Scrisori întârziate

E atât de crudă iarba în mine,
nici gând ca toamnă să apară,
când din venele-mi de jar
îngerii îmi dau pe-afară!

Îţi spun că frunzele ce cad
îmi sunt scrisori întârziate,
le voi citi mai pe îndelete şi
nu îmi vor părea icoane sparte.

Te simt cum vii, ţi-s ochii păsări
ce au ciugulit din cer:
mă văd în ei ca într-o oglindă
şi par fâşie ca de fulger.

Hai să ne zidim într-o făptură,
păgâna carne să ne-o lepădăm,
inel pe degetul lui Dumnezeu-
ah, va fi ca raiul să-l gustăm!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ţi sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine să înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunţii ei...
Vrei să stăm la o cană de must,
să ne sorbim de pe buze
dulceaţa lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot eşti ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viaţă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e ca un copil...

Roata vieţii
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce îşi netezesc cărarea
spre destinaţii de ele ştiute.
Timpul e ca un copil
ce joacă şotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ţi-au frăgezit în atatea nopţi carnea...

Cum să nu îţi iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe nişte duminici
întârziate?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, ochii...

Îmi e de ajuns
să te ridici pe vârful picioarelor,
te voi cuprinde eu,
coborând, o secundă,
să te învăţ cum să iubeşti
o pasăre în zbor.
Da, ochii se vor închide, împreunaţi,
sub apăsarea de cer
şi numai bătaia de inimi
se va auzi,
atât de frumos conturată,
în pata de sânge,
ce va sta mărturie-
într-o carte cu file fragile de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port ca pe o aripă

Aici, sub coaste, te port,
ca pe o durere suportabilă,
ca pe un gând ascuns
în care intru mereu
cu ochii închişi,
pipăindu-te cu degetele amorţite
si îmi pare că ai fi iarba aceea
în care mi-aş aşeza sufletul
la un praznic mult aşteptat.
Din când în când
mai simt apăsarea din paşii tai
când treci prin inima mea,
şi-atunci îmi spun că eu sunt singura femeie
de pe pământ,
cu zborul înlăuntrul fiinţei mele,
despicându-mi carnea
aripile ce ţâşnesc în afară...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e atât de dor
de iarba copilăriei mele,
mi-e atât de sete de roua ei
că fulgeră cerul prin mine
şi simt cum îmi scârţâie o uşă în suflet:
Dumnezeu privindu-mă din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucaţi de stele arse

O toamnă grizonantă
îmi săpa în trup:
mi-e dor de tine
şi văd cum cad
în cuibul gol
bucăţi de stele arse.

Aş vrea să sparg retina frunzei-
pământ şi cer
dospind într-o culoare,
iar tu,
să-mi legi la gleznă
şirul de mărgele al ploii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am îmbrăcat cămaşa ta
şi trupul îmi miroase a ploaie...
îmi şopteşti la ureche
despre raiul nostru,
acela în care iarba e una cu noi...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt ploile, iubite?

E arşiţă în mine
şi lanul cu maci
e ca o scrisoare uscată
ce nu va mai fi trimisă,
iar buza de cer
îmi astâmpără setea
ce aşteaptă
la intrarea-n poem...
Să vii, la ceasul când iarba
îşi pune în lada de zestre
visul cu zei lungiţi pe ea
şi spune-mi povestea cu noi,
aceea în care eram
fluturi de ploaie,
decojiţi
din palma lui Dumnezeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar voi trece

Mă zbat să scap
din ochiul tău de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de un timp încoace;

zadarnic îmi săruţi
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;

sunt maci presaţi pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi scrie un poem pe lobul urechii şi tu, ca de obicei, îmi vei săruta primăvara de pe degetul inelar.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem numai al tău

Ştii, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce aşteaptă înălţarea,
te ating cu blândeţea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...

Te port în ochi ca pe o duminică
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
şi îmbrac cămaşa ta de mire
în care ţi-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.

Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului;
ştiu că voi ajunge
aşchii de ploaie într-un poem
numai al tau...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu cu bătăliile inimii

Eu scriu apăsat,
atât de apăsat încât sufletul
mi se decojeşte
şi ar vrea să locuiască în alt trup.
Muşc din viaţă,
iar pe cerul gurii îmi creşte iarba...
(se vor ascunde îngerii în ea,
îngân fericită).
Am urme de piroane în tălpi
şi mama îmi spune
că orice durere are un miez dumnezeiesc.
Iar moartea nu e decât o spaimă,
la capătul ei curge cea mai curată apă,
vindecatoare de răni...
Scriu cu bătăliile inimii,
viaţa strânge din dinţi
şi îmi face respiraţie
poem cu poem...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna noastră

În fiecare zi îţi scriu
cât e de frumoasă toamna,
cum îngerii o pictează pe prispa raiului
şi degetele mele o pipăie tandru,
până la ultima frunză...

Îţi mai scriu că mi-e dor
să îmi spui că miros a mere culese de mâna lui Dumnezeu,
că ploaia e o biserică cu braţe coborând din cer...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siana

Te văd altfel, Siana,
te văd cu o mie de ochi
care nu se mai satură
să te pătrundă
şi vor să rămână orbi,
atârnaţi în carnea ta.
Mor de-a binelea
când îţi cade peste coapse
şalul nopţii,
când din mierea vâscoasă a lunii
îmi faci o inimă
şi mi-o serveşti în palme...
ah, e ca şi cum
aş trăi o mie de ani!

Aşa ţintuită în scaunul cu rotile,
eşti cel mai demn înger
ce se târăşte pe pământ,
abandonându-şi aripile în cer.
Nu îţi este jenă
că în loc de rochie lungă
porţi aceeaşi cămaşă
în formă de cruce...
Cum să nu te iubesc
când abia te apleci
vrând să atingi iarba,
pe când eu
nu ştiu
să trec prin ea fără să o calc?!
Lacrima ta râde
în fiecare plâns,
nu te temi că îţi va tâşni sângele
din răni,
strângi din dinţi
şi spui că e doar una din zile
când Dumnezeu mângâie pe altcineva...
Te-am văzut de mai multe ori
păcălind moartea
cu zâmbetul tău,
mi se părea că îi dedici poeme
şi ea chiar se bucura.

Să ştii că îmi crapă buzele
vorbind despre tine,
cuvintele mă înecă...
chiar dacă suferinţa
ţi se bate de sâni
ca nişte mărgele,
eşti atât de frumoasă,
Siana.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vază de lut...
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

54 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vaza de lut
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

50 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica...

Ia un înger, îmi spui,
să-ţi pieptene părul,
apoi îmi aduci duminica în palme
şi îmi ceri să-mi fac din ea
rochie de mireasă.

Doamne, ce linişte adâncă!
A început să crească iarba în inimile noastre
şi nu ne mai vedem din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.

poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!