Demult a înţărcat lacrima ploii...

Demult a înţărcat lacrima ploii
Pe-aridele ţinuturi larg crăpate
Ce au rămas din nou necultivate
De gospodarii de la Vadul Oii.

Ieşit-au popi cu icoane şi prapuri
Zile la rând s-aducă-n zonă ploaia
Că altfel, riscă mult, să îi ia gaia
Şi-apocalipsă fi-va-n bărăganuri!

Dar ruga lor nu le-a fost ascultată
De Dumnezeul Milostiv şi Mare
Ce a lăsat câmpia neudată,

Ba chiar, sătul fiind de invocaţii
Le-a dat răspuns la toţi printr-o-ntrebare:
-Voi n-aţi avut sistem de irigaţii?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-şi mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Ţăranii, genunchi îndoaie
şi se roagă Sfntului,
să dea o bură de ploaie
pe faţa pământului.
Ruga le-a fost ascultată
şi din cerul plin cu nori,
a-început să plouă-îndată
peste oameni, peste flori.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

VOLENS-NOLENS...

Guţă le-a făcut manea
Celor ce-s de teapa sa
Vrând a-i ajuta la vot
Dar... le-a dat-o peste bot!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu vertical... de opt ori!

Nu se stinseseră încă,
Ecourile strigăturii: ole, ole!
Că românul nostru a şi început să viseze frumos,
Cu ochii larg deschişi,
La îmbogăţiri peste noapte-
La ochiul dracului!
Ţărani şi orăşeni, deopotrivă,
S-au îmbulzit la Cluj,
(că de la Cluj vine potopul cu de toate!)
Să-i lase lui Stoica agoniseala.
Ţăranul i-a dus o vacă,
Stoica i-a dat opt pe hârtie,
Ţăranul le-a lăsat pe hârtie,
Visând ca Stoica să-i dea şaizecişipatru de vaci fătătoare
Şi să devină fermier.
Orăşeanul n-a plecat cu uşa în spate precum Păcală,
I-a dus întreg apartamentul,
Recent cumpărat de la stat pe bani puţini,
Ca fost chiriaş.
Apartamentul i-a fost primit cu bucurie
Şi i s-au dat opt pe hârtie,
Orăşeanul le-a lăsat pe hârtie,
Visând ca Stoica să-i dea şaizecişipatru de apartamente,
Numai bune de închiriat.
La trezirea din vis au văzut roşu în faţa ochilor,
Probabil cravata roşie ca sângele-
A patronului de la Caritas-
Multiplicată... de opt ori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula poporului de boi

Cum îşi dorise-o corcitură
De lup german,
Şef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Preşedinte instalat,
A reuşit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoş,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Şi care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toţi boii-acelui sat.
Cocoşul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Şi corcitura de-or vota,
El le va face la toţi plinul,
Încât toţi boii au votat
Cu ochi de boi spre viitor,
Uitând, normal,
Tot ce le-a dat
Guvernul, vacii-n satul lor.
Astfel că boulenii-n sat
Foarte curând
Au constatat
Că-acest guvern şi corcitura
Au dat numai aşa, cu gura
Înfometând întregul stat.
Fără speranţă, înşelaţi,
Au mers toţi boii la prelaţi
Că numai Ceru-ar fi putut
Să le dea iarăşi ce-au avut
Şi-L întrebau:
-De ce doar noi
Suntem atât de oropsiţi,
De-ai noştri-aleşi mereu loviţi?
Iar Cerul le-a răspuns corect
Prin glas de tunete şi ploi:

-Pentru că voi, v-o spun direct,
Sunteţi doar un popor de boi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu le-a dat peştilor înotătoare ca să zboare cu ele, ci ca să înoate cu ele, păsărilor nu le-a dat aripi ca să înoate cu ele, ci ca zboare cu ele, iar cailor nu le-a dat picioare ca să înoate sau să zboare cu ele, ci ca să meargă şi să alerge cu ele.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia secetei

O pârlie şi-o pălie
Vorbeau cu Sfântul Ilie:
Ce ne facem noi, bădie
Că vin zile de urgie?

Scărpinându-se-n chelie
Le-a răspuns că nici nu ştie
Dar se va ruga să fie
Secetă ca prin pustie

Până la Sfânta Marie
Va sta ploaia la cutie
Sus în cer, iar pe câmpie
Nici un fir de păpădie.

Una râse din prostie
Cealaltă de bucurie
Că-i va fi curând soţie
Unui om de omenie

Care stă la prăvălie
Din zori până la chindie
Cumpărându-şi apa vie –
Dragostea pentru pârlie.

Dar dacă mi-o vinde mie
Pe trei chile de răchie
Jur că i-o fur pe vecie
Şi că fac mare beţie!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bac... 2011

Celor cei mai buni pe ţară
Le-a dat Funeriu diplomioară,
Iar "căzăturilor" le-a dat în dar
Şomaj, să aibă bani de bar.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu a venit Moş Nicolae la mine...

Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuţe pentru Moşul Nic
Şi eram dintre toţi cea mai cuminte,
Dar, Moşul, mie, nu mi-a dat nimic.

Nici nu l-am aşteptat vreodată-n seară,
Nici dimineaţa nu l-am aşteptat.
Ştiam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.

Doar se oprea la uşa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuţei blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.

''Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aş fi ştiut precis''.
Aşa gândea Moş Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moşul, doar în vis.

Venea cu haine şi cu ciocolată
(Din vis nu aş fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simţit şi poate că greşesc,

Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Şi ca o hoaţă mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aş avea-o,-acum, i-aş da.

Nici azi n-aştept, să-mi vină pe la poartă-
E linişte în casă ca şi-atunci.
Copilul trist din mine mai aşteaptă...
-Moş Nicolae-n mine să arunci

Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Aşa, ca o părere au plecat.
La uşă sunt ghetuţe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un frate şi o soră

Un frate şi o soră
fugeau din calea morţii.
Peste câmpii şi ape
în căutarea sorţii.

Lacrimi curgeau şiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să ţineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.

Soarta a fost crudă
Cu aceşti doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.

Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieşit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă şi mâncare.

Dar timpul a trecut
Peste lume şi peste ei.
Acum au un nume şi sunt înconjuraţi
De copii şi nepoţei.

Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat şi o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea şi rece.

poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţilor postdecembrişti

Cizmaru'-a fost executat
Şi-aproape că l-am dat uitării,
Dar cizmele ni le-a lăsat
Să hotărască soarta ţării.

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut nenumărate admiratoare, chiar dacă am fost mereu urâţel. Nu am fost niciodată un Alain Delon, însă am avut şarm, umor. Cred că asta le-a dat pe femei pe spate. Însă, eu nu am cedat ispitelor. Mă mai uitam, ca orice bărbat, însă niciodată nu întreceam această graniţă. Am fost şi sunt un bărbat fidel.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunismul le-a promis oamenilor raiul, dar le-a oferit iadul.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (24 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată o femeie care a copt cinci turte pentru masa de prânz, dar le-a lăsat în cuptor prea mult. Ele erau atât de tari încât nici cu cuţitul nu le puteai tăia, aşa că femeia le-a pus deoparte, pe o poliţă, zicând cu voce tare că o să-şi revină ele. Voia să spună că se vor frăgezi cu timpul şi le va putea mânca mai târziu.

începutul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă creatorul nu le-a dat oamenilor aripi să poată zbura, le-a dat în schimb vise măreţe.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţ iubitor

Le-a fost dat la toţi să vadă
Cât de mult ţii la soţie,
Cum o laşi frumos să şadă
Mereu în... bucătărie!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la străbuni cetire

După cum ne spun străbunii
Buerebista le-a ars
Viile, dar nu şi prunii,
Din care-au făcut vinars.

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dum vivimus vivamus (De vreme ce trăim, să trăim)

Am avut tot felul de prieteni, şi bătrâni, şi tineri,
Şi-am băut vin cu ei, şi-am cântat de vineri până vineri;
Dar ascultaţi ce spun, asta nu le-a fost de nici un ajutor,
Căci toţi, dar toţi, au murit pe negândite-n patul lor –
În pat, da, au murit în pat, iar eu refuz o soartă asemănătoare,
Nu vreau s-o sfârşesc unde-au pierit amicii mei. Eu plec pe mare.

poezie de Charles Henry Webb, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pi

Pianul a fost prea greu şi le-a căzut pe scări.
Binecuvântat Cel de Sus, că au ajuns de râs şi de măscări.
Picioare le-aş da în fundurile lor de handicapaţi.
Că ne-au tratat mereu pe toţi ca pe ciumaţi.
Mereu ne mint şi afirmă că sunt nevinovaţi.
Tratând cu banul public, precum cu marfa la promoţie.
Pigmentară viaţa noastră cu escrocherii, minciună şi hoţie.
Din vocabularul lor, lipsind cuvântul asumare.
Guvernarea au tratat-o jalnic, ca şi pe un episod pilot.
Când lumea a ieşit în stradă, cu mic, cu mare,
S-au revoltat, au ţipat şi au strigat "complot"
Pinocchio ar trebui să le fie emblemă de partid.
Atâta timp cât pe corupt, nu îl tratează ca pe un hemoroid.
Pierdură simpatia omului de rând.
De când lăsară o ţară sângerând.
Găsesc şi azi un sprijin în prost, sărac sau asistat.
Şi-n toţi aceia ce n-au nimic de zis sau contestat.
Că "pi" la ratat din "acea" formulă.
Le-a fost fatal şi astăzi s-au spart precum o bulă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fiind (amestecate) laolaltă, mintea le-a imprimat mişcare şi le-a despărţit.

citat din Anaxagora
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui scriitor hulit

A fost un om de mare suprafaţă
Şi plângem toţi destinul său unic:
Atâta l-au mâncat confraţii-n viaţă...
Că viermilor nu le-a rămas nimic!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!