Calofile...

respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore...
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaş, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos...
Să fiu brevilocvent – nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
şi acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample – stil subţire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu şi-i viu...
Acest rulment imens căruia-i spuneţi Galaxie
mă ştie şi îl chem drept chezăşie
în desele momente de... cataplexie...
Cu fruntea-n amintire cad
nu-s beat, încă beatitudine destulă nu-i –
fereşte-mă de hulă – la morţi
să nu mă spui...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Ei mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...

Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Viaţa mea-i cerneală, căzută pe jos
Am luat-o şi amaşezat-o pe hârtie
Şi am scris-o de sus până jos
Un alt destin să-mi fie

Din ordine în dezordine, mă nasc
Şi depăşesc legile firii
Timpul meu, nu este măsurat de ceas
Şi al meu sange, nu-l pot bea vampirii.

Nici demonii nu-s mai întunecaţi!
Atunci când greşesc
Nici îngerii nu-s mai curaţi!
Atunci când iubesc.

Eu cred în destin şi-i stau împotrivă
Şi sunt mai rapid de cât el!
O ţintă am în viaţă şi o văd în oglindă
Şi oglinda mi-e drumul cu paşi de oţel.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
şi că mă-nchin când mă aşez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu,
şi c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s vinovat faţă de ţara mea

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
şi că mă-nchin când mă aşez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu,
şi c-am chemat la praznic pe oricine,
https://Versuri. ro/w/jo87
cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău: Am fost iar la cârciuma "Cocoşul Roşu"... Acolo se adună, seară de seară, duşmanii poporului... Beau şi înjură...
Lupoi: Înjură cumva partidul muncitorilor şi ţăranilor?
Limbău: Înjură tot! Dar mai ales partidul... Cel mai activ este agitatorul Guran.
Lupoi: Cine e Guran?
Limbău: Un pungaş! Pui de legionar! Taică-su avea fabrică de cuie...
Lupoi: Şi ce s-a întâmplat cu fabrica lui?
Limbău: I-a luat-o poporul! Aşa e drept! Acuma toată naţiunea face cuie...
Lupoi: Şi ce spune acest Guran?
Limbău: Când se îmbată, ţine cu reacţiunea...
Vulpescu (scrie, cu dificultate): Ţi-ne cu re-a-cţi-unea...
Lupoi (gânditor): Se îmbată des?
Limbău: Tot timpul e beat. Şi-i agită pe ceilalţi... Care, nici ei nu-s treji...
Lupoi: Concret! Ce spune?
Limbău (triumfal): Multe! Aseară spunea că generalisimul Stalin a fost un porc...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

îmi era aşa de sete când am văzut
acest pahar cu apă
încât am urlat: iată marea!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

o şoaptă m-ajunge

Am mers
Am tot mers şi
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal – azi cioburi iată

M-aş bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
şi ciob în călcâi, deşi
nu şchiopătez, am tot mai des iluzia

proiecţii derulând
o şoaptă mă ajunge: schimbă pasul!

şi-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineţii, vedeţi?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi peniţa cum asudă

Mi-a fost cu tine viaţa mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viaţa rămasă.

Cu tine m-am născut încă o dată
Şi ţie m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam şi mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viaţă-mi fu visată

Şi dorul îmi era duios şi blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu şi numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.

O, Doamne şi peniţa cum asudă
Când ţie îţi închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăţi din viaţa-i crudă!

Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feştila-mi ţine loc de lumânare
Şi pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.

Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ţi nu vrea să mă mai ştie?

Mi-ai fost senin curat şi împăcare,
Te am azi resemnare şi regret
Şi focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciun străin sau băştinaş
În casa-i nu m-o mai primi
Nici mi-o mai vorbi. Îmi vor închide uşa toţi.
Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc culcuşul, când eu nevasta-i strâng
În braţele ce l-au ucis. Nu-s ticălos?
Şi nu-s spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau
Nicicând să nu-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
În ţara mea!

poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul zărilor curbe

Ne pier în ecouri de strigăte mute
Priviri ce luceau şi sunt astăzi pierdute
În zori ce-au adus între noi întuneric
Şi goluri în visul odată feeric.

Şi nu e niciunul în stare să spună
Că dragostea noastră de azi e nebună
Şi zguduie noaptea, şi urlă în zi
Că încă trăieşte, să-ţi fiu şi să-mi fii,

Să rupem cortina de nori ce apasă
Pe-o scenă de gheaţă c-o mare crevasă
Ce creşte, şi creşte, în hăuri trăgând
Actori ce se-ncurcă în replici de gând.

Nu ştie, sărmana, în zbaterea sa,
Că totu-i decis şi e moartă deja,
C-a fost alungată în linii de zări
Curbate pe-alocuri în vagi întrebări.

Nu-i doliu, nu-s lacrimi, nu-s urme pe cer
De îngeri ce cântă-ntr-un cor auster,
Nu-i nimeni să facă orgoliului vină
Când pleacă, nebuna, în zări de lumină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, când încă zorii nu-s...

Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire şi o primesc (ştiţi voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină şi beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun şi în singurătate, să nu îi fie prea urât şi-n liniştea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare şi de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porţi închise unde bat atâtea suflete-n neştire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus şi să-mi aduc de ele-aminte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

Eu nu-s doar om, sunt înger sfânt.
Nevoia ta de-a te-mplini.
Din cer venit-am pe pamânt,
Jumate ţie spre a-ţi fi!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân român

Iubesc Parisul... iubesc Franţa,
Nu-s norocos, nu-s nici ţigan,
N-am empatii... cu ignoranţa,
Nici nu-l sfidez pe musulman.

Rămân român de viţă veche,
Modest, cinstit... şi selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.

Refuz naivităţi pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.

Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a ţara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Şi datorii... făr-de temei.

Iubesc Parisul... iubesc Franţa,
Nu sunt băftos, nu-s nici gitan,
Îmi fac vacanţa la Constanţa
Mândrindu-mă... că sunt oltean.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj în sticlă

în acest viitor aici
unde poate citeşti acum
aş fi vrut foarte tare să ajung dar...
am murit

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast

Ridic acest fir al apei,
În sănătatea voastră.
Ridic acest solz de peşte
Şi-i beau lacrima.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!