vitralii promise

ferestre curate înseamnă uneori pură
singurã tate

mă uit de vreun ceas
la o fotografie – este ca o fereastră

pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipeşti – de fapt, nici eu aici
nu te enervezi – ca mine acum…

vai cât de singuri mai suntem…

O, cum vom face noi
curând
ample, vii şi luminoase vitralii…
ascunzând toate fotografiile
într-o cutie de pantofi
– probabil a pantofilor roşi aşteptând

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare imperfecta

Zã pada ne locuia pe rând.
In mine tatuase o frumusete asprã,
Ce-acum imi crestea
In continuarea fiecã rui os,
Si-ncepea sa mã doarã.
Devenisem greoaie, fiecare miscare
Mã apropia tot mai profan
De perfectiune.
Am incercat sã-ntind bratele,
Sã mã agã t de ceva,
Poate de-o pasã re sau un cal
Impuscat pe jumã tate,
Dar m-am lovit de câtiva copaci
Cântând din frunzã,
Care nu-mi puteau simti porii
Risipiti in trupul rã nit,
Si mi-am pierdut echilibrul,
Alunecând in zã pada ce ardea
Cu majuscule.

Azi-noapte a nins iar.
Acum, insã, am invã tat
Sã nu-mi mai umilesc infirmitatea
Cu primii fulgi,
Si sã astept ninsoarea imperfectã.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul

Am învã ţat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;

dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
şi vor gã si sensul.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Nãscutu-m-am sub nori albastri
În miez de zi unde nimic nu moare,
Poate doar o frunzã cu multã fricã
De-o toamnã c-un suflet de soare.

O toamnã a fost de ajuns sã rãsarã
Cu tulburi gânduri de iubire si amar,
Toate nãpustite asupra ta, o copilã devenitã zânã,
Of iubire, chiar si acum aud cum gândurile rãsunã,

În fiecare noapte mã înfrãtesc cu timpul,
Noaptea eu si ploaia ne adunãm,
Ne atingem, ne contopim, ajungem sã ne iubim,
Dar tot ce facem este sã te vorbim.

Dar prea târziu eu m-am nãscut
Ca sã mai pot iubi acea viatã
Fãrã a mea fiintã ce acum-mi tace
O statuie iubindã si oarbã-n raza ce-o strãbat.

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Raluca Maya Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubit,iubit-am

Iubite, între veacuri
stau multe cuvinte
poveşti fã rã eroi
pã zesc demult morminte

pã mântul cu încordare
şi-aşteaptã un sfârşit
cerul fã rã frunze
e dezbrã cat şi trist

m-aplec cu toatã gura
sã sorb aceastã noapte
încetinind în vreme
în zori sã ne mai naştem…

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea înseamnă multe lucruri

Dragostea înseamnă multe lucruri
şi uneori noi nu suntem cu adevărat
siguri că ea chiar există;
dar tot ce ştiu eu
este că dacă mi-ai arăta
sufletul ei
într-o fotografie,
nu ţi-aş mai cere
să le văd şi pe celelalte.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final fără-nceput

Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Şi poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul şi nevasta
Care să facă totul... doar în doi...

Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...

Noi nu vom fi nici timp şi nici distanţă,
Nici paşii noştri nu se vor cunoaşte,
Vom dispărea ca într-o aroganţă
Pe care nimeni... nu o recunoaşte...

Noi ne ucidem sufletele triste
Şi rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...

Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Şi nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură şi imensă...

poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la fericire

Dincolo de ridurile iubirii
aşteptã m alergând printre gânduri;

doar timpul ne clã deşte
în straturi de cuvinte,
ne modeleazã-n veşnicii.

Într-o destrã mare nã scândã a vieţii
câte priviri mai rostesc încã - egal -
dreptul la fericire.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre da si nu

Aproape tã cere
între da, între nu;

între noi şi firesc, aproape primã varã;
când privirile noastre se cunosc
şi se cautã,
se iubesc în tã cere.

Între da şi nu s-a nã scut o speranţã
între da şi nu este loc de mai mult.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Moto: „omul, sã rman copil al indoielii si al mortii…”
(Byron)

Nasterea…
Sã rutul tainicei zvârcoliri…
Linistea dezrã dã cinã rii…
Inceputul unei mari dureri…

Viata…
Obsedanta trecere
Prin haosul neimplinitei cã utã ri…
Firul de nisip
De pe-un tã rm al pã timirii…

Moartea…
Tã cerea de dincolo de suferintã…
Imposibila clipã a intoarcerii…
Pecetea grea a eternitã tii…

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Văicăreală (aleilor şi bocitoarelor de la Bellu)

Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!

A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
17.01.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea din Drumul Sarii

Iubita mea din Drumul Sã rii…
Ne-am întâlnit întâmplã tor…
Ne-a fost clipa, largul mã rii,
Ca pescã ruş rã tã citor…

Şi nu sunt pradã disperã rii,
Şi nu eşti pradã tuturor…
Iubita mea din Drumul Sã rii,
Cu sufletul pã trunzã tor…

Se-nsenineazã geana zã rii,
Sã nu te pierd întâmplã tor!…
Şi sã nu-mi uiţi clipa mirã rii,
Când, spre uimirea tuturor,
Noi ne iubeam în Drumul Sării…

poezie de Florin Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda închisorii

treisprezece paşi
de la gratiile uşii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
îşi amintesc aceşti oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârşesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
– pachetele cu ţigări le-am refuzat
chiar dacă fumez – o carte
de rugăciuni subţire, subţire
am mulţumit şi am avut
mulţumire...
s-au întors la ale lor, acum
este o linişte rotundă, aud
cum foşnesc visele... "ce-o fi
făcând mama"..., "n-a venit
soţia la vorbitor nici azi"... "băiatul meu
n-are brad
anul acesta"... "'mi-aş ce ponturi
mişto de sărbători, ce de bani aş fi făcut"
... "Măria se gândeşte la mine, o simt"
prind unul câte unul
gândurile lor, se învârt ca nişte morişti
din hârtie... spre tavan
"acest tavan consacrat..."
mă uit pe geam, turla bisericii
luceşte argintiu
la ziua naşterii Domnului puţini
ştiu
cât o clipire El a fost aici
a făcut treisprezece paşi
de la gratiile uşii până
la cele de la fereastră şi-a luat
lacrima
aparent imperceptibilă a unuia
dintre noi şi-a promis
că se va întoarce... se întoarce...

Pretutindeniul
îmi şopteşte "vino"
iau colinda între ventricule
ghem de foc urcă, urcă
încălzind stern, frunte, cer
sunt
sunt în vântul înserării, în adiere,
vă caut ferestrele
e atâta bucurie şi senin
în casele voastre că
nici nu-mi rostesc
aşa cum aş fi vrut colinda, tac
tăcerea mea e rugăciune
Nu-i
Pământul
atât de mare cât mi-l închipuiam
în noaptea aceasta
într-o singură noapte, iată
l-am strâns în căuş
l-am dus la buze şi-apoi
l-am lipit la piept lângă
colindă

am adormit aşa
în zori aveam ecouri
din bucuria voastră în
pretutindeniul acestei celule – ştiam acum
că Domnu-i născut

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi ne vom aşeza toate la masa din colţ

vom fuma ţigară după ţigară
ne vom arunca hainele prin camera ta
vom zgâria mobila
vom asculta muzică zgomotoasă
vom sparge paharele
ca mai toate femeile îndrăgostite
da
într-o zi aşa ai să ne găseşti
în fumul gros de ţigară
cu mâinile pline de tuş
aşteptându-te
ca mai toate femeile îndrăgostite
să facem dezordine în mintea ta
să te pedepsim pentru toate tăcerile
şi mai ales pentru nopţile în care
te-ai învelit în singurătate
într-o zi asta vom face
îţi vom curăţa sângele de frică
şi ne vom arunca hainele pe fereastră
ca mai toate femeile ce îşi doresc
să petreacă măcar o noapte
în mintea ta

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens cu sange

'Inca mai ploua cu sange-mi-ai spus-
dar are-o culoare ciudata. Si-a pierdut
roseata'.'Poate si-a schimbat componenta-
am raspuns'. Poate noi nu mai suntem
oameni. Ne-am schimbat in statui.
Acum inteleg de ce suntem cu totii
ciobiti. Acum stiu de ce nu ne mai doare,
de ce nu mai avem sentimente.
'Ba da. E sange-mi-ai spus. Totul e
sange. Noi suntem de sange, de sange
alb, fara hematii...
Oameni de sange? Ce bine... atragem
insectele si sangele nostru va intra
in sangele lor fara pericolul descompunerii
si astfel vom realiza un circuit:
circuitul sangelui in natura..
Sa stii ca e o forma de continuitate,
o forma de nemurire.
Ma gandesc ca la un moment dat
ne vom schimba sangele intre noi
sau il vom cumpara de la magazine:
'Cat face un litru de sange? Dati-mi, va rog,
doi litri'...
Ne vom face singuri transfuzii,
ne vom deschide pipturile si vom turna
sangele ca intr-un rezervor de kerosen.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainici amintiri

Tainice punţi de-amintiri, retrã ite,
reînvie
din sufletul copilã riei
în ochii deplinã tã ţii;
se regã sesc
în tainice punţi de-amintiri, renã scute,
se retrã iesc
amintindu-se.

Pe sub sã lcii şi tei - râu de-amintire,
parfum de trecut încã viu,
rã dã cini nevã zute
prin tainice seve trã iesc.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!