Dans pe scântei
Umbrele deschise - ploi rotunde pe-alei;
Pașii noștri pe frunze, un dans pe scântei.
Ah, buzele tale de struguri răniți -
Violetă ofrandă către zei necuminți.
Și perele-mi calde crescute în palme;
Săruturi în ceață, folosite ca "arme".
Ah, rugina din parcul în care-am iubit,
Răgușitele șoapte cu contur arămit...
Suspinul acela ce te face să zbori,
Castanul cât cerul înnorat de cu zori
Banca noastră?! O barcă, scoțând vaiet ușor!
Din chioșc - saxofonul - disipat în decor...
Crizanteme vândute de tigănci știutoare
Despre-a noastră poveste din a toamnei vâltoare!
Și-n sfârșit, felinare în culori de secară...
Ah, pantofii mei roșii, lăsând urme de vară!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre struguri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre saxofon
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ritm
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre visare
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
Suspinul amintirilor
L-am cunoscut ieri pe o bancăa
Era o enciclopedie...
Pluteam cu vorba într-o barcă
De la potop la alchimie
Se perindau prin față munții
Cei mai înalți din țara noastră
Pădurile pe care hotții
Le-au capturat și dat ca șpagă
Trecuse soarele de-amiază
Lalele roșii se înclină...
Noi povestim pe banca noastră
De amintiri care suspină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre amintiri, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre trecut, poezii despre superlative, poezii despre păduri, poezii despre munți sau poezii despre lalele
pașii bunicii -
numai boabe din struguri
ici-colo-ntre vii
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre struguri
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre gânduri, poezii despre graniță, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre rouă, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre fluturi
În oricare vară din oricare viață
Cu inima-n flăcări, macii roșii s-or stinge
Când vara nebună va-ncepe să ardă;
Petale din dor de murit mă vor ninge;
Rănitele vise, cărate-n brancardă...
.
Pustiu mi-este lanul, vipia e munte;
Chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară,
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
Îmi biciuie troița, topită-n secară.
.
Deodată firavă, timidă, suavă,
O floare-speranță! E mult? E puțin?
Atât de albastră e mica enclavă
Ce apără calea-ntre jar și ciulin...
.
Arcașul din mine ia tolba cea veche
Săgeată cu zâmbet din nori - până-n tină!
Cu dalta sfărâmă-a durerii ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
Doboară-n cenușă Moira cea hoață!
Deschide - în stânca lui Sisif - o poartă!
În oricare vară din oricare viață
E arsă doar rana! Durerea - e moartă!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre stânci, poezii despre păr cărunt sau poezii despre păr
Tăcerea vorbelor
Blândețea ochilor mei
clipește între două răsărituri de soare,
lumina din stele se-așterne în palmă
inspir suave șoapte și le aduc ofrandă,
ruga iubirii respiră misterele din aștri...
Vorbele tac,
așteaptă
să auzi suspinul din suflet!
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre Soare
Cu pașii tăi ziua ne semnează
stropi de priviri
ni
se servesc pe
fiecare așezându-ne
în
culorile toamnei
și
ni se înverzesc
și gândurile
și imaginile desprinse
din frunzele colorate cu
privirile tale
luate de undeva
dintr-o
livadă cu pomi
și frunze învredinicite
în
atâtea culori
galbene arămii și-n
roșu aprins
ziua
ne semnează cu
pașii tăi
înrourați sub
aripile vântului
25 oct. 2021 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din culorile toamnei (29 octombrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre imagine sau poezii despre galben
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat și plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Și nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,
Pictez pe cerul tău de muselină...
Mai am doar ploi de lacrimi, amăgiri...
Arca speranței noastre se scufundă,
Pierind în valuri reci, neiertătoare,
Ni-i sufletul prăpastie adâncă
Și biciuirea timpurilor doare.
Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai știu când din furtuni și semne
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme
Și văduvind pe muntele Olimp,
S-au regăsit vulcanice săruturi,
Uitând voit de-al trecerilor timp.
Au coborât în îngeri de mătasă
Pe catafalc împodobit cu flori,
Ca viața să le fie mai frumoasă,
Nuntind lăute,-n prag de sărbători.
Însângerat și plâns e catafalcul,
Bătătorit de pașii mei stingheri,
Iar eu, eu am rămas cu amintirea
Și fericirea clipelor de ieri.
Cad frunze în dantele de lumină
În arabescul templului solar,
Iar tu veghezi tăcut iubirii noastre
Un pact - același dicton prenupțial.
Zidit în noi... și nu mai e un altul,
Același timp menit să îl trăim...
Alchimic vom remodela înaltul
Și-ntru zidirea sa etern trudim.
Vom străluci în cioburi de clepsidră
Și în oceane ne vom risipi
Vulcani, iubirea noastră să se-aprindă
În inimi suferind de amnezii.
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde ne-am sărutat întâia oară,
Aștept să-ți fiu același sincer mire
Și-n act de adormire triumfală,
Pe lespezi vechi, cu lacrimi și speranțe,
Să-mi duc din nou mireasa la altar.
Pe brațele de crini și de lumină,
În veșnicie, iar... și iar... și iar...
Unde, de îngeri, scânteiază lacul?!
Unde sub teii înfloriți vom sta?!
Să plângă nemurirea peste inimi,
În gânduri și la tâmplele de nea?!
Te chem, iubito, ultima chemare
Sub care-nzăpezit voi adormi,
Orfan de tine și orfan de soare,
Stăpân pe moartea ce ne va uni.
Unde, de îngeri, scânteiază lacul,
Tu stai de-acum, pe banca noastră-n parcul
Zidit în noi... Și nu mai e un altul...
Însângerat și plâns e catafalcul.
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme,
Vârtej de clipe, non-eterne ere.
Ne-nvăluie materia divină,
Cad frunze în dantele de lumină...
P. S.
Fi-va de veacuri un sfârșit, același
Și-un glas de clopot grav, șuierător...
O ultimă secundă și... tăcere...
Un tremur... și o lacrimă de dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre plâns sau poezii despre nuntă
Perseidele
în câte stele fi-vom împreună
cu visele
mereu prea calde
căușul mâinii îți v-aduce apă
și-n fiecare strop
fărâme de smaralde
sub ploi monahice
pe unde noaptea este udă
poți pune serafimii să ne ardă
ori Perseidele
și-n ploaia crudă
peste coline
peste tine
și peste schitul de pământ
în fiecare ochi de apă
din Întregalde
vezi căzând
minuni eterne
ce de sus
le prinzi în palme
sunt scântei
și nu metanii șoptitoare
ci pulbere desprinsă de pe zei
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Florin I. Cernat despre visare, citate de Florin I. Cernat despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre apă sau citate de Florin I. Cernat despre apă
Înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosițele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinți cad în palma mea
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.
Ochii limpezesc din profunzime și marea, și cerul,
În ei își ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viață
Pun pecete de flori peste îndrăgostiții din piață.
Dinții tăi ar mușca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îți lasă gâtul și umerii rumeni și goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.
Între cosițele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre înot, poezii despre sărăcie sau poezii despre sfinți
* * *
Pe un fir de iarbă îmi voi răsfiră umbra...
ca o dantelă fina de lumina și poezie,
scaldandu-ma intr-un picur de rouă...
lăsând soarele să m-alinte,
să mă deseneze cu razele ce te-au atins pe tine
inmuindu-se in culorile răsuflării tale de dor...
si-n focul inimii tale...
Sa deseneze cald peste mine iubire, cu culorile sufletului tau...
cu șoapte vii desprinse din tine,
alunecând in mine,
contur de văpaie tremurânda, dându-mi....
Bătăile inimii tale insetate
sa mi le. aseze in palme, mângâiere vie sa le fiu...
Atingerea calda a mainilor tale sa stinga arsita ochilor mei, a fiecărei fărâme din mine...
care te astepta printre oameni și vise...
si iarba și ploaie și flori...
în cantec și-n așternuturi reci...
Iar freamătul inimii sa-l stingă cu o adiere fina de vânt, care sa ne. mpleteasca pe-amândoi,
dorurile noastre sa le-aline...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre puls sau poezii despre poezie
Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre nori, poezii despre ninsoare sau poezii despre flori
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trenuri, poezii despre seară, poezii despre oi sau poezii despre cereale
Sărutul toamnei
Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.
Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.
Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zei din zei
Zei din zei din zei
Suntem cu toții!
Dar nu ne mai recunosc ei
Și pedepsim ca ei, idioții
Crezând că vom fi ca ei
Niște pui,.. turbați de zei!
În haită după Prometei...
Rămânând să ne hrănim,
Cu umbrele lor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre păsări sau poezii despre bani
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalidă
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Vârtej de clipe, non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit...
Nici nu mai știu când din furtuni și semne
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu, acum ce rost mai am?!
Și stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătatorit de pașii mei stingheri,
Iar eu, eu am rămas cu amintirea
Și fericirea clipelor de ieri.
Cad frunze în dantele de lumină
În arabescul templului solar,
Iar tu veghezi tăcut iubirii noastre-
Un pact același dicton prenupțial.
Tu, draga mea, pe banca noastră-n parcul
Unde ne-am sărutat întâia oară,
Aștept să-ți fiu același sincer mire
Și-n act de adormire triumfală,
Pe lespezi vechi, cu lacrimi și speranțe,
Să-mi duc din nou mireasa la altar.
Pe brațele de crini și de lumină,
În veșnicie, iar... și iar... și iar...
Letopisețe încă se vor scrie
Și se vor naște sute de iubiri,
Dar fi-vă doar un act de tragedie,
Acela scris de vremuri în psaltiri.
Fi-vă de veacuri un sfârșit, același
Și-un glas de clopot grav, șuierător...
O ultimă secundă și... tăcere...
Un tremur... și o lacrimă de dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre sinceritate
Glosă toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul visului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt...
Vârtej de clipe... Non-eterne ere...
Clepsidra, oh, s-a spart, s-a risipit!
Nici nu mai știu când din furtuni și semne,
Covorul bătrâneții ne-am croit.
Nici nu mai știu când tu, mireasă-n negru,
Pe lacrimi ai pășit către altar,
Într-un divin și infinit integru...
Iar eu... iar eu acum ce rost mai am?!
Și stropi de zgură pică pe asfaltul
Bătătorit de pașii mei stingheri,
Iar eu, eu am rămas cu amintirea
Și fericirea clipelor de ieri...
Cad frunze în dantele de lumină,
În arabescul templului solar,
Iar tu veghezi tăcut iubirii noastre -
Un pact - același dicton prenupțial.
Tu, draga mea, pe banca noastră-n parcul
Unde ne-am întâlnit întâia oară,
Aștept să-ți fiu același sincer mire
Și-n act de adormire triumfală,
Pe lespezi vechi, de lacrimi și speranțe
Să-mi duc din nou mireasa la altar
Pe brațele de crini și de lumină,
În veșnicie, iar... și iar... și iar...
Letopisețe încă se vor scrie
Și se vor naște sute de iubiri...
Dar fi-va doar un act de tragedie -
Acela scris de vremuri în psaltiri.
Împodobit cu lacrimi și cununi,
Va fi de veacuri un sfârșit - același
Și-un glas de clopot lung, șuierător...
O ultimă secundă și... tăcere...
Un tremur... și... o lacrimă de dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brumar
Se scurg, din tării, peste ramuri de-arțar,
stropi reci și grăbiți să ascundă-n pământ
dureri provocate-n rafale de vânt
pe cerul cu nori din al toamnei amar.
E-o ceață lăptoasă de jur-împrejur
și-n ramuri burează cu ace subțiri
ce-ndeamnă, în seve, să fugă-amintiri
din vremea cu Soare și frunze-n huzur.
E ud pe alee, și-n iarbă, și-n cer,
e recele toamnei, tristețe, urât,
e-un timp nedorit, nechemat, mohorât,
e ultimul pas din al iernii foaier.
Mai trece-o rafală prin ramuri de-arțar
și-ndeamnă o frunză la zbor prefăcut
în marea uitare din stratul de lut
al toamnei urâte din luna brumar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre lut sau poezii despre iarnă