În ochii mei, doar lumină

Doamne, în fiecare dimineaţă
îmi dai o felie de pâine
unsă cu un strat gros de lumină
şi eu nu mă satur să muşc din ea,
apoi adun toate firmiturile căzute pe jos
ca pe nişte perle desprinse dintr-o rochie de mireasă,
în care luna îşi răsfaţă gleznele
printre foşnetele de îmbrăţişări pătimaşe...

Doamne, în ochii mei nu mai încape nimic,
de aceea năvălesc păsările în jurul gâtului meu,
caută o spărtură ca să între în mine
ca nişte dinţi de cer,
înfiorându-mi carnea flămândă.

Cum aş putea să nu mă înalţ,
când eu îmi găsesc liniştea în apele tale
la fel ca un prunc la sânul mamei?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ţi sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine să înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunţii ei...
Vrei să stăm la o cană de must,
să ne sorbim de pe buze
dulceaţa lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot eşti ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viaţă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica...

Ia un înger, îmi spui,
să-ţi pieptene părul,
apoi îmi aduci duminica în palme
şi îmi ceri să-mi fac din ea
rochie de mireasă.

Doamne, ce linişte adâncă!
A început să crească iarba în inimile noastre
şi nu ne mai vedem din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge-mă cu tâmplele tale

Mai ninge-mă cu tâmplele tale,
e iarna aceea în care îmi număr mugurii din sânge,
în timp ce tu îţi fumezi ţigara...
Între noi e doar un scâncet de iarbă,
un foşnet de rochie
alunecând de pe coapsele fierbinţi,
în aşteptarea mâinilor, toate un zâmbet,
cu luna pierdută printre degete...

Atinge-mă, vreau să te simt ca pe o ploaie de mai,
acel aer înmiresmat,
bucurând nările mieilor fragezi,
ce nu contenesc a visa!
Mai ninge-mă cu tâmplele tale, simt cum inima poemului
bate în mine...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e ca un copil...

Roata vieţii
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce îşi netezesc cărarea
spre destinaţii de ele ştiute.
Timpul e ca un copil
ce joacă şotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ţi-au frăgezit în atatea nopţi carnea...

Cum să nu îţi iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe nişte duminici
întârziate?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne,
mă laşi să mă scurg
printre degetele tale
ca nişte picături mărunte
de ploaie,
după care
mă faci aşternut poemului
sortit să se nască.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, îmi pun capul în palmele tale şi noaptea e o lumină...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, calc prin urmele tale şi sufletul mi-e uşor ca o pasăre;

am văzut cum copacii râdeau în icoane
şi în timp ce îmi faceam semnul crucii
din mână îmi căzu un înger...

Doamne, mă cheamă lumina ce naşte poeme:
fă-mă un strop!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum lebăda...

Te sorb ca pe nişte picături de vin
rămase în potir,
îmbătându-mi fiinţa-
apoi îmi dai dezlegare
să culeg fructele zilei
cu buzele clocotind,
dornice să reînvie sărutul
prins în cătuşe de ceară;

visele se desprind de retină
şi se fac inel
pe osul dragostei noastre,
mângâind ploile
ce ne-au descântat trupurile
pe când vibrau ca nişte corzi de vioară;

aşa cum lebăda
sfinţeşte apele
plutind pe ele,
te voi urma în toate:
în cele oarbe,
în cele surde,
chiar şi în ceruri,
coborând până la moarte...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de ploaie

Doamne,
mă laşi să mă scurg
printre degetele tale
ca nişte picături
de ploaie,
după care
mă faci aşternut
poemului-
sortit să se nască.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, nu ţi-e îngăduit sa mori!

Doamne, în mâna dreapta ţin un înger,
ce mă scrie cu vârful de aripă apăsat.
Din vene, nu sânge, bulbi de stele îmi curg,
semn că cerul cândva din mine a muşcat...

Cuvintele mă-ncalţă în opinci de iarbă
şi inimii îi poruncesc să nu se dea bătută,
atunci când moartea îşi ascute gheara,
vrând cu orice preţ din ea să-şi facă o lăută.

Parcă sfinţii ar fi zdrobit toti macii în picioare,
de aceea simt în mine o altfel de cerneală:
un roşu ca şi stropii scurşi din crucea
ce s-a ridicat un curcubeu în ochiul cel de smoală.

În fie ce poem îmi cos o rochie de mireasă,
visând la mirele ce are-n pază câmpia de bujori...
Doar el îmi retrăieşte viaţa- durerea o alungă,
strigând-n mine: "femeie, nu ti-e îngăduit să mori"!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi râde luna în păr...

Spune-mi cum e când îţi umblu prin suflet,
sărutându-ţi toate încăperile
cu inima
şi stelele râd atat frumos
pe cuţitele nopţii?
Ştiu că e o taină
toată împletirea sângelui nostru,
când ne iubim
îmi râde luna în păr
şi tu îmi spui că sunt cea mai frumoasă,
că suntem singurii amanţi
ce nu îşi ascund urmele,
chiar dacă fluturii ne dau pe afară
şi trupurile ne scâncesc într-un dulce păcat...
Dacă aş muri în braţele tale,
i-aş cere lui Dumnezeu
să mă îngroape în tine,
atunci aş încolţi din nou,
mirosind a primăvară
toată carnea ta bolnavă de mine.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iarna
toate poemele îmi sunt
ca nişte pui de căprioară,
încălzindu-se la sufletul meu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-mi razele şi luna, dragostea, apoi şi tihna...

Doamne, nu ştiu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu ştiu cum se face de n-am linişte şi pace.

Doamne, când păşesc spăşit plin de gânduri aiurit,
nu îţi cer să mă iubeşti, nu îţi cer clipe cereşti,
nu-ţi cer razele Domneşti, să mă ierţi, să mă-nsoţeşti,
nu-ţi cer timpul aurit, tinereţea ce-a fugit...

Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniştea furişată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puţin şi dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.

Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi laşi razele şi luna.

Doamne, razele şi luna, dragostea, apoi şi tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiţi, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă şi lumina, să le văd de-acum într-una!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui ca s-a întâlnit cu Dumnezeu mai întâi,
de aceea e atât de frumoasă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma...

Mână întinsă a unui cerşetor
spre mine
era ca o pasăre împuşcată,
aşa vedeau ochii mei
mâneca zdrenţuită
sub care degetele înnegrite
aşteptau nişte bănuţi...
Cu cât mă îndepărtăm,
cerul era ca o pâine ce se cocea frumos
şi zâmbetul meu
rămăsese în pieptul acelui străin...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, îţi multumesc pentru fiecare zi în care îmi întinzi o cană cu apă!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se lasă seara,
luna iar zâmbeşte,
de dorul tău
ascult din nou acorduri de Vivaldi,
îmbrac cămaşa ta...
şi simt cum trupul tot
îmi înfloreşte.

Ninsoarea de afară
vine tot mai deasă,
în casă este cald,
iar eu adorm în braţele
acelui vis trimis de tine-
şi-mi pare că-s lumină
dansând desculţă
în rochie de mireasă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă linişte în nelinişte

Nicio toamnă nu trece
fără să nu îşi termine pipa,
trăgând cu ochiul la păsările
ce zboară dintre ridurile mamei
asemănătoare cu nişte pagini scorojite.

Printre scheletele copacilor
silueta unei lumini
dansează ca şi când
frunzele plimbă moartea în lesă.

Oh, câtă linişte în nelinişte,
un tablou cu toate culorile vieţii
bătut pe un perete inexistent...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!