Noaptea de vară
Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfințit;
Este liniște divină,
Totul pare adormit.
Din nori luna se arată
Mare și strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.
Luna-n ceruri se răsfață
Ca o zână din povești,
Prinsă cu un fir de ață
De-nălțimile cerești.
În lumina-i argintie
Liniștea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniștea divină.
Deodată vântul bate,
Mișcând frunzele de plop,
Parcă vrând să ne arate
Cum merg caii în galop.
Sus în deal, la nea Ilie,
Urlă-un câine-n disperare,
C-a uitat la el să vie
Să-i aducă de mâncare.
Mai la vale, nu departe,
Doi cocoși s-aud cântând,
Anunțând că-i miez de noapte,
Ori că zorii vin curând.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre nori
- poezii despre mâncare
Citate similare
Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre oi, poezii despre miezul zilei, poezii despre infinit sau poezii despre frumusețe
Concert în luncă
Lunca râului din vale
Este-n plină sărbătoare:
Astăzi se întrec în cor,
Fiecare-n felul lor:
Păsări, greieri și brotici,
Toți ce viețuiesc aici.
Seara, către asfințit,
Păsările-au pornit;
Trilul lor răsună-n vale,
Făcând ziua sărbătoare.
Din văzduh, plutind ușor,
Vine-un vultur peste cor,
Prinde-o pasăre din zbor;
Cred că era dirijor.
Corul în dată se opri,
Vântul și el amuți.
Sălciile-n dansul lor
Se opri ușor... ușor...
Simfonia lor cântată
A rămas neterminată.
Noaptea se lăsă. De îndată
Pe cer stelele se arată.
Luna iese-n vârf de deal
Mare cât roata de car.
Și când luna răsări
Corul broaștelor porni,
Răsunând pe-ntregul lac
Simfonia lor: oac-oac,
Dirijată de un brotac
Îmbrăcat în verde frac.
Stând pe o frunză de pe apă,
Valurile mici îl poartă.
Deodată vine-un val
Ce îl poartă către mal.
Un cocostârc pintenat
Ce se tot plimba prin lac,
Îl zărește, îl ochește
Cu ciocul îl nimerește.
Corul, fără dirijor
Amuțește-ncetișor.
O orchestră minunată
Răsună în lunca toată;
Simfonia lor porni,
Greierii cu a lor cri-cri.
Au cântat pe lună plină
Simfonia lor divină.
Tonuri joase, tonuri 'nalte
Au cântat întreaga noapte.
Pe când luna-asfințit,
Din cântat ei s-au oprit.
Simfoni-au terminat
Locul întâi au câștigat.
Și când soarele a răsărit
Bucuroși au adormit.
poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre greieri sau poezii despre Lună
Locuri dragi
Mă întorc astăzi cu drag,
Unde am copilărit...
Nimeni nu m-așteaptă-n prag.
Pare totul adormit...
Doar cireșul din livadă,
Nucii, prunii și cu merii,
Iarba verde din ogradă
Mă așteptă-n toiul verii.
Iar căsuța noastră mică
pare că e-o jucărie
aruncată când se strică.
Jocuri din copilărie!
Ulițele-s ca-n povești:
Mici o simplă cărăruie.
Car cu boi nu mai găsești...
Amintire-i încă vie.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre prezent
- poezii despre mere
- poezii despre jucării
- poezii despre jocuri
- poezii despre cireșe
Sfârșit de toamnă
Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute să dispară
Verdele de pe câmpii.
Soarele și el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.
Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.
Deodată șade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre brumă sau poezii despre alb
Început de iarnă
Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri și dealuri
Nedeslușiți fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde
Feerie-n pragul înserării
Uimește ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Gonește ciorile-n cuibare,
Iubiți-n parc se-mbrățișează,
Legați pe viață se visează,
Omătul crește tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.
Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.
Nămeți-n șiruri hibernale,
Efect de vânturi infernale
Albesc grădini în deal și-n vale.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre visare sau poezii despre vinovăție
Rondelul reginei nopții
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară,
S-a gătit regina nopții în rochie sidefie
Și răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.
În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-și cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară.
Cupe albe își deschide zâna nopților de vară,
Singuratică în noapte veghează cu strășnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre monarhie, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre rochii sau poezii despre inimă
La săniuș
Răzvan, Ghiță și Andrei
Și-ncă mulți amici cu ei,
Cu căciulă și mănuși
Au plecat la săniuș.
Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.
Prichindeii-s bucuroși
Vor să fie fioroși:
Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.
Cântă, strigă și, râzând
Fac și gerul mult mai blând.
Soarele și el străluce
Făcând viața lor mai dulce.
Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.
Într-un tren din săniuțe
Vin făcând toți din mânuțe.
În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.
Unu-și caută căciula,
Altul, țipă-n gura mare;
Unul pe doctorul face,
Pe toți vrea ca să-i împace:
Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.
Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Și-i îndeamnă iar la treabă.
Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.
Bucuroși, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.
Când apune soarele,
Nu-i mai țin picioarele.
Întunericul se lasă,
Obosiți se duc acasă.
Își promit că mâine iară
Vor veni la sănioară.
Dacă soare iar va fi,
Bucuroși s-or întâlni.
poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre trenuri, poezii despre mâini, poezii despre ger, poezii despre bucurie, poezii despre Soare sau poezii despre întuneric
Noapte de vară
Soarele-i la asfințit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpânește-întreg pământul.
Dintre munți luna se scoală
și ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră liniștește.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihnește.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viața parcă e mai verde,
poți să trăiești cât un munte.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre munți
Destin
Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,
Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre schimbare sau poezii despre pace
Liniștea...
.. zgârie nori plumburii
vântul c-o lungă rafală
știe că n-ai să mai vii
știe că știu că-i fatală
liniștea asta din noi
liniștea asta frontală
inistea asta din ploi
liniștea asta totală
știe că n-ai să mai vii
știe că știi că-i fatală
ruga din ochii pustii
dusă cu lunga rafală...
poezie de Iurie Osoianu (23 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre vânt, citate de Iurie Osoianu despre ploaie, poezii despre ochi, citate de Iurie Osoianu despre ochi sau citate de Iurie Osoianu despre nori
Mă dusăi în deal să ar
Înjugai boii la car,
Mă dusăi în deal să ar.
Bătui drumul pe uliță
Cu plugul pus în căruță.
Zorile-mi dădeu ocoale,
Mai trecui un deal ș-o vale.
Pe la răsărit de soare,
Ajunsăi pe dealu-al mare.
Înjugai boii la plug
Și mă apucai să cânt.
Cum trăgeam brazdă adâncă
Zării pe mândra pe luncă.
Doamne văd, ori mi se pare
Vine mândra cu mâncare!
Vine-ncet și legănat,
Are părul dezlegat.
Vine-agale și doinește
Căci pe mine mă iubește.
Când se-apropie de deal
Dejugai boii la car.
Se făcuse prânzu-al mare,
Dădui și la boi mâncare.
Boii mâncau din căruță,
Iar mândra-mi dădea guriță.
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boi, poezii despre arat, poezii despre păr, poezii despre mândrie, poezii despre iubire, poezii despre gură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îți aduc aminte!
Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ți spun!
Și de pare minunat și chiar de necuprins!
Nu poți fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viață-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, așa va fi și luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Și ai să-i vezi pe toți, într-un mod generic!
Îți aduc aminte!
Să nu uiți ce-ți spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viața nu-i un joc!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare
Cum se scrie o simfonie?
Se ia o Mare de tăcere,
Și de vântoase-un florilegiu,
Zefirul naște un arpegiu,
Din vălurele pasagere,
Un vânticel mai răsărit,
Tăcerii fața o preface,
Din valuri ceva mai vivace,
Într-un alegro-nsuflețit...
Apare-apoi, ca din senin,
O ditirambică furtună,
Ce din tăcere face strună,
Smulgând al valului suspin,
Apoi din nou bat alizee,
Și fruntea Mării-i descrețită,
Tăcerea toarce liniștită,
Din valuri mici, o melopee...
Dar vijelia iar s-abate,
Într-un fortissimo sonor,
Ce umple-al liniștii decor,
Cu valuri mari și înspumate...
Tăcerea țăndări se fărâmă,
Un clocot este Marea toată,
Vuiește-a sunetelor gloată,
Și munții parcă se dărâmă...
Din tobe tunete răsună,
Tăcerea fierbe în delir,
Dar brusc, un fantomatic fir,
De pe meșteșugită strună,
Tăcerea Mării o preface,
În dulce melos liniștit,
Din nou e valul potolit,
Și fir de adiere tace...
E acalmia ce vestește,
Vârtejul ultimului val,
Prelungi acorduri de final,
Și simfonia se sfârșește...
Pe Mare vântul nu mai bate,
O clipă liniștea-i deplină,
Dar curmă starea cea divină,
Aplauzele meritate...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sunet sau poezii despre naștere
Cluj - cerbi frumoși de aer
Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfață
Și pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viață
Mănășturul a-nflorit
Printre cerbi frumoși de aer
Și pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer
Străzile din Cluj-Napoca
Își îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia și plosca
Cu miresmele aduse
Ușor frunzele se mișcă
Printr-un murmur așa-ncet
Doar privirea ți o pișcă
Printr-un cântec de poet
La Minerva pe o bancă
Iată vântul s-a oprit
Să mai sufle acum oleacă
Dintr-un suflet liniștit
Dar troleele aleargă
Și tramvaiele pe șine
Parcă nu vor să-nțelegă
Că vrei liniștea în sine
Belevedere de departe
Acum de pe Cetățuie
Cu degetele ne-mparte
Iată câte-o cărăruie
De sus Cluju să-l vedem
Cât de gingaș se arată
De suflet să ni-l legăm
Fără urmă de vreo pată
Ci privind cu gingășie
Fața Clujului îndată
Noi să fim o torță vie
O lumină fără pată
Inimă azi din Ardeal
Cluju iată te îmbracă
Pe al Cetățuiei deal
Înspre sine ne apleacă
Să fim străji să fim izvoare
Viața nouă s-o-mpletim
Stele vii strălucitoare
Cu toții aici să fim
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre troleibuze, poezii despre tramvaie sau poezii despre suflet
Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.
Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ți-am pus o lumânare!
Și-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...
Zână din stele întrupată...
Și toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ți, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!
Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Și anii-n cute-adânc săpate,
Îți mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ți-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci și mă privesti străină.
În mângâieri unduitoare
Îți simt prezența la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Și parc-aud a tale șoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morții tale ceas.
Și lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.
Cu ochii strălucind în soare
Te văd... și-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul și încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Și eu bunică într-o zi
Și-mi e din ce în ce mai greu
Și plâng și plâng și plâng mereu!
Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Și dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-și adună
Și în adâncuri de cleștar
Le-ngroapă iar și iar și iar.
Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Și îngeri tâmplele ți-au nins,
Povestea mea de dor și vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Și sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, ești așa departe!
Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din povești,
Oh, nici nu știu să spun ce-mi ești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre plâns sau poezii despre învățătură
Noaptea copilăriei
Nu ademeniți noaptea cu păduri adormite,
ori râuri cu peștișori de aur
când mamele își culcă copiii cu povești
și-n ochii lor somnul e sub gene,
ca un freamăt care te acoperă cu frunze
de-ți înfășoară liniștea după trup
și sufletul cade ascuns
în simfonia dragostei.
Noaptea asta mi-e o mamă iubitoare
îmbrăcată-n straie pe care razele lunii
o fac mai frumoasă decât o zână
și nu pot să adorm decât privind-o
ca un bărbat uitat
în copilărie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre trup și suflet, poezii despre râuri sau poezii despre păduri
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre religie
Noapte de mai
E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e liniște în sat,
Au înflorit castanii și-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliți (...) se-aude un lătrat...
Natura își deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... șoapte
Și o privighetoare dă satului concert...
De după deal apare și urcă-n vârf de plop
Un glob măreț de aur, e zâna nopții, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...
E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aș lua la trântă
Secunda să-i dilat și să o fac cât veacul!...
E-atâta frumusețe în,, Universul'' meu
Și-atât mister încape în nopțile de mai
Că-mi vine pentru-o clipă să-l rog pe Dumnezeu
Să pună timpu-n lanțuri, să-i spună clipei:,, Stai!''
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre parcuri, poezii despre flori, poezii despre tei sau poezii despre secunde
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție sau poezii despre primăvară
Singuraticul cioban
În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
Gândul la iubită-i zboară.
Și din cântat se oprește.
De pe stâncă se coboară
În gând, singur, își vorbește.
El în taină, roagă luna
Cu glasul șoptit și moale,
Să-i păzească puțin stâna
Până dă o fugă-n vale.
Fata să o-îmbrățișeze
Și să-i fure un sărut,
Lângă ea să se așeze
În călduțul așternut.
Până-n zori să se iubească,
Să uite de ciobănie,
De sus luna să-i privească,
Cum se duc la cununie.
Tot vorbind încet cu luna
Ciobanul a adormit.
Dorm oile, doarme stâna,
Cavalul a amuțit.
Doarme muntele și dealul,
Luna totul poleiește,
El rămâne cu aleanul
După fata ce-o iubește.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri