Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vine Toamna

Vine Toamna!

Încet se trece vara și verdele se moare
Grădina înflorită își pierde din culoare.

Mireasma florii piere,.... un abur în amurg
Cocorii albi în cârduri, încet, încet se scurg.

Un cuib pustiu, sub grindă, în curte la bunici,
Îi duce deja dorul, voioasei rândunici.

Iar sus pe hornul casei o barză agitată
Privește melancolic, în jur, ultima dată.

Din stână, de la munte, spre sat coboară-ușor
Țurcane albe, negre,... păstori cuprinși de dor.

Hărpărețele omizi fac ravagii prin livadă
Ordonate și "cuminți" au pornit a lor cruciadă.

O frunza mică plânge, speriată în cădere
Simțind pe propria-i piele a vântutui putere.

Bătrânii pomi, săracii, sunt tot mai necăjiți
Ieri au fost plini de viață, azi tot mai ruginiți.

E seară tot mai iute și soarele-i mai trist
Doinește prins de jale un greier "chitarist".

Iar ploaia-i tot mai rece și norii-s tot mai gri
Uscate, arse, ofilite, întinsele câmpii.

Apare-n dealuri Toamna, coborând la pas spre vale
E pe drum, ajunge sigur,... nu e altă cale!

.................................................

Mă cuprinde o tristețe... însă remediabiă
Căci aud că anu-acesta, Toamna va fi agreabilă.

poezie de din Doruri Sfinte - Poezii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Se-aude trist și sunetul viorii

Se scutură acum petala florii
La început senin de primăvară,
Se-aude trist și sunetul viorii
Ce-odată ne cânta seară de seară.

Suferința mea nu se mai curmă,
Numai viața mea încet se stinge,
Și voi lăsa de dor numai o urmă
A lacrimei ce sufletu'-mi atinge.

Nu au mai ieșit de sub zăpadă
Nici ghioceii albi și minunați,
Singurătatea nu vor să îmi vadă,
Și veșnic au rămas tot îngropați.

Și iarna pare nicicând nu trece
Și eu rămân aici tot înghețat,
În dorul greu, pustiu și tot mai rece,
De-o simplă amintire agățat.

Se scutură de dor toți trandafirii,
Și flori în glastra veche nu mai sunt,
Inima îmi scutur de praful iubirii,
- Iubirea-i doar un simplu amănunt!

poezie de (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine Toamna

De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.

Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale

Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".

Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.

Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg ... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.

Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!

În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.

Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".

Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"

Marius Alexandru

poezie de din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubito, a venit iarăși toamna...

iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie

încet încep iarăși să cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Scridon

Toamna

Culorile lumii dansează
În adierea vântului,
Răcoarea dă târcoale simțurilor,
Un strop rătăcit coboară
Liniștit, școlărește,
Spre pământ.

Livezile sunt gata
Să devină gem și compot,
Bachus mustește
Amețit de bogăție.

Nopțile tot mai lungi,
Visele tot mai adânci,
Vara tot mai trecută,
Iarna peste gard,
Primăvara, vis îndepărtat
Si tot mai vinovată,
Toamna.

poezie de din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio, iubirea mea

Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.

Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.

Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
tot ce-a fost... azi moare.

Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.

Tu șterge lacrima de lut,
nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.

Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.

Nu încerca să mă găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.

Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adrian Păunescu

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ

Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – și-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – și-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

La usa Toamna ne bate

La usa Toamna ne bate,
Si Bacovia iar invie,
Pe Facebook pozele-s schimbate
Iar eu scriu o poezie.

Scriu cu "gri" doar primul rand,
Caci sunt trist ca-i Toamna-n mine,
Insa stiu ca vrand, nevrand
Toamna vine la oricine!
..........................................
Tristi castanii frunza-si plang
Lacrimand a... ruginiu,
Fluturi nu mai sunt in crang
Totul pare mai pustiu.

Melodii nu-s mai cantate,
Vantul suiera, falseturi,
Crengile, corzi descordate,
Bantuie prin acareturi.

Iar un greier nacajit,
Parca scos dintr-o "balada"
"Cri, Cri" canta ragusit,
Si se-ascunde dupa-o lada.

Berze si cocori in zbor,
Aripi falfaie..."pe maine"
Si se pierd departe-n nor,
Latra dupa ele-un caine.

Langa sat, mai jos, la balta,
Oracaitul se opreste,
Nimeni nu mai e la scalda,
Nimeni nu mai pescuieste.

Ceru-a declarat razboi
Soarelui, direct, pe fata,
Norii-s gri si-s multe ploi,
Si e frig si bruma... ceata.
......................................

Oare Toamna-i doar tristete?
N-are viata si culori?
N-are Toamna frumusete?
N-are cantec, n-are flori?

Toamna-i plina de parfum,
Struguri cu miros de..."rosu"
Meri si peri se-apleaca-n drum,
Ca sa-ti umple-ndata cosu'.

Crizanteme si branduse,
Trandafiri multicolori,
Ne-nconjoara jucause
Si ne-ntampina in zori.

Saci cu nuci tihnesc in pod
Iar gutuiul... curtea-mbata
Totu-n jur e numai rod,
Si camara-i incarcata.

Azi, dulceturi si compoturi
Cu zacusca in prim plan
Stau in rafturi... randuri, randuri
Gata pentru inca-un an!

Prin livezi, e armonie
Pe poteci, covor de aur
Toamna-nseamna bogatie,
Toamna este un tezaur!
..........................................
Nu-s mai trist ca-i Toamna-n mine,
Azi vad Toamna ca un Har,
Vad belsug si vad mult bine,
Vad ca Toamna-i al Tau Dar!

Marius Alexandru

poezie de din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

..

plouă mărunt peste câmpul gol
și cerul pare atât de aproape
au plecat cocorii domol
mânați de toamna ce nu-i mai încape

mi-e gândul tot mai pustiu
se scutură iar roze
de tine nimic nu mai știu
străină îmi ești chiar și în poze

și vântul îmi biciuie fața
noaptea încet coboară
simt aerul rece ca gheața
la fel e în casă cum e și afară

șoptind abia încep să vă strig
pe tine iubito pe tine vară
de ce m-ați dezgolit în frig
și-ați pus în loc toamna să-mi fie povară?...

în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asteptand Toamna

Pe dealuri iarba se framanta,
Sunt tot mai multe vesti ca va veni-n curand,
Chiar pasarile parca altfel canta,
Iar frunzele se-astern in calea-i cate una, rand pe rand.

Se-agita florile-n gradini,
Stiind ca au pierdut al lor placut parfum,
Speriate ca-n curand vor fi si ele doar ciulini,
Uitate, parasite la o margine de drum.

Sus, un stol de cocostarci,
Sfatuiesc de zor un vechi ortac,
Ce-i cuprins de-un groaznic zgarci,
Sa coboare-usor la margine de sat, pe lac.

Randunicile... si ele
Isi fac bagajele-n pridvor,
Vor veni iar zile grele...
Deci se pregatesc de zbor.

Albinele s-au plictisit de viata,
Doar ceva greieri inca canta fara audienta,
In munti, copacii se ascund prin ceata,
Vorbind in soapte tot mai mult de-a ei prezenta.

Pe ceru-albastru norii isi fac corturi,
Caci vor o vreme-aici sa poposeasca,
Se vede nu departe-n orizonturi,
Ea, Toamna in curand o sa soseasca.

Marius Alexandru, 09/02/2019

poezie de (2 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zilele-s din ce în ce mai cenușii,
Nopțile-s tot mai întunecate,
Te aștept, tu însă nu mai vii
Și mă-ndrept încet, încet spre moarte.

catren de (27 februarie 2011)
Adăugat de Victor RechițianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.

Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale

Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".

Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.

Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg ... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.

Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!

În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.

Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".

Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă gri

Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!

Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Letiția Iubu

Rondelul nucului

Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară

De pe coama coșcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară

La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară

Nucul e bătrân și frunza rară

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce să mai zici?

Se-așază roșu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munții salopete și câmpu-ncepe-a înnegri.
cer albastru încă-o vară, mă soare și mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre un colind îndepărtat.
O strig să mă mai lase-n iarbă cu flori, cu fluturi, c-un bondar, din frunze ea îmi face barbă, din vânt... puseu financiar.
Îi scriu că nu am chef de prune, de mere, ghebe ori gutui, că nu semnez adeziune la anotimpuri cu pistrui.
Îi zic de dulce și de mamă, de tată, sfinți, de zei, de toți,
Îi spun că nu vreau must, pastramă, nici ceață, nici noroi pe roți,
Nu vreau zacuscă, hribi, palincă, nu vreau plăcintă cu dovleac
Și nu fac nicio caterincă: varza murată e un fleac.
Mă dor, deja, facturi bombate, mă doare vara ce s-a dus,
Mă dor și frunzele uscate, mă doare soarele-n apus,
Și marea tot mai supărată, și parcul tot mai dezgolit,
Și un genunchi, rotund, de fată, acum total acoperit.
Și dor și zilele mai scurte, și răvășitul oilor,
Și nucile căzute-n curte, și răpăiala ploilor,
Și cuiburile părăsite de berze, stârci, șoimi, pelicani,
Dor și fânețele cosite, dor adunările de ani.
Norocul e că toamna asta, la fel ca cele din trecut,
Nu e vreo soră cu năpasta, ci doare cum a mai durut.
Iar de va fi, dar n-o să fie (așa cum am notat mai sus),
Nu e nicio filozofie: chiar și exclusul e inclus.

poezie de (29 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard LupascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin MunteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Meditație

Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
și-o tristețecuprinde.

Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.

Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...

Iarna vieții sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook