Crâmpeie de taifas...

... erai spectrală nu ştiu cum aşa
flux de lumină
erai astrală sus pe undeva
pe sub retină

şi mai erai pe pajişte cu flori
o simplă floare
şi mai erai fior printre fiori
fior ce doare

erai un fulg printre nămeţi
un fulg cuminte
şi strop de rouă-n dimineţi
pe ierburi sfinte

din câte-ai fost a mai rămas
doar o himeră
cu care leg crâmpeie de taifas
la colţ de eră...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l şimţeam
De nu erai tu... şotron de Univers
Unde mă prăbuşeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aş putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu erai...să mă alini

De nu erai... să mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Şi-n taină vise-mi sfâşâiau
Prin lacrimi şi cuvinte-spini

Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam a lunii corn
Ca în uitare să mă-ntorn...
De nu erai... să mă alini

De nu erai... Dar nu erai
Decât a gândurilor rază
Ce-n aşteptare stă de pază
Scurgând a clipelor alai.

Şi-un văl-tăcere fluturai
Din "tu şi eu" mijea un "nu"
Cu înveliş de-un "el şi tu".
Tu nu erai... doar mă uitai.

poezie de Eugen Lovin (8 septembrie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi şi flori, zâmbetul tău

devenea doar tristeţe şi dor. Doar
tu erai îmbrăţişarea şi numai iubire
erai tu. Între mine şi Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii şi pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reuşit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri erai încă tânără

Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.

Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri

Mi-ai înflorit prin gânduri într-o zi
ca stelele-ntr-o noapte pe o boltă
nepăsătoare-n lumea dezinvoltă
în care se întâmplă -a străluci.

Şi nu erai un gând, nici stea sau floare,
dar îmi erai acolo şi simţeam
că eşti a mea, erai tot ce-mi doream,
iubita mea, ce-n gânduri îmi răsare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriuâ din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul

erai frumoasă
aşa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
şi coama adâncită în ape
ca o icoană nedesluşită erai
în gâtul pescăruşului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ţi tulbure visul
în aşteptarea dimineţii
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămaşi pe pod
câţiva se retrăgeau în alge
alţii în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
şi gâtul fluid asemeni sinucigaşilor
secundă a mea

de undeva din vaier de timp
se auzea o ambulanţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flaut fermecat

Fără tine totu-i trist
Fără tine nu exist
Sunt legumă ambalată
Sunt o salcie uscată

Soarele într-un apus
Mi-a dat veste că te-ai dus

Îmi erai covor de flori
Îmi erai surâs în zori
Erai flaut fermecat
Erai tot ce mi-am visat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram timid, erai o divă

Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merţan, eu pe tractor.

Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor.

Odată m-am drogat cu clor
Şi am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Şi-am încercat să mă omor...

Eram timid, erai o divă.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (7)

Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se ţineau de inelare, mîinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pînă se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-şi curmau asupră-ne zborul
secundele dîndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viaţa, astfel muream,
deveneam transparenţi, de gheaţă.
Priveliştea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viaţă.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi îşi vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de flori şi vorbe

Dacă erai o floare, m-aş fi făcut pământ,
Din apă şi lumină ţi-aş fi compus balade
Şi-n fiecare noapte din adieri de vânt
Ţi-aş fi cântat în şoaptă celeste serenade.

Dacă erai tu steaua din cer cu nopţi senine
Distinsă printre alte comete despletite,
Călătoream ca Magii călăuzit de tine,
Spre lumea noastră alta cu Ceruri liniştite.

Dacă erai vioară, m-ai fi născut din cântec
Şi din emoţii tandre, m-ai fi crescut suspin,
Recompunând în taină, sublim la tine în pântec,
Înobilarea boabei de strugure, în vin.

Dacă ai fi lumină, eu m-aş preface-n beznă,
Te-aş pipăii ca orbii, să văd cum străluceşti,
Însă tu eşti femeie din creştet până-n gleznă,
Serafică făptură şi... ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai şi nu erai

ca-n vis te port în gând
închid ochii şi apari
cum te ştiu dintotdeauna
eşti reală numai în memorie
acolo te ţin aşa de vie
şi mereu mă îndrăgostesc
căci loc mai bun nu găseşti
din vis nimeni nu te fură

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Afrodita

Ca Afrodita dulce şi suavă,
erai un vis, erai o alinare
cu ochii tăi frumoşi şi tandri,
tu-mi eşti mereu o stea în depărtare.

Numai luceafărul de sus doar ştie
eu câte nopţi am suferit frenetic;
O, Afrodita visurilor mele,
tu steaua mea din întuneric!

Erai o stea, erai o călăuză -
a unui suflet blestemat
ce s-a topit ca-ntr-o cascadă,
ca norii ce se prăbuşesc în neant.

Curând, tu vei uita acele patimi
care au vrut să te înşele
un simplu dor al unei inimi
ce zace-n amintirea unei stele.

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licoare de alint

Noaptea asta am stocat toate datele
tale în sistemul meu cerebral,
pînă la asta nu aveam vise,
trăiam pe un continent declamatoriu.

Doi soldaţi devotaţi mi te scoteau
încet din drojdia de bere şi erai
atât de arogant şi spumos, şi erai
atât de funerar şi aerospaţial, şi erai

Doamne, nu erai om, erai un fel de apă,
râsul tău arunca şerpi în toate
mizeriile, deveneai ceea ce trebuia
să devii - instrumentul meu moratoriu

şi te-am băut, şi am chemat martori
oculari, repetai într-una, just to be safe,
martorii oculari se cruceau pe furiş -
ştiu, ştiu, noaptea asta a fost o minciună,
dar avea un gust! şi atâta dichis...

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul apei

Erai în visul meu, erai cu mine,
dar tot ce a mai fost atunci, îmi scapă,
tu, folosind puterile-ţi divine,
mă faci să uit reflexia din apă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când erai mai slab, erai mai inteligent (reproş conjugal inexplicabil).

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai aproape primăvară

Erai aproape primăvară
Iar eu o toamnă spre sfârşit
Acum nu sunt decât un mit
Ce-şi lasă frunzele să piară.

Erai aproape primăvară...

poezie de Lucian Bostiog din Şi-ţi scriu o lacrimă-n palmă (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborâtei din stele

printre visele mele
cu năluci şi castele
din petalele grele
rup şi rup floricele

... erai una din ele
da, desigur din cele
coborâte din stele
asasin de rebele

erai una din cele
tot umblând să înşele
toate gurile rele
cu miros de lichele

coborâtă din stele
şi din visele mele
te tot duc în castele
cu năluci şi lichele...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zeiţei călătoare

Erai desculţă, tu, acolo, sus,
pe muchia de stâncă ce-mi părea
durerea prăvălită dintr-o stea
pe-un munte, de povara ei, răpus.

Păşeai cu grija razei de april
pe cicatricea ramurii cu flori
ce depăşise-a' iernii lungi orori,
cu geruri mari în sufletul ostil.

Erai balsamul, roua ce sclipea
în legănarea vântului uşor,
erai un dor, un vis mângâietor,

zeiţa care-n mine cobora,
desculţă, spre al inimii izvor,
în sufletul de tine doritor.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa mea

În rochie albă de mătasă ai apărut în calea mea.
Erai aşa de graţioasă, zeiţa mea cu ochi de stea.
Erai ca o gingaşă căprioară,
Care îşi potoleşte setea la un izvor
Şi am înţeles din clipa aceea că veşnic de tine mi-a fost dor.
M-am apropiat atunci de tine şi în braţe cu drag te-am ridicat.
Erai uşoară ca puful de păpădie şi miroseai a flori de fag.
În rochie albă de mătasă ai apărut în viaţa mea.
Şi vreau să-mi fii mireasă, zeiţă cu chip de stea.

poezie de Vladimir Potlog (16 august 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!