Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Moșul și porumbeii

Un bătrân, în parc, pe-o bancă
Stătea și în jur privea
Porumbeii cum se joacă
Și de el s-apropiau.

Stoluri mari, în zboruri line
Pe deasupra lui zburau
Și din stol la dânsul vine
Și din mână-i ciuguleau.

Un copil isteț din fire,
Zâmbind îl privi mirat
Cum din stol în cap îi vine
Plată câte-un băligat.

Văzându-i moșul mirarea
Se destăinui cu foc:
- Ca și politicienii
Ambii fac același joc.

Jos, din palmă îți mănâncă,
(Vorbe multe nu încap)
Dar cu cât mai sus se urcă,
Ți se baligă pe cap.

poezie satirică de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Despărțire

La urma urmei, ce să-ți spun?
Gata - Și nu-mi purta iubire,
E o povară mult prea grea
Cere eforturi de simțire.

Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
Cum spargi o vază din greșeală.

Desigur, trupul meu trăiește,
Umblă prin lume, cum îi felul,
Dar viața scapă de pe dânsul,
Cum de pe-un deget mort, inelul.

Tâmpla mai dă unele semne
De râs, dar mâna cade-n gol,
Miresmele și sunetele
Se-ndepărtează stol cu stol.

poezie de
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când îți pui cu dânsul mintea

Insistent cum e din fire, cucu'-și strigă al său nume;
Care pasăre măiastră,-asemeni lui, pusă-i pe glume?
De-l întrebi, cu gânduri bune, cât mai dăinuie iubitul,
Tace molcom sus pe cracă, semn că doarme-afurisitul!

Alteori, când cazi pe gânduri și ești trist că-nghețul vine,
Ia-l de unde nu-i, măi frate, cică-i dus prin țări străine!
Ce-o fi căutând pe-acolo, face bani, strânge avere?
Pentru cine? Soață n-are! Crezi că merge din plăcere?

Fetele nemăritate supărate-s foc și pară.
Le momește, le smintește: mai rămâneți pân' la vară!
Măritișul și iubitul de le dai pe a lui mână,
Așteptând să cânte cucu', ai rămas fată bătrână!

Când îți pui cu dânsul mintea, zău, că toate-ți merg pe dos!
Fără noimă se avântă: cucu'-n sus și cucu'-n jos!

poezie de (2 septembrie 2015)
Adăugat de Valeria MercaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Balada din parc

În parc toți porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
își caută rătăcit mama în colțul gurii.
Și tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croșetezi aleile!
Ce Soare... îți zic!
Ce Soare cu dinții tăi... îți zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
și plec în scorbura cu hamace.
Tu îți înghiți umbra pe vată de zahăr!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Teiul gonflabil

O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
șijoc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap
și-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie
șijoc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap

rondel de din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Celuia ce ne spune că orce vaccin are probleme

Ne spune unul sus și tare:
Orce vaccin probleme are.
Vorbe multe nu încap,
Probleme are el la cap

epigramă de (martie 2021)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și toți credeau că Hrabal a murit în timp ce hrănea porumbeii

fumez prea mult în poeme
și mai mult în realitate
poate de asta le și ofeream cu nonșalanță
muribunzilor de la spitalul nouă
care puteau renunța la orice
mai puțin la țigări
ultima țigară
și nu le spuneam
că totul va fi bine
pentru că știam că de acum
nimic nu va mai fi bine
mă plimbam pe coridoare
și mă așezam pe calorifer
la fereastră
de unde priveam porumbeii
și doctorul meu mă întreba

dacă mă gândesc la sinucidere
numai gândesc la nimic
sau cel puțin asta încerc
copiii joacă fotbal eu n-omai
și poate că e mai bine
nu mă vizitează decât mama
care-mi aduce portocale
știi, am știut dintotdeauna
că tu-mi aduceai și de crăciun i-aș zice
poate de asta din toți
porumbeii hămesiți și diabetici
care se cățărau pe copacii din vată de zahăr

unul singur a venit la mine
și în timp ce scrumam tacticos pe jos
și mă uitam după o femeie frumoasă
care nu mai apărea
a început să ciugule cu poftă
din scrumul de țigară
i-aș fi zis băiete
am fi putut
ca nils și gâsca lui
să fim prieteni
șinu ne pese
de țigări
și femei frumoase
de porumbeii diabetici
care se cățărau pe copacii din vată de zahăr
și ciuguleau, ciuguleau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Pasat

Chemare

Vino! Să vezi din plopi cum curge mierea
Foșnesc păduri în răscoliri de vânt...
Din coji de nuc se scurge toată fierea
Domol, domol pe-o coapsă de pământ.

Păianjenii țes pânze translucide
Și doar un greier aciuat în șanț
Îi cântă toamnei care îl ucide,
Același cri, dar fără niciun șfanț.

Vino să vezi, mirarea nefirească
Bobocului de trandafir din parc,
Că n-a mai apucat să înflorească
Și-a-ncovoiat tulpina ca un arc.

Când vei veni, înlăcrimat de doruri,
Secunda s-o opri într-un sărut,
Topindu-ne încet atâtea zboruri
Uita-vom, câte toamne-am străbătut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău, își rupe totdeauna din somn numai să vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum privește, pe când toți ai casei dorm.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoșul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Petre Ispirescu

Prințul o luă și el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece pași și văzu pe sus un stol de șapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci și dânsul își îndreptă cărările pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse else lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, și, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colți, din râpă în râpă, cățărându-se când pe muchi, când pe coame de munți, ajunse la o peșteră. Intrând acolo, rămase ca lovit de trăsnet când văzu niște palaturi ca de domn și așa de măiestrit lucrate, cum nu se văd pe pământul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zâna zânelor. Cum o văzu primblându-se prin grădină cu roabele după dânsa, o și cunoscu. Un copilaș de drăguleț se ținea după zână, alerga, se zbenguia printre flori, și tot striga pe zâna ca să-i arate câte un fluturel. Pasămite zâna rămăsese grea când zburase de la masă. Și acesta era copilul lor.

în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Adrian Păunescu

Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 16 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Mateiu Caragiale

La Argeș

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân și-ntinde puternic negrul zbor,
Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.

Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domnița să privească, din ‘naltul foișor,
Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,

Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?

- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată și florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Craii de Curtea-Veche" de Mateiu Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.
epigramă

Epigrama

Patru versuri pe o temă
(Că mai multe nu încap)
Aranjate într-o schemă
Cap la cap, dar și cu cap!

definiție epigramatică de din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum aș putea să mă fac înțeleasă?

Cum aș putea
să mă fac înțeleasă?

De parcă cineva
și-ar mai dori
să înțeleagă pe altcineva
dând cuminte din cap
ca și cum în aprobări
s-ar afla omenia
când în fond nimeni
nu mai caută
să înțeleagă nimic.

Trăim iată câte-un pic,
câte-un pic fiecare
din drama și bucuria celuilalt.

Fericiți că nu
ni s-a întâmplat nouă
indignați că nu ni s-a întâmplat nouă
c-un egocentrism mascat
în surâsul de duminică
ziua în care ne facem cruce
ca toți dușii la biserică.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Copacul meu

Nu știu ce gândește un copac luat în brațe,
dar am semne că se bucură,
păsările se opresc din zbor și cântă.

Umbra lui nu are picioare, dar fuge,
înima mea simte frunzele cum se clatină
și se urcă pe ramuri alături de ele.

Fac ocolul pământului cu rădăcinile sub tălpi,
îmi simte urmele urcând prin cercurile trunchiului
și nu mă scapă din ochii lui verzi.

Întotdeauna când vine furtuna
trag clopotele bisericii din dealul cu vii,
le aude și simt cum se gândește la mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stol de porumbei-
firimituri de pâine
pe banca din parc.
*
Desțelenire-
pe arătură cioara
nerăbdătoare.
*
Alunecând lin
sus luna jumătate-
seninul nocturn.

haiku de (2022)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea de viață

intră cu bocancii pe gresia albă
în bucătăria unde luna s-a trântit
pe un geam deschis într-un amor
clandestin și postmodern
stătea cu berea în mână cum
văzuse în filmele la televizorul
alb-negru cu lămpi
prăjise o bilă într-o lingură
cu bricheta zippo furată
de la magazinul de vechituri și
acul seringii îl lucrase ca într-un film
a simțit focul din măruntaie cum urcă
în creierul lui care se micșorează
pe zi ce trece
așa citise într-o revistă sau ziar

privea ceasul popeda de la mână
primit de la bătrân înainte
de a se căra în altă lume

taică-său fugise să nu muncească
la colhozul din comună și
el prăjea bile și se injecta de două
trei ori pe zi pentru a ieși deasupra
din mâlul care-l trăgea dincolo

luna se reflecta pe sticla lui
fix în berea lui neagră
cu nonșalanța unui corp ceresc
care alimentează mintea poeților

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voievod ucis

Femei îngenuncheate și-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi și oameni fără slavă
Adapă cai focoși, unde lucește iazul.

Turbane roșii, coifuri și suliți. În țărână,
Un leș umflat din care lupește se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalță-n peisaj alb buzdugan domnesc.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pe gânduri

ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte

ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere

foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință

când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
până nu te lovești de ele

cel mai des drumurile-s înfundate
numai pe câmp suntem răsfirați
fiecare cu iarba lui
pe care o cosește singur
nimeni nu știe dar fiecare vrea
ca munca să fie a lui

deseori mă gândesc numai la mine
mă privesc în oglindă
trec peste prag
dispar în spatele zidului
ca unul care-l proptește
și se strecoară-n noapte

dacă mă caută cineva
ori mă bucur, ori mi-e frică
cum îi era lui tata când primea o scrisoare
de acasă

și tot a primit una de moarte

poezie de (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Starea de suferință nu vine din cauza problemei, ci din teama că suntem incapabili să rezolvăm acea situație. Cred că una dintre cele mai mari iluzii ale vieții noastre este că emoțiile noastre sunt dependente de evenimentele din jur. Eu zic că evenimentele din jur doar îți "propun" anumite emoții. Depinde de tine dacă le accepți sau vrei să le schimbi cu altele.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul că făcuse atâta cale în deșert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, că se agață de spinarea lui o bufniță. Hâț în sus, hâț în jos, bufnița să se ducă din spinarea lui, ba. Îl înhățase, drăcoaica, cu ghiarele, ca o gaiță spurcată, și nu-l slăbea nici cât ai da în cremene. Mai se suci, mai se învârti să scape de pacoste, și nu fu nici un chip. Daca văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. În cale, băgă de seamă că alte șase bufnițe se țineau după dânsul. Merse el, biet, cu alaiul după dânsul, și potrivi ca să ajungă acasă noaptea, spre a nu se face de râsul dracilor de copii. Cum intră în cămara unde locuia dânsul în palaturile tătâne-său, cele șase bufnițe se așezară careși pe unde; iar cea d-a șaptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se așeză în pat. Mai stătu, bietul flăcău, se mai socoti, se mai gândi, mai plănui, și în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace, să vază unde are să iasă această întâmplare. Mai cu seamă că acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Și cum era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap.

în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook