Campanie electorală
Un primar, odată,
In campanie fiind,
Se plimba pe stradă,
Alegători căutând.
Și cu zâmbetu-i fățarnic,
El pe toți îi saluta.
Mai oprea pe câte unul
De politică-i vorbea.
Timpul a trecut prea iute,
Iar primarul ce gândea?
"Înc-o zi fără de roade".
Terminat el se simțea.
Deodată, dădu Domnul
Și în față ce văzu?
O bătrână - ca tot omul
De pe trotuar căzu.
Se gândi el într-o clipă:
"Ăsta e al meu noroc".
Se repede, o ridică
Și pe bancă-i face loc.
Sună iute la salvare
Și la șefi - un lucru rar
Le explică cum că are
Șansa iar de-a fi primar.
Cu entuziasmu-i mare,
Ce-l cuprinse între timp,
Cu bătrâna în salvare
Doctorilor dă cuvânt:
- S-aveți grijă de bătrână,
S-o tratați și s-o-ngrijiți.
Dacă treaba iese bună
Fi-veți bine toți plătiți.
A doua zi, de dimineață,
Mergând vesel și grăbit,
C-un buchet de flori în brațe
La spital iar a venit.
Cum îl zări, bătrâna,
Bucuroasă-i iese-n cale.
S-aplecă să-i pupe mâna.
- Mulțumesc, te rog matale...
Doctorii... cum m-au tratat!
Grijă toți de mine-avură.
Pentru că le-ai cuvântat,
Datorii, peste măsură.
El gândea: acu-i momentul,
Dar un pic cam încurcat,
Să-i vorbească el bătrânei
Cum că șansă... Cel de Sus i-a dat.
- Apoi vezi, duminică-i votare.
Votul mie să mi-l dai,
Concurența-i tare mare.
Asta rugăminte-o ai!
Deodată, foc, bătrâna sare:
- "Alte vorbe nu încap -
Și te rog să știi matale
Că la gleznă m-am pălit
Și nu la cap...!"
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre votare
- poezii despre timp
- poezii despre medici
- poezii despre șefi
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Reporterița: Am venit să-ți luăm un interviu, maică.
Bătrâna: Ce dracu să-mi mai luați?
Reporterița: Am venit să-ți luăm un...
Bătrâna: Păi mi l-ați mai luatără o dată, taică.
Reporterița: Când?
Bătrâna: Oho! Pă la anii '60, taică... '60...
Reporterița: Cum ți l-au luat, maică? Ți-au pus microfonul în față, sau cum?
Bătrâna: Da, da, taică... Mi-au pus pistolul! La ceafă, taică, la ceafă!
Reporterița: Gândește-te bine, maică! Ești la un interviu pentru televiziune... Pistolul sau microfonul?
Bătrâna: Aaaa, pistolul, sigur pistolul! Că microfonul iera sub masă...
Reporterița: Si ce-ai spus?
Bătrâna: Păi am zis, taică... am zis, oho... "Jos comunis..." Dar nu s-a auzit! Că pesemne de la pistol nu se aude ca de la microfon, taică...
Reporterița: A fost un moment însemnat din viața matale, maică, așa-i?...
Bătrâna: Am semnat, taică... am semnat. Cu toate că eu nici nu știam să scriu. Da' când am văzut pistolul, am învățat pă loc, știi cum? Academiciancă mă făcui...
replici din Unda veselă, sceneta "Interviu la țară" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre draci, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre timp, citate despre televiziune sau citate despre bătrânețe
Badanta
-Vieni quando ti chiamo! striga bătrâna insistent
Folosind și clopoțelul s-arate că e urgent
Și badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară
Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară
O îngrijea de câțiva ani, cu o foarte mare grijă
Chit că bătrâna-i bolnavă și nu merge nici în cârjă
De multe ori o necăjește, egoism de om senil
Să-i suporte orice toană, uneori e dificil
Părăsise România pe când criza-i dete brânci
Mai mulți bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,
Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferință
Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voință!
Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare
Ușurel s-ar descurca, chiar de-i viață de-nchisoare
Cel mai greu de suportat, este dorul de familie
Să stea departe de copii, asta mult o chinuie
Tristețe mare o cuprinde, iarna pe la Sărbători
Când petrece cu bătrâna, nici vorbă de urători
Se uită jalnic pe la geam, gându-i zboară în depărtare
Purtând un dor imens de casă, un dor atât de mare!
Speră ca și-n România să-și poată găsi un rost
Să se-ntoarcă iar acasă și să fie cum a fost
Ea se simte ca într-o cursă, din care nu știe a scăpa
De țară s-a înstrăinat, în Italia n-ar mai vrea
Iată însă, Parkinson-ul, pe bătrână a-nțepenit
Fără multă suferință, și-a dat obștescul sfârșit
Iar badanta, om cu suflet, începe-n lacrimi s-o bocească
Rudele de la priveghi, nu știu cum s-o mai oprească
În plânsul ei e multă jale, tot nădufu-și descărca:
Viața ei de închisoare, efortul de a se descurca
Lacrimi sunt pentru copiii, rămași cu bunicii în țară
Și pentru aceștia fiind bătrâni, grija asta-i o povară
Badante-s multe în Italia, ca și în întregul Occident,
Femei ce îngrijesc bătrânii, responsabil, evident
Își sacrifică ani din viață, câștigând o pâine amară
Domnul să le ocrotească, să le-aducă iar în țară.
Notă:
Badante - așa numesc italienii femeile ce îngrijesc bătrâni la domiciliu
Vieni quando ti chiamo! - Vino când te chem! (traducere din lb. italiană)
poezie de Ionel Popa (29 decembrie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre femei, poezii despre dor, poezii despre Italia, poezii despre zbor, poezii despre tristețe sau poezii despre traducere
Pensionarul și fata
Un pensionar odată
Pe o stradă se plimba.
Era strada rău famată.
Asta însă căuta.
Deodată vede-o fată
Îmbrăcată subțirel.
Era fata de-altă dată
Pe la care trecea el.
În față i se arată
Cu zâmbetu-i cunoscut:
- Să o facem înc-o dată
Ca în timpul ce-a trecut.
El pe dată se opri.
Se roti să vadă tot.
Când în ochii ei privi
Oftând zise:
- Nu mai pot...
- Nu-i nimic, să n-ai teamă.
Noi știm să te ajutăm.
Să vezi cât de degrabă
Amândoi ne descurcăm.
..................................
- Așa sunt bărbații toți?
După cum te-ai descurcat,
De ce spui că nu mai poți,
Că nu este adevărat.
- Tu mi-ai zis că nu-i nimic.
Mai oprit ca să vorbesc,
Însă eu am vrut să zic,
Că nu pot... să mai plătesc.
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pensie, poezii despre plimbare, poezii despre plată, poezii despre ochi, poezii despre frică sau poezii despre fete
Trăia odată o bătrână care locuia singură, singurică, în partea de apus a țării. Și bătrâna avea o grădină în care creșteau nu numai trandafiri și garoafe, dar și salată și fel de fel de verdețuri de care avea trebuință la gătit. Însă fala grădinii ei era un strat cu lalele pe care bătrâna îl săpa și îl plivea cu cea mai mare grijă, căci era mândră de lalelele ei cum nu se mai poate. Și-ntr-adevăr, lalelele ofereau o priveliște încântătoare.
începutul de la Stratul de lalele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lalele, citate despre țări, citate despre trandafiri, citate despre superlative, citate despre mândrie sau citate despre garoafe
Mocănească
Nea Alecu, "pui" de popă,
Cu o mamă interlopă,
Înfocat nevoie mare,
Se pregătea de votare...
Și fiind în tren spre casă,
Cu-a lui "traistă mocăneasă",
Se zbătea pentru-a-nțelege
Cum e cu-a votării lege...
Cu doi ani și nu-știu cât,
De amici a fost pârât
Că a votat, auzi "matale",
Pentru..."ălea unionale"...
Că văzuse cu stă treaba
Cu ăi care stau degeaba,
Aleși de partid pe liste...
Au sloganuri... populiste...
El, bine'nțeles, la stână
Face brânza cea mai bună,
Pe când ăștia hoți, o droaie,
Mereu o cam fac de oaie...
Se gândea pe cin-să "puie",
Poate-i bine... pe-o duduie,
Votul, că cunoaște una,
Care-i "bate" cu minciuna...
Sau pe unul mai "zevzec"
Și aprig ca un berbec,
Ce știe ce e cu "oaia",
De nu, îl mănâncă gaia...
Dacă nu, "vede" pe listă,
Cum stă treaba populistă...
Și oftă grav, nea Alecu...
Tunzând... oaia și berbecu'...
poezie de Constantin Enescu (6 aprilie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre trenuri, poezii despre superlative, poezii despre prietenie, poezii despre partide, poezii despre mâncare sau poezii despre minciună
Da
Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,
Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.
Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!
Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul,
Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
i-njură pe-orice vreme,
Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.
Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
Să zică "Da" nevasta.
Păi vezi că eu uitai să spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.
Așa că el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren că dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,
Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!
Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,
Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";
De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.
Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre vinovăție, poezii despre soacre, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O bunică și-o copilă!
Într-un colț uitat de lume.. lângă podul dinspre moară
O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiașe.. greu se descurca bunica
Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica!
Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!
A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoțica!"
Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa
O biserică frumoasa... pe o strada.,. undeva!
A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane
Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane
Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă
A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă:
,, - Dragă, Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă
Zace-n pat de multă vreme... e slăbită și firavă
Dacă poți Tu să o vindeci, mergi acuma... iute... iute
Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte!
Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă
Are găuri în șindrilă... e micuță și săracă....
Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă
Mergi, Te rog, să-mi vindeci fata! Fata mea ca o păpușă!
Să nu uiți! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide ușa când o fi să mă întorc!
Gata, Ți-ai notat adresa?... iaca.. plec și eu la drum,
Mulțumesc, Mărite Doamne... mulțumesc încă de-acum!"
O priveau râzând mărețe,, cuvioasele" femei
Zice una mai țâfnoasă:,, - Vai și-amar de ruga ei!"
Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă
Cu nădejde mare-n Domnul... nu le-aude sau nu-i pasă!
Și minune! Când ajunge si deschide grabnic ușa,
Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa
,, - Cum? Te-ai ridicat, micuțo? Vino iute la bunica! "
Și degrab' îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica!
,, - A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte
Avea haine de lumină și în plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate... precum crinul fruntea Lui!
Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui!
Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală
Să mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară!
M-a rugat să-ți spun și ție c-a găsit căsuța noastră
Si ai cheia așezată chiar sub preș, lângă fereastră "
poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre păpuși, poezii despre copilărie, poezii despre boală sau poezii despre voce
Grijă mare la votare!
În țara noastră, frățioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulți în stradă au ieșit
Și-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!
Tineri mulți și-au pierdut viața
Supărarea umplând piața
Că-i guvernul prea corupt
Și paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!
Durerea fiind așa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toți avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună și în stele
Opoziția se vrea... la putere!
Mulți doresc câte-un ciolan
Și de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viață și moarte
Detractorii-s puși pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!
Ciolanul de-i greu de prins
Și-un oscior este de ajuns,
Funcționar pe nu știu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulți primenire!
Dacă mergi acum în piață
Poți să iei și-un pumn în față!
Să n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Și pe cine vei susține
Sau mai bine te-ai abține
Dacă-l vor pe.... nu știu cine!
Lumea strigă acolo în stradă
Și pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Și-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Și așa nu se mai poate!
În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză și durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu știu unde
Mulți cu interese oculte
Jos partidele corupte!
Unii îl vor pe nu știu cine
Dar la UE nu dă bine
Alții vor pe nu știu care
Însă e pătat cam tare
Toți am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupții, vrem dreptate!
Vreau să spun că nu e bine
Să mă cert eu și cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiți măi frate
Și-ar avea și demnitate
N-ar dori imunitate!
Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiți, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Și să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!
poezie de Ionel Popa (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre corupție, poezii despre gură, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre imunitate parlamentară, poezii despre țări sau poezii despre încordare
Consultație
Vine Ițic la Avramy,
Medic bun, recunoscut,
Îi spune că în dragostea cu Samy
E ceva necunoscut.
Prima dată este bine
Și se simte minunat.
Dar a doua oară... în fine
Iese tare transpirat.
Medicul l-a consultat
Și pe față și pe dos,
Dar nimic n-a constatat
Ca să-i fie de folos.
Zise Avramy:
- Ițic dragă,
Îți spun eu că n-ai nimic.
Poate Samy ca să vină
S-o consult pe ea un pic?
Vine Samy, se dezbracă,
O consultă și pe față și pe dos.
Chiar și-n locul acela care
Crede Avram că-i de folos.
Stă Avram să se gândească,
Că n-a constatat nimic.
Cum lui Samy să-i vorbească.
Este încurcat un pic.
- Samy, când e-n dragoste cu tine,
Ițic mi s-a confesat
Prima dată-i foarte bine.
A doua iese tare transpirat.
Zise cu vorba-i ușoară
Și cu râs de domnișoară:
- Iarna, este prima oară.
Iar cealaltă-n plină vară!
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre râs sau poezii despre iarnă
Fabulă "politically correct"
Odată, Leul, Rege și-Împărat,
Întreaga junglă a chemat la sfat:
- Iubiții mei, a cuvântat Felina,
Eu vă iubesc mai mult decât lumina,
Dar mi-este greu dreptatea s-o împart,
Și libertatea, și democrația,
Când unii dintre voi, aici, de față,
Cu mult prea multă hrană se răsfață!
De pildă, tu, furnica, n-ai rușine?
Nu-mparți nimic din masa ta, cu noi!
Mănânci prea mult! Enorm! Nu se cuvine
Să mai postești, căci toți avem nevoi?
Iar tu, gurmand gândac, și tu, brotace,
Chiar nu vedeți ce mult v-ați îngrășat?
Atât de lacomi sunteți, și rapace,
Că nimănui, o frunză nu ați dat!
Vai mie, că mă rog, postind într-una
Ca rege peste regnul animal,
Să fie necuvântătoarele - ca una!
Și tot vorbind așa, zări un cal
Vă rog să mă scuzați pentru o clipă!
Să-mi iau și eu fărâma de pesmeți!
Și Leul mâncă calul tot, în pripă
Și reveni-n studioul de potenți
Așa cum vă spuneam, ștergându-și botul,
Se cade, zise Leul, să postim!
Și când mâncăm, la toți să dăruim
Democrația, Libertatea Totul!
Morala: Unde e, s-o împărțim?...
fabulă de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cai, poezii despre zoologie, poezii despre sfaturi, poezii despre răsfăț, poezii despre rușine sau poezii despre monarhie
Mărioara la doctor
Mărioara de la țară
Astăzi la oraș veni.
Nu veni ea într-o doară,
Lucrul bine îl gândi.
La un cabinet cu plată
Medicului se prezentă.
Rușinată biata fată
Iată cum îi cuvântă:
- Eu sunt tânără, frumoasă,
După cum mă și vedeți.
Nu pot sta închisă-n casă,
Sunt iubită de băieți.
Te rog doctore, mă-nvață;
Să nu spui că-i prima dată
Când îți solicită o fată
Cum să nu rămână însărcinată.
- O! Nu-i greu, că viața trece.
Te distrează cât dorești
Un pahar cu apă rece!
Ai grijă să nu răcești!
- O, dar pot să iau o cupă!
Nu mi-a dat ca să gândesc...
Întrebare-i: înainte ori după...?
Cum să fac să nu greșesc?
- Înainte, îi burtă plină.
După pentru ce să ei?
Ca să fie treaba bună,
În loc de... mai bine bei.
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sat, poezii despre prezent sau poezii despre oraș
Flăcăul începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povățui cum să umble și cum să se poarte, și daca va izbuti, l-a jurat pe tinerețele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate și ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulțumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, și ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână și mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer și cu alta în pământ.
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfaturi
- citate de Petre Ispirescu despre sfaturi
- citate de Petre Ispirescu despre timp
- citate despre săptămâni
- citate de Petre Ispirescu despre săptămâni
- citate despre promisiuni
- citate de Petre Ispirescu despre promisiuni
- citate despre mulțumire
- citate de Petre Ispirescu despre mulțumire
- citate de Petre Ispirescu despre bătrânețe
Albina și porumbița
Albina căzu în apă,
Iar porumbița o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.
Porumbița, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.
Netemându-se de om
Porumbița sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă pușca spre ea.
Albina zbură de zor
Și-nțepă pe vânător,
Care iute se feri
Și ținta nu nimeri.
Ceea ce dă de-nțeles,
Că de ai suflet ales,
Unui binefăcător,
Să-i faci bine ești dator.
Dar albina, vai de ea,
Aceeași soartă avea,
Fie că se îneca,
Sau vânătoru-nțepa.
Morala:
La bine răspunzi cu bine,
Dar fără să uiți de tine,
Că albina, de gândea,
Pe vânător... bâzâia.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre porumbei, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre colacul de salvare sau poezii despre bunătate
Cuvânt neinventat
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.
Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
Cu alte minți și ignorând momente,
Ce-ademeneau în jurul meu trei universuri:
Al meu, al ei și cel comun pierdut prin multe sensuri.
Ah, și cât e de frumos s-o știi numai pe una...
Când alergi cu ea, ținând-o strâns de mână,
Când ea te-nvață a doua oară, având pe cap cunună,
Să te săruți cu ochii-nchiși, ca la-nceput sub clar de lună,
Să simți plăceri sub degete durute,
Să guști trupesc atunci când buzele stau mute.
Și e superb să poți visa în doi pe-aceeași undă,
Să ai ce n-ai putea avea, să o cuprinzi și să te pătrundă,
Să dai ce ai și tot să nu-ți ajungă..
E minunat s-o vezi lucind și să o vezi cuminte,
S-o simți indiferentă, s-o simți cum se aprinde,
S-o vezi nebun, s-o simți cum pleacă,
Să o atingi, iar pielea ei să-ți cucerească porii,
Să-ntinzi mâna în sus și să cutreieri norii...
Ce simt eu e vis nestingherit.
E vechiul nou cu soare-acoperit.
E-un zbor plăpând ce-atinge orice strună
A unei voci ce-n șoaptă doar răsună.
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt.
poezie de Dumitru Jomir (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Jomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vânt sau poezii despre sărut
După nuntă, feciorii se duc iarăși în cărăușie și nurorile rămân iar cu soacra acasă. După obicei, ea le dă de lucru cu măsură și, cum înserează, se culcă, spunând nurorilor să fie harnice și dându-le de grijă ca nu cumva să adoarmă, că le vede ochiul cel neadormit. Nora cea mai mare tălmăci apoi celeilalte despre ochiul soacră-sa cel atoatevăzător, și așa, una pe alta se îndemnau la treabă, și lucrul ieșea gârlă din mâinile lor. Iară soacra huzurea de bine. Dar binele, câteodată, așteaptă și rău. Nu trece tocmai mult, și vine vremea de însurat și feciorului cel mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. Dar nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nimerește. Într-o bună dimineață, feciorul mamei îi și aduce o noră pe cuptor. Baba se scarmănă pe cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face, și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună! După nuntă, bărbații din nou se duc la treaba lor și nurorile rămân iar cu soacra acasă. Baba iarăși le dă de lucru cu măsură și, cum vine seara, se culcă după obicei.
Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seară, citate despre nuntă, citate despre bine și rău, citate despre văi, citate despre somn, citate despre soacre, citate despre pace, citate despre ochi sau citate despre mâini
Nistor: Cum merge treaba pe aici?
Mihai: Strună, lungane! Încă un pic și sunt gata!
Nistor: Deci, ai un astfel de microcip?
Mihai: Încă nu, dar se rezolvă! Treaba e ca și aranjată! Blondo, du-te s-o prinzi pe micuța ta prietenă! De restul, mă ocup eu!
Maria: O voi prinde, nu e dificil. Dar să ai grijă cum îi atașezi microcipul ăla și mai ales cum umbli cu ea! E foarte mică, fragilă și delicată. Nici nu poți să-ți dai seama cum, dintr-o greșeală, îi poți rupe vreun picioruș, fără voia ta, dar o poți răni. N-aș vrea să i se întâmple ceva rău.
Mihai: Voi încerca să fiu cât mai atent cu ea. N-am intenția să-i fac ceva rău. Vreau doar să te ajut.
Maria: Știu asta, dar, după cum ți-am spus, îi poți face rău chiar și neintenționat.
Mihai: Ascultă, dacă tu consideri că i s-ar putea întâmpla ceva la intervenția mea, atunci propun să-i pui chiar tu microcipul, doar te pricepi mai bine și poți umbla cu mai multă delicatețe decât mine.
Maria: Nu, Mihai, n-aș putea... Las treaba asta în seama ta. De altfel, nu uita că Ema e o femelă, iar tu, un adevărat cavaler, deci... N-ai putea să-i faci ceva rău unei domnișoare, nici chiar dacă aceasta ar fi un păianjen.
Mihai: Ai dreptate. În cazul ăsta, va trebui s-o imobilizezi într-un fel câtva timp, să nu se miște, ca să nu-i rup ceva... Sau cine știe ce s-ar putea întâmpla?! Dar promit că voi fi foarte atent și delicat! E bine așa, blondo?
Maria: Foarte, campionule! Mă duc s-o prind.
Mihai: Iar eu să pregătesc microcipul. Dar să știi, Nis, mai am puțin de lucru la calculator, după aceea.
Nistor: Sigur, asule!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre delicatețe, citate despre păianjeni, citate despre prietenie, citate despre picioare, citate despre greșeli, citate despre femei sau citate despre dreptate
Trei, Doamne, și toți clei ( După Trei, Doamne, și toți trei de George Coșbuc)
Avea primarul trei feciori
Și i-au plecat toți trei deodată,
La un liceu, și el, ca tată,
În urma lor cu "verzișori".
Știa el că e greu liceul
De nu ai protectori.
Din când în când, pentru-ai lui juni,
Dădea peșcheș și o găină,
Că doar avea poiata plină,
În timp ce ai lui fii nebuni,
Până să termine liceul,
Aveau în cap doar gărgăuni.
Scria-n ziar când s-a fixat
Examenul de Bac, în vară-
Și-au promovat cei ce-nvățară,
Trecând cu capul ridicat,
Având o mică șansă-n toamnă
Acei ce l-au picat.
Ai lui nu mai veneau... Sperând,
Cum n-a mai avut timp să-i vadă,
Îi aștepta-n mijloc de stradă,
Cu ochii mai mult pe ceas stând.
Nu mai veneau și dintr-odată
Îl fulgeră un gând.
Incertitudinea sporea
Și pace nu-i mai dădea gândul.
Sună la telefon de-a rândul,
Nimeni vreo veste nu-i spunea
Și plecă-n trombă cu Loganul,
Să afle ce-l rodea.
Directorul îi iese-n prag.
- Ce-mi face Doru?! El întreabă,
Că Doru e băiat de treabă
Și el îmi este cel mai drag.
- E mort de beat, căzut sub bancă
Și pus e pe arțag.
Prin sat e drept că se-auzea
"Lui Doru-i place să se-afume",
Dar el credea că-s proaste glume
Și-abia acum întelegea,
Că zace mort de beat... Rușinea,
Cu ochii lui vedea.
- O, Doamne, parcă mi-ești dușman!
Dar Gogu-al nostru... Ce mai face?!
- Adună de pe jos chiștoace;
E cartofor și n-are-un ban.
- Mezinul Nicu? - Nu-i prost Nicu,
Doar că e narcoman.
El n-a mai scos niciun cuvânt;
Se gândea doar la "verzișorii"
Ce-i prăpădise pe feciorii,
Ce parcă n-aveau nimic sfânt.
Părea că toți au pus la cale
Să-l bage în mormânt.
Pășind ca cel mai beat din beți,
El s-a târât încet pe scară,
Cu supărarea dând pe-afară:
- Ce le-am făcut eu la băieți,
De m-au lăsat visând ca prostul
La cai verzi pe pereți?!
Privind în gol cu ochi străini,
Nu mai putea să se urnească,
Făcând popas să se-odihnească,
Simțea în suflet mii de spini,
Gândind, cu tâmplele în palme,
La bietele găini...
Și așteptându-i pe feciori
Până târziu, în fapt de seară,
Știu că-i cea mai tristă vară,
Că nu-s de-ajuns doar verzișori;
De nu-ți sunt fiii puși pe treabă,
Degeaba protectori.
Treceau colegi pe lângă ei,
Veseli că școala a dat roade.
Vorbeau cu tâlc, sau în șarade,
Visând cândva s-ajungă zmei.
Doar biet primar, oftând, conchise:
Trei, Doamne, și toți clei
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre liceu, poezii despre găini, poezii despre gânduri, poezii despre dolari, poezii despre școală, poezii despre verde sau poezii despre umor
Voinicul și prințesa
Dinspre miazăzi apare
Un voinic grăbit, călare,
La castelul din pădure
A lui prințesă s-o fure.
Un castel mare, păzit
De dragonul cel mâhnit...
Stă voinicul, se gândește
Cum dragonul păcălește.
Dragonu' avea pumnal de foc
Și vreo șapte alte arme,
Dar cu puțin de noroc
Atunci când acesta doarme,
Voinicul viteaz din fire
Le va lua într-o clipire.
- Și atunci dragonul mare
Va rămâne mic sub soare!
Armele, ca prin magie,
Îl fac mare ca să fie,
Fără ele e mic, mic,
N-are putere nici-un pic.
Un voinic cum nu e altul
Într-o clipă face saltul,
Pe dragon să-l păcălească,
Cu prințesa lui să se unească.
Dă ocol castelului,
Ia armele dragonului,
Ș-apoi fără pic de teamă
Pe prințesa lui o cheamă.
- Dulce floare de cireș
La balcon te rog să ieși,
Într-a mele brațe sari
Să fugim ca doi hoinari.
Astfel, cum zise voinicul,
Sare fără a știi bunicul,
Rege ce-mpărțea teroare
În ținutul 'cela mare.
Și-amândoi gonesc la vale,
Nimic nu le stă în cale,
Plecară spre miazăzi,
De unde voinicul veni.
Se bucură natura toată,
Voinicul reuși să scoată,
Pe prințesă din castel
Să fie mereu cu el.
Cei doi își trăiesc iubirea,
Vor afla ce-i nemurirea,
Voinicul și prințesa lui,
Dragostea Universului.
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre văi, poezii despre teroare, poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre păcăleli
Primul pas
Cum sta pe-o cracă-ntr-un imens copac,
Gorila Gu-gu, neagră ca un drac,
Se întreba, cu ciudă și mirare:
"De ce e omu-n lume cel mai tare?
Cum a ajuns stăpân pe tot Pământul
Și cum a dobândit, în timp, cuvântul,
Cu care se-nțelege foarte bine?
Prin asta doar e diferit de mine...
Se vede foarte clar, e diferit,
Dar saltul său de unde a pornit?""
Și cum privea din vârf de pom spre vale,
Văzu, departe, fumegând furnale
Și îi surâse, în sfârșit, norocul:
Secretul, fără dubii, este focul!
Cu focul el a preparat mâncare,
S-a încălzit și a topit din fiare,
Făcând unelte tot mai avansate...
E foarte clar acum, e focul, frate!
Atunci urlă cu gura de un cot,
Să vină maimuțoi de peste tot
Și se-adresă întregului popor,
Simțindu-se un lider viitor
(Cum nu putea cu vorba să-i îndemne,
Firește, li se adresa prin semne
Și icnete din ce în ce mai 'nalte,
Să fie înțeles de toți, încalte):
- Prieteni, frați, tovarăși, dragi colegi,
Dușmanii noștri fac fărădelegi!
De când, din întâmpare-s la putere,
Încearcă doar să strângă toți avere,
Iar de ceilalți vedeți că nu le pasă!
Ne taie toți copacii, nu ne lasă
Să mai trăim ca lumea! Nu se poate,
Doar n-o să stăm cu buzele umflate!
Le vom lua, în scurtă vreme, locul,
Dar mai întâi de tot, vom face focul!
- Să facem foc, strigară toți în cor,
Să-i depășim, 'le neamu' mamii lor!
- Să știți că nici nu este complicat,
Eu am văzut cum unul a frecat -
Rămas în junglă, singur, peste noapte -
Un băț de altul...
Și-au trecut la fapte...
Urangutani, gorile, cimpanzei,
Frecau, făcând întrecere-ntre ei
Și se-amuzau, că deh, ca dobitocul,
Habar n-aveau că se jucau cu focul.
Într-un final, un babuin bătrân,
Făcu scântei lâng-un morman de fân,
Adus de un bonobo de aiurea...
Și-n mai puțin de-un ceas, ardea pădurea.
Maimuțele știau de ce-i în stare
Un foc deschis lăsat la întâmplare,
Că nu odat-au fost trăzniți copacii;
Așa că cimpanzeii și macacii,
Cercopitecii, alții care-au fost,
S-au depărtat, cătându-și adăpost,
(O parte-au suferit un pic de chin,
Că s-au pârlit - mai mult sau mai puțin).
Iar focul, după multe săptămâni,
Fu stins de om cu apă din fântâni.
Gorila, urmărind ce se întâmplă,
Gândea profund, cu un picior la tâmplă:
"Ne-am dovedit primate fără minte...
Și totuși e un pas spre înainte!
De-acum e clar că, data viitoare,
Vom face pasul următor, mai mare:
Ca alte pălălăi să nu înceapă,
Vom face foc, dar vom avea și apă!"
Morala și-o maimuță o distinge:
Nu face focul dacă nu-l știi stinge!
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre maimuțe, poezii despre foc sau poezii despre viitor
Rugămintea din urmă
Ești schilav tot! Un cerșetor
Te-ntorci acum acasă,
Și ce fecior frumos erai!
Dar oricum ești, ce-ți pasă!
Tu vei vedea iar satul tău
Și casa voastră-n vale,
Și biata mamă-ți va ieși
Plângând în cale.
Și eu rămân să mor pe-aici
Cu liftele păgâne!
Ah, parcă simt că n-am s-ajung
Să văd ziua de mâine.
Cu douăzeci deodată-n car
La groapă mă vor duce,
Și, bun e Domnul, de-om avea
La cap o cruce.
Noi de copii ne știm, și-am fost
Ca frații, ba mai bine.
Eu de-am avut un singur ban
L-am împărțit cu tine;
Și tu cu gura foc prindeai
Să-mi dai ajutorare;
Să-ți răsplătească Dumnezeu,
Că-i bun și mare!
Și-auzi acum! De-or întreba
În sat de-a mea venire
Tu-n loc de adevăr să spui
Că n-ai de mine știre,
Că n-am fost la un regiment
Dar spune-le ce-ți place.
Că pentru ei ori viu, ori mort,
Totuna face.
Iar mamei Doamne, cum aș vrea
Credința s-o înșele!
Să-i spui că m-ai lăsat rănit
La Turnu-Măgurele,
Dar voi sosi cât de-n curând.
Ascultă-mi rugămintea,
Că mama, dac-ar ști că-s mort,
Și-ar pierde mintea.
Tu s-o amâi cu zi de zi
Și spune-i câte toate,
Ea e bătrână, n-are mult
Să mai trăiască, poate;
Și pentru ce să-i amărăști
Și zilele puține?
Că n-are-n lume bun și drag
Decât pe mine.
Iar Linii, de s-ar întâmpla
Să vă-ntâlniți vrodată,
Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea
S-o aflu măritată.
Tu uită-i-te-n ochi să vezi
De-o doare ori n-o doare;
Iar dacă vei vedea-o stând
Nepăsătoare,
Să-i spui că m-ai lăsat rănit
Pe umedele paie,
Că doctorul în carnea mea
Adâncă brazdă taie,
Că de dureri eu mă izbesc
Și urlu ziua-ntreagă,
Și c-am murit gândind la ea,
Că mi-a fost dragă.
Și dacă ochii ei atunci
Mai tulburi se vor face,
N-o mângâia! E de prisos,
Te rog s-o lași în pace.
O frunză veștedă nu-ți dă
Cuvânt să zici că-i toamnă
Și-o lacrimă în ochii ei
Nimic nu-nseamnă!
Și-acum dă-mi mâna! A sunat
Cornistul de plecare,
Du Oltului din partea mea
O caldă salutare,
Și-ajuns în țară, eu te rog,
Fă-mi cel din urmă bine:
Pământul țării să-l săruți
Și pentru mine!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre știri, poezii despre zile sau poezii despre toamnă