Replica la sorescianul "Uşor cu pianul pe scări", alfa & omega temperării critice, a apărut la un cenaclu din Tulcea: "piano cu pianul, pescari!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul şi afonul

Pe un pian dezacordat
Ce ţipă şi ce geme,
Ne-am pierdut ritmul şi-am falsat
Cumva, de la o vreme.

Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu eşti falsistul
Eu, doar dezacordată!

Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ţine ritmul:
Pianul sau afonul?

Dacă pianul e stricat
Şi sună prost şi fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?

În loc uşor să îl atingi,
Finuţ şi delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Şi l-ai dezacordat!

Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Şi-n ţipete acute.

Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeţi dumneavoastră!

poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de pian

Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul

În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud şi soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare

Şi note împletite în priviri
Şi galbenul ascuns prin asfinţituri
Intercalează din şirag de amintiri
Un alt şirag întorcoiat de mituri

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare

poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa şi omega

Dumnezeu ca prefaţă nu-i de-ajuns
de izbucnesc şi lucrurile-n plâns

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (20 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

uşor cu pianul
pe scări s-a lansat o femeie să nască
o simfonie de gemete! -
chopin s-a ivit
peste noapte-ntr-o iesle?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina şi pianul

Îmi plac enorm pianul, pianina,
Dar nu şi cum le chinuie vecina.

distih de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul uituc

De câte ori dragoste de tine mi-e sete
sufletul meu cântă pian al râului Lethe

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pianist nervos

Când bate cu putere-n clape
De crezi pianul c-o să crape,
Soţiei spun: - Fii optimistă,
Pianul nu-i ca noi, rezistă!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcea bărci

de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi braţele
şi bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viaţă
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci şi a crescut
făcea mere şi atrăgea şerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian şi de stres

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

Deodată am simţit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.

Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.

Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde şi va merge pe ape
Păşind pe deasupra ca Isus la-nceput.

poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu

Cenaclu, grupare hazlie,
Aţi speriat pe literaţi
Cu câte şpriţuri vă trataţi,
De parc-aţi vrea pe năsălie

Licenţioasă poezie
La jartiera divei agăţaţi
Cenaclu, grupare hazlie,
Aţi speriat pe literaţi

De Moarte faceţi băşcălie
Cortegiu de îndoliaţi,
Cu morţii-beţi aliniaţi
Coliva bardului mâncaţi
Cenaclu, grupare hazlie...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Obedenaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano

Hai, vino să-mi fii partitură,
Să-mi iau cu privirea din tine
Doar note cu-aspecte feline
De pe-un portativ aventură.

Pianul să-ţi fie-aşternutul,
Iar tu, cu mişcări languroase
De mâinile mele atrase,
Iubirii să-i fii începutul.

Să fiu vinovat de-a ta vină,
Să fii, pe-un pian, vinovată
De lumea rămasă uitată
În muzica noastră deplină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între alfa şi omega

Sufletu-i o carte cu file de mister,
Labirint de arte, din cioburi de eter.
Dornic, levitează prin mii de galaxii,
Să primească darul ambroziei timpurii.
Corabia lui Isis o lasă ca tribut,
Şi primeşte-o viaţă - fantomă pe pământ.
Din catarge rupte, aduse de furtuni,
El îşi face scară, să iasă din genuni.
Se pierde într-un vis, în somnul neputinţei,
Renaşte din abis, cu harul biruinţei.
Ofrande el închină, în zbor de şoim hoinar,
Să nu fie-o umbră în focul din Tartar.
Pe altar, prinos - un totem cu stea -
Oferă veşniciei, din soarele lui Ra.
Şi sufletul devine un Alfa între sfinţi,
Precum şi un Omega al celor adormiţi.

poezie de Gabi Bărbulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Şi mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil aşezat sub un pian şi-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă şi cântă zâmbind.
Şi fără să vreau, acest cântec subtil şi atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era şi iarnă afară
Iar pianul vibra şi odele noastre către cer se-nălţară.
Dar acum în zadar aş începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare şi negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, aşa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest şuvoi de-amintiri, şi plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian lucind

În mijlocul sălii de piatră,
În eleganţa dinadins creată
De-un greu pian acoperit
De-ntuneric vag, înăbuşit.

Deodată, însă, timpul mort
Ucis de-al gândului confort,
Reînvie, din mormântul nins
Când clapa gravă s-a atins.

Uşor, ca o petală-n zbor
Pluteşte-n aer-al meu dor
Călcând pe câte-o altă notă
Din arta prinsă-n forfotă.

Timpul nu se mai măsoară
În ceasul vechi, ce-l împresoară,
Ci clipa-n sunet se preschimbă,
Un infinit, artistul să atingă.

Chaosul în cântec transformat,
Pianul, în splendori scăldat
Luceşte-n sala împietrită,
Din negura, acum, sfârşită.

Ce dacă al său cânt
Inimi îngheţate-a frânt?
Ce dac-a unora credinţă
Vădit-a firii neputinţă?

El veşnic fi-va lucitior,
Pianul, simbol grăitor,
Artistului, ce, cu-al său cânt,
Aduce realul pe Pământ.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt compozitor şi născut să devin dirijor. Nu pot şi nu vreau să-mi îngrop astfel talentul meu de a compune (dând lecţii de pian) şi pe care Dumnezeu mi l-a dăruit cu atâta bogăţie (pot să spun aceasta fără trufie, căci o simt acum mai mult ca oricând)... Aş prefera, ca să spun aşa, să neglijez mai degrabă pianul decât compoziţia, căci pianul este pentru mine numai un accesoriu, deşi, slavă Domnului, un accesoriu important!

Wolfgang Amadeus Mozart în Scrisori (7 februarie 1778)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

deltă

Omega fluviului e... Delta.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia este alfa şi omega în cartea vieţii.

aforism de David Boia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă (vezi şi nădejde)

Speranţa este alfa şi omega vieţii pe pământ.

definiţie aforistică de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahică

Unii caută bodega
Între alfa şi omega.

distih de David Boia (3 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!