Drumul de vis
Deschide-mi ușa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Și nu mai vrei să ieși, nu vrei să-mi lași,
Din ce-mi erai, nici urmele de pași!
Deschide-mi cât să pot să-ți las un gând
Să-ți spună că mi-e toamnă și, curând,
Îmi va fi iarnă și în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!
Deschide-mi, să-mi fii, iarăși, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopțile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelași teamă: c-ai să pleci!
Deschide-mi! Știi, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre ger
- poezii despre frică
- poezii despre dans
Citate similare
Deschide-mi inima
Ceasornicul bate la porțile cetății
Timpul se pierde în clipe....
Deschide-mi inima cu ceva,
Un gând, un cuvânt, un aâmbet.
Soarele curge spre asfințit
Flori de câmp se scutură în iarbă
Umbrele cetății mă urmăresc
Deschide-mi inima cu ceva....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre cuvinte, poezii despre ceas sau poezii despre Soare
Nufăr de vis...
Deschide-mi Doamne nufărul înțelepciunii!
Așa cum în vis mi l-ai deschis,
Rai de bucurii în curcubee divine,
Mă vor face de neînvins.
Deschide-mi Doamne cufărul viselor mărețe!
Și realitatea lor vie viața să îmi cuprindă,
Botează-mi destinul cu minuni alese,
Ca să ne bucurăm împreună și mâine.
poezie de Valeria Mahok (2 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bucurie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre realitate
- poezii despre rai
- poezii despre curcubeu
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre tată, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre iad sau poezii despre dor
Deschide-mi porțile iubirii!
Deschide-mi poarta fericire, ajung îndată, când vin zorii!
Descătușând izvorul vieții, din ferecatele-i iubiri
Deschide-mi dar, în piept la mine, se naște slava aurorii,
Ce-a-nvins pentru eternitate, dârzenia unei amăgiri.
Sub pașii mei, înflor milenii și răzvrătitele tăceri
Privește-mi chipul, e angelic și trupul meu, nevinovat
Sunt mai rebelă decât soarta și miile de temniceri,
Ce-mi zăvorâseră surâsul, într-un abis întunecat.
Și-n ochii mei țâșnesc viori, ce-ngână șoaptele astrale,
Pe rând se-ntruchipează lumi, cu vraja unui singur vis
În suflet se-odihnește dorul, ca-n pragul unei catedrale,
Când din ofrandele nearse, țesea un drum spre paradis.
Deschide-mi porțile visării, lângă minunea regăsirii
Să-mi fie taină și păcate, dorințele împărtășite,
Acum, sosesc și nu greșesc, aici e locul fericirii
Așteaptă-mă! În raiul tău, primește-mă cu drag, iubite!
Și zborul nostru-i nesfârșit, prin galaxia împlinirii
Covor de stele și luceferi, se vor grăbi la- ntâmpinare,
E-aici tărâmul căutat, aici sunt porțile iubirii
Lăsați-mă, nu mă treziți, aud-a dragostei chemare!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre vioară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Deschide-mi ușa
E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.
E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...
Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...
Nu vreau să plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu ești departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi, la piept să mă cuprinzi.
Deschide-mi ușa, să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu știu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.
Fii tu steluța mea albastră, pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să știu că nu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o să privesc.
Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte, de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul, ce poartă daruri azi la toți.
Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poți
Tu inima să-mi porți iubire, să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... și cânt colinda tristă, căci știu că mă aștepți.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Ploaia din gând
Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Și-aduce-n suflet noaptea de afară.
Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,
Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aș îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care știi atât de bine
Că îi iubesc demult și-i voi iubi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre minciună, poezii despre știri, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
O... dragă!
Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?
Crezi că-ți merit avutul
Oh, frumoasă ce ești?!
Mă accepți? Îs neștiutul...
Dragă fee, de povești!!!
Ai vrea tu să fi floare
Și din lacrimi să crești?
De-ți dau schimb la candoare
Fericiri din povești?
Ai puteri să mă rabzi,
Să-ți fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ți pun dale?
Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu știi...
Vis, real, să ai pernă.
Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.
Și promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spațiu de vii-
O să-ți cumpăr la vară.
Viața-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ți cearnă!
Și Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre zâmbet sau poezii despre versuri
Strop de cer
Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.
Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.
Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?
Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tăcere, poezii despre răsplată sau poezii despre frumusețe
În astă zi
Deschide-mi poarta dacă vin, străine,
Că înghețată sunt pe la picioare
Și nu am să mai pot veni și mâine
Să-ți aduc vâsc și să îți fac urare!
De magi ai fost vegheat dar și de stele,
Precum în iesle Pruncul sfânt, de îngeri,
Da-n astă zi să torni în păhărele
Să bei să uiți de rele și înfrângeri.
În astă zi cu ger, omăt și soare
Doresc să ai pe masă pâine caldă
Și mâine și poimâine, gazdă mare,
Căci grâul răsări-va de sub brazdă.
Să ai în casă cald, focul să ardă
Și rugăciunea-n suflet nu-ți lipsească,
Tu udă cu lacrima ce-o să-ți cadă
Mușcata din fereastră, să-nflorească.
În cânt de fluier să deschizi fereastra
Să intre doinele pân la icoana
Unde-ți las darul, vâscul și urarea,
Ca semn că pragul ți-a trecut loana.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă sau poezii despre trecut
Fericire
Adorm încet și mă visez murind,
Alerg spre tine și mă pierd în gând,
Nu te mai pot atinge și mi-e dor,
Tu iarăși pleci, eu iarăși mor...
De viață când vrei să uiți, adormi...
Și te visezi că vrei să crezi în fericire,
La orice colț de drum vrei să găsești iubire,
Dar uiți că ești în vis și iarăși mori...
poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Mi-e toamnă
Tu nu-nțelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt și ploi,
Ce la tristețe mă condamnă
Și gânduri pline de noroi...
Și soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.
Poate nu știi, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup și suflet, toată, zac!
Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre mândrie, poezii despre lut, poezii despre iertare sau poezii despre Dumnezeu
Cuvinte de dragoste
Dragostea mea, te-aștept să-mi faci un semn
Că nu mai dorm, că tu-mi erai un vis
Și zilele te-aștept îngenunchiat, nedemn
Că te-am lăsat să pleci... Inel nu ți-am promis!
Iubita mea, nu mai sunt om, n-am mâine
De nu te-ating, de nu-ți sunt între pleoape
Să te păzesc, nu pot să-ți fiu măcar un câine;
Să-ți stau lipit de tălpi când zorii stau să crape?!
Amorul meu, năvalnic te am în tot, în pori,
De-atinsul puf, tuleiele, ce știu le ai suave
Din pielea-n catifea făcută, ce-ai să zbori...
M-afund să-mi fi ocean și eu printre epave!
Frumoasa mea, o lumea mea, model,
Plec zilnic să-ți culeg culorile din flori
Și sunetul ți-l pun în muzica cinel,
Cu izuri să mă-ncânți!... Pământul, tot fiori...
Scumpa mea, n-am pe Terra atâtea nestemate
Să-ți fac o stea, să-ncânți ce-i dincolo de cer.
Nici aur n-am îndeajuns, să-ți torn eternitate,
Nici foc nestins, nu știu, de pot să ți-l ofer.
Odorul meu, mă doare zâmbetul de-ți pierzi
Și-aș vrea să-ți lipesc clipele-mi mărgele
Pe degetele fine, când timpul ți-l dezmierzi...
M-aș face chip de dragi, să-ți alung răul, iele!
Sunt prea sărac să-ți dăruiesc cuvinte,
Ce nu-mi ajung să te cer iar aproape;
Adulmec orice firicel din suflet, simțuri, minte...
De vrei, mă fă o carte, un crin, un lied pe clape!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ, poezii despre zile sau poezii despre sărăcie
Fără de vis sau răsărit
Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.
Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.
Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.
Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...
Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.
În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.
Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj sau poezii despre război
Când
Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.
Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.
Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.
Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.
Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.
Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie
Să mă porți bor de pălărie.
Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.
Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți să calci, capul să-ți pui.
Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre idei
Flori Pascale...
Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.
rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre urechi
În adânc
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncul mi-e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre devenire
Pământ
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...
Ce știi tu?
Eu știu...
Că sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că tu-mi ești plus din minus
Că dorul mi-e dușman
Că ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
Că vreau să vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...
poezie de Gabriela Chișcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre râs sau poezii despre păr