Voalul Montanei Roșii, dârz te facă, taur!

poezie de (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
și-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
și l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulțumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
și se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o față urâțită
în timpul ce-a trecut, și nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiță ca de gel.

Dar ce-ar putea facă el, tabloul,
atunci când timpul însuși l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
și iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă și-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceață,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă față?

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geometrie de timp

Iau timpul ca pe un elastic
Și-l întind poză, o cocă, plastic,
Îl subțiind, mai mult s-ajungă...
Să nu deșire, îi fac dungă.

Îl pliez bol, sfârșit s-ascundă,
el îmi bate orice secundă
Și-l bat și eu să-l fac să curgă
Lin, lent, cum un balet de-o murgă.

Din drojdie îl mai fac alcool,
umfle lipsă, piardă gol,
Îl strâng, într-un final, în mine...
Ce l-am avut tot; 's timpu-mi 'n sine!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Romanța stâncii de bazalt

Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.

Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.

Nu cred ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
le cedați
Dar nu, nu cred ați putea

fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vrei?

Tu, gândurile mele, cum le simți?
Le mai auzi, le chemi, le-arăți -ți pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci și de fierbinți?

Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
și îl voi mângâia, din când în când.

Îți mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veșnicie?
Nu pot cred! Așa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?

Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-așteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereții goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.

De n-auzi gândul meu, 'l-auzi pe-al ei?
Ne vrea acolo, vrea să ne iubim,
la foc aprins din nou, împletim
cuvinte, suflete și trupuri. Vrei?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul tău îl învelesc cu stele

Trupul tău îl învelesc cu stele
Și-l fac să fie veșnic ca și ele,
vrea să te-nvelesc cu trupul meu,
Dar eu nu voi rămâne așa mereu.

Eu voi pierii când timpul meu va trece
Și trupu'-mi va rămâne tot mai rece,
Poate mă voi transforma într-o stea
pot te-nvelesc iubirea mea.

Cu dragostea aș vrea să te-nvelesc,
Căci tu ești tot ce am, tot ce iubesc,
Cu dragostea te port în vecie,
Și moartea tot viață ne fie.

poezie de (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șpagă

Propun să se legalizeze șpagă;
Că-n buzunar mâini nu se bagă,
Salariu nu se mai pretinde...
Guvern își ia, doar lui... merinde!?
Primarii trec din poartă-n poartă
Și dobitoace, își iau... la toartă.
Poliția nu ne mai strânge
Și nimeni n-are a se plânge;
Ne luăm permise pe... sprânceană...
Cu Mihaieli, preși..., suntem Geoană?!
La doctori mergem ca la morgă
Pe căprării; recviem d-orgă,
Sau cu surori, ca la hotel,
Pe alese, în paturi de bordel.
La fisc plătim direct director
Și facultatea drept... la rector.
De judecată nu-i nevoie;
Te duci cu plic, la Mița, Zoe...
Timbrat, ca să nu te refuze
Și ciripind, cât dai, din buze,
Iar procurorului îi procuri
Vreun porc, butoi cu murături.
La Stat, te angajezi, stai,
Dai examen, ce știi... dai.
De vine FMI, UE,
Le spui legea se-n muié
Și acum le-o dăm și lor... direct,
pușcării nu-s, nici prefect...
Și-n parlament stau toți, s-o întindă,
Cu mâna... plină pân' la grindă,
Iar vot, secu banii-n urnă...
Că tot ce alegi, e tot o... urmă,
Adică; urmează, să tot dai,
De vrei s-o ai, ca să nu n-ai...
Eu doar vă zic ce s-a propus
De-un dobitoc, ce voi l-ați pus
"Premar", pe undeva prin țară,
C-a dat el zvon, peste tot, sfoară...
Să-și facă toți, ce pot, mosor
Din tras sforile... De nu, mor
De oftică; -i ca o fragă
Munca... pe brânci cu mâna șpagă?!?

Văleu, o țara mea!... Măi, dragă!!!...

PS
fim toți hoți, de pungași luați,
Cu șapte ani de-acasă... dați,
Se anunță, în zori, zor de-amnistie,
Și-n caracter... și la prostie!?!

poezie de (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Șaua pe cal

(După Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.

Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea să-l sărute pe frunte.

Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
nici acum n-a reușit ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde meargă cu banul.

Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.

Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.

Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.

Numai azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.

parodie de din Parfum... vesel, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea...

Un fulg de nea aș vrea,
În palma ta fiu
Să nu fi fost nimic,
Din tot ceea ce știu.
Și tot ce a fost urât
Sau neadevărat,
vrea să cred e
Un vis ce l-am visat.
vrea să fiu o clipă,
vrea să fiu un gând,
vrea să fiu un zâmbet
Pe fața ta râzâd.
vrea să fiu o floare,
La pieptu-ți mă ții
-mi spui cuvinte calde
Și-ncet mă mângâi.
vrea să fiu o rază,
Pe chipul tău senin
În zori, de dimineață
te mângâi puțin.
vrea să-ți fiu și luna,
Și soarele aș vrea
Puțin din toate cele
Dacă și tu ai vrea...

poezie de (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții mei

tot aștept, din nou, stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă iubiți, la fel, părinții mei?!

S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!

Vă pun o întrebare, așa copilărească,
încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
-mi puneți un mesaj, sau îngeri renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?

... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?

Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, să dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!

știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!

Voiam știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
Că un dor nebun mă ia, vin, părinții mei!

-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important să fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?

Să știți c-am învățat cum pot să fac, zbor,
Căci pot pe nori sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot iau, datornic, o scară cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!

Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 decembrie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

După Bibanu

- Cum îți permiți, măi Ilie,
stai întins cu alta-n pat?
- Ce vezi tu, dragă soție,
Jur... că nu-i adevărat.

epigramă de din Academice (2011)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veche zi de naștere atestată documentar? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!