Toamna la Cosmești
Ploi de argint cad peste sat,
Vântul nebun ciufulește copacii,
Frigul și ceața încet s-au lăsat,
În holda de aur s-au topit macii.
Din hornuri se înalță caere albe,
Spre bolta rece cu norii de plumb,
În vie ciorchinii se pârguie-n salbe,
Cristale de brumă cad pe porumb.
Pământul arat, ca un reavăn covor,
Renaște sub brazda argintie de plug,
Fructele coapte într-un amplu decor,
Stau în paner, mirosind a belșug.
Trece trenul pe pod, parcă tunând,
Peste Siretul șerpuit și învolburat,
Lângă Zăvoiul, înfipți pe un prund,
Înfrigurați, tremură plopii pe înserat.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre arat
- poezii despre vânt
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre poduri
- poezii despre plumb
- poezii despre ploaie
Citate similare
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu... și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre roz sau poezii despre plâns
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu.. și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre alb, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre dor
Mărturisire
Norii grei plini de cenușă
s-au lăsat în jos... în șoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respirație
plină de grație
fără nicio semnificație.
Vântul lin și rece
puternic trece
prin inimă...
Și-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
strașnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din șoapte...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre miezul nopții, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre brumă
Decor Autumnal
DECOR AUTUMNAL
Frigul a venit cu un vagon
rătăcit pe șinele din gară,
vântul căuta lângă peron
notele fugite din fanfară.
A găsit întâi doar un bemol
în rugina scursă de pe roată
peste umbra singurului sol
izgonit din gama răsturnată.
Un diez, plecat de lângă do,
ajungea pe șinele uzate
și cu re, în pași de bolero,
alunga rafale destrămate.
Dar deodată gerul cobora
din vagonul fără garnitură,
vântul rece se rostogolea
cu brândușe ofilite-n gură.
Frigul peste vânt se așeza
să ajungă seara în câmpie,
pe peron un pui de cucuvea
aduna bemoli în veselie.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre ger, poezii despre gură, poezii despre dans sau poezii despre cucuvele
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre stele
Primăvara
Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Și-ndată verde a încolțit speranța,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanța.
Pe crengile unui bătrân cais,
În alb și roz a înflorit credința,
Din mugurii crăpați ai unui vis,
Renaște înmiresmat ființa.
Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele strălucește-n viitor,
Și aduce în suflet primăvară.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre zambile, poezii despre viitor sau poezii despre verde
Seceta
N-a mai plouat de-o vreme, e secetă în sat
Și ierburile pe dealuri sunt arse de pârjol,
Pârâul nu mai curge, fântânile-au secat
Și ciutura se-afundă, se-afundă în nămol
Se răsucește frunza pe vrejul de porumb
Și fructele zbârcite cad singure din ram,
Ni-s vitele flămânde și pasul le e strâmb,
Iar soarele lovește cu sulițe în geam
E liniște pe uliți și parcă e pustiu,
Pământul e fierbinte sub talpă și-a crăpat,
Iar holda cere ploaie cât încă nu-i târziu,
N-adie nicio undă, doar clopotele bat....
Se-nalță rugăciune cu ochii către Cer
Să se adune norii, demult n-a mai plouat,
( Dar oare ne aude?... E taină! E mister!)
Și dă-ne, Doamne, ploaie... pământul e-nsetat!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre fructe sau poezii despre crengi
Bolta rece
Peste boltă paște frigul
de surâd prin semizei
cărămizi sărind ca tigrul
își pun rouă pe cercei
Crămuiesc
în șorțuri îngeri adevăr peste minciuni
s-a lăsat sub boltă frigul
peste suflete-n tăciuni
Dansatoarele îngănă
maiestoase prin ciment
au lăsat în urmă urme
ce mă duc la faliment...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tigri, poezii despre rouă, poezii despre minciună, poezii despre cercei, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
* * *
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre viață
Căprioara
Frigul ce arde împrejur
Nemărginita văpaie de dor,
Muguri și flori de ger
Își înalță privirea spre cer.
Din albul nor coboară-ncet
Raze de lumină argintie,
Peste înghețatul cânt
Pe care inima îl știe.
Cad stele în depărtare
Ochi de căprioare fugare,
Care aleargă prin zăpadă
În pas răsăritul să-l vadă.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre tei
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
în lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țărm
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se așază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mișcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip și piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
preț de o privire inundând oglinda
în care tălpile alunecă spre afund și chipul
e dus departe de țărm
corabie
suflată de vântul
ce aspiră doar a fi vânt
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nisip
- poezii despre apă
- poezii despre sărut
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
- poezii despre marină
- poezii despre glezne
- poezii despre degete
Potop
Norii s-au spart
în miliarde de cioburi,
Cad pe Pământ,
nu pe alte globuri;
Fulgere albe,
în zigzaguri brăzdează
Drumul spre cer,
când și când luminează.
Cioburi de gheață,
pe Pămant cad rotunde,
Ploaia e rece
și-un fior mă pătrunde;
Știu că e ziuă,
dar afară e beznă
Și simt cum mă arde
reuma din gleznă.
E mijlocul verii,
dar tremur ca varga,
Prin valuri aleargă
pompierii cu targa.
Vântul izbește
cu crengile-n geamuri
Eol și-a scăpat
bidiviii din hamuri.
Strada-i un fluviu
șerpuind printre case,
Veneția parcă
la noi se mutase;
Frunze și flori,
navighează-n derivă,
Grâul din câmp,
a rămas de-o colivă.
Cu ce ți-am greșit,
Dumnezeule Mare,
Deși ne dai ploi,
n-avem de mâncare,
Și casele iarăși
ne cad în ruină,
Credința Ta, oare,
nu e tot creștină!?
Parcă-i începutul
sfârșitului lumii,
Măcar să n-apară
și germenul ciumii,
Durerea și teama-s
la culmea răbdării,
Și-i tot mai aproape
pragul disperării...
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vară, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre pompieri sau poezii despre mâncare
Umanizarea Pământului
E mort Pământul!
De mult e mort și e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alți oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au așezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
și întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Misiune
Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârșit, rotocoale ma înconjoară.
Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând și liniștit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ți-am greșit?
Ești isteț și ții la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, să ne sperii din nimic!?
Să te arăți după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiți că noi trăim și prin ploaia care vine!
Și prin frigul ce se arată vrând să pară fioros!
Tu nu știi că toamna este anotimpul meu frumos?
Lasă-ți mantia să aștearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzișuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veștezi să-ți ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre trecut sau poezii despre sperieturi
Iarna pe Dâmbovița - pastel bucureștean
Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste orașul gri, îmbâcsit și-nghețat,
De la un taxi se-aud claxoane și-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung și paralizat.
Într-un rond garnisit cu flori și cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfirați,
Un polițist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor și doi câini remorcați.
Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare mușată, cum place la tăți,
Strigă reduceri la semințe de floare,
Cu zâmbetul larg și mult ruj pe mustăți.
La Colțea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.
Deasupra Dâmboviței, pescărușii zboară,
Cu aripi de înger și cu ochi de ametist,
Printre pescari zgribuliți, la vreme de sară,
Jandarmii au prins un pește recidivist.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tractoare, poezii despre taxi, poezii despre somn sau poezii despre ruj