Poate așa ne e mai bine!
Poate așa ne e mai bine
Să spargem singuri mori de vânt,
Eu rătăcită, tu prin lume,
Dar amândoi pe-acest pământ.
Eu calc noroiul, tu prin pietre,
Ne mai visăm din când în când,
Mai mângâiem luna pe plete,
Îi prindem raze luminând.
Ne întrebăm sub cerul tainic
Și așteptăm răspunsuri vii,
Ne vin în tonul lor amarnic,
Murim încet spre a trăi.
Simțim în noi ceva de veghe,
Ne este somnul pârjolit,
Atingem ce nu e pereche,
Un trup străin și rătăcit.
Poate așa ne e mai bine
Să spargem singuri mori de vânt,
Tu nu mai ești, nici eu cu tine,
Suntem noroi pietrit mărunt.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre somn sau poezii despre păr
Citate similare
Să nu mă minți
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, și iarna o arată
Și și-ar dori un soare-n plin cuvânt.
Să nu ma minți acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Și vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Am fost făcuți din dragoste si vis
Dar n-am știut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre toamnă
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ne despart pe noi de flori
Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- poezii despre ceartă
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre anotimpuri, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre primăvară
Să visăm că suntem singuri
Valsul să ne-nalțe-n nouri,
să ne facă să plutim,
eu să mi te strâng în brațe,
unde suntem, că nu știm.
Să visăm că suntem singuri,
pe-o planetă-ndepărtată,
tu să-mi dai inima mie,
eu să-ți dau,
viața mea toată,
și tot restul vieții mele,
cu tine să mi-l petrec,
cât pe lume, vom mai fi
și prin viață am să trec.
poezie de Eugenia Calancea (24 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals sau poezii despre dans
"Așa cum..."
la începuturi sentimentele ardeau
așa cum numai sentimentele pot arde
în foc de artificiu și petarde
ca un cuvânt primar, rostit pe șleau
apoi în avalanșe de cuvinte
așa cum numai avalanșe curg în cale
sorbind în sine când un deal când vale
am modelat o dragoste. Fierbinte
din colb stelar și raze lungi și reci
așa cum poate fi doar dragostea curată
fierbintea dragoste în spațiu dizolvată
am atașat-o epitetului-de veci
și ne-am pornit prin lume amândoi
așa cum pot porni doar suflete senine
și împletite-n aliaj de ștofe fine
cu coarde lungi din inima din noi
s-au stins și rugurile noastre într-o zi
așa cum doar un tot întreg se poate stinge
când peste toate veșnicia ninge
și-n lume nu mai e la ce trăi
ceva încă mocnește, face fum
în tine mai mocnește un tăciune
și apelează când la rațiunie
când la inconștientul: "așa cum..."
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre ninsoare
Murim... ca mâine
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...
Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece -
noi singuri n-o să fim a doua oară.
Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
și celălalt - și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre tristețe
Pentru a trăi
Să mori încet
să te pierzi
pentru a-nțelege,
ceea ce
mintea-ți zice
dar sufletul nu,
pentru a trăi
pentru a crede
în tot ceea ce nu e
sau poate
doar o nebunie.
Să mori încet
și să închizi o ușă
care din întâmplare
ți s-a deschis și
tot din întâmplare
ți-a furat inima.
Să mori încet
pentru a crede
la ceea ce era
sau poate nu,
pentru a te putea
renaște din nou
fără a te nega
în viața asta,
disperata viață
de iubire
fără de sfârșit,
ca mai apoi să mori..
Să poți muri încet.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre nebunie
Ultimul rând
sunt pribeagul rătăcit printre voi
un suflet lovit, apoi strivit
e inutil și trist aici
în lumea celor care nu cuvântă
e multă jale și durere
copii plâng pe străzi amputate
familii se destramă
se poate...
sigur se poate
în țara care nu mai este
nu am aflat nimic
ce să aflăm
când nimic nu căutăm
îndurăm în neștire
fără a da de știre
să dăm de știre cui
nu avem cui
mai bine poți
să o pui în cui
al cui
ce întrebări tu pui
murim în fiecare zi
puțin câte puțin
noroi în noi, gunoi în voi
pulberi pe drum, strigoi acum
strivim frământări
oare mai suntem noi
suntem praf în vânt
purtat aiurea pe pământ
uneori ne așezăm
la masa sorții
să bem pelin cu morții
în cană e cucută și venin
de ce să vin
în lacrimi și suspin
uitat-am marea albastră
ne acoperim cu țărână... nu
biet suflet rătăcit în lumea asta mare-mare
în care totul este de vânzare
sau poate mi se pare
hei, cât dai pe fiecare
nu's tânăr
nici bâtrân
suflu tăciunii unei vieți
de care nu am azi habar
uneori ocrotesc lumânarea stinsă
de ură, minciună și păcate
o viață într-o rimă, o lume în ruină
pășesc prin colbul vieții și întreb
Doamne, de ce m-ai trimis printre ei
mai am în mână doar o pană
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre știri, poezii despre tinerețe sau poezii despre strigoi
Chintesența
Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câștiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuți din
Foc, Apă, Pământ și Aer.
O fi oare fericirea chintesența noastră?
De ce nu ne simtim împliniți?
Și, mai presus de toate,
Ce preț are fericirea?
Poate c-o plătim cu lacrimi, tristete, - supliciu.
Poate ca doar prin durere
Fericirea ne va fi argumentată.
Poate doar dacă am suferi înainte
Am putea fi cu adevărat fericiți.
Poate ca tristetea face parte din fericire.
Și poate ca atunci fericirea va fi incontrolabilă,
Nebună, egoistă, iresponsabilă.
Cum putem stii
Când nici macar... nu știm cine suntem?
Doi simpli oameni care luptă
Dar nu știu împotriva cui și care este câștigul.
N-ai vrea mai bine să lăsăm la o parte
Strategia și planurile de razboi,
Să le uităm, să le negăm existența?
Poate așa ne-am scuti de suferință...
(oare și de fericire totodată...?)
Vom avea destul timp si pentru lucruri inutile.
Ce rost are?
Spune-mi, străinule!
Tu crezi că o lacrimă vărsată
Moare deîndată?
Căci eu știu că abia atunci își câstigă
Dreptul la viață, abia atunci începe să trăiască
Mai bine ne acceptăm așa...
Diformi, imcompleți.
Dacă fericirea ne-ar desăvârși
Am mai avea oare motive pentru a trăi?
Nu crezi ca este si tristețea benefică?
Ne face să tânjim dupa fericire,
Să dorim s-o cuprindem în palmă.
Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câștiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuți din
Foc, Apă, Pământ și Aer.
O fi oare fericirea chintesența noastră?
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre suferință, poezii despre plată, poezii despre perfecțiune sau poezii despre iresponsabilitate
* * *
câtă singurătatea poate încăpea într-un om?
încape oare toată singurătatea lumii?
de ce să vorbim despre singurătate ca despre
un lucru exterior, ca despre
ceva ce ne lipsește dinafară, când ea
vine de cele mai multe ori
dinăuntru,
așa cum uneori ne simțim
din ce în ce mai singuri
cu cât suntem mai înconjurați de oameni.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor,
Dorul acestui grai,
Visul românilor,
Renască Mihai
Din somnul lui divin.
Chiar sfânta poezie
Ar vrea să reînvie
Sub cerul ei senin.
Or flututa flamuri,
Rime ce nemuriră,
Fiu și-l însușiră
Din lume zece neamuri.
Reînvierea lui
O lume va cânta,
Statuile poetului
În loc nu vor mai sta.
Îl oglindesc pe veci
Izvoarele într-una,
Lumineze Luna
A sale poteci.
Pătrunză-ne versul,
Prefacă-ne-n cuvânt.
Coboară pe pământ,
Prin El, Universul.
Murim noi pribegi
"La marginea mării",
Dorul său, în veci,
Este dorul țării.
Spre cer noi când privim
Luceafăr cum răsai,
Că seamăn tu nu ai
Prin Tine nemurim.
Pe cer când te arăți,
Șoptim același cânt:
Coboară pe pământ
Din singurătate-ți.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sculptură sau poezii despre muzică
Ne-am născut singuri și murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm și să slăvim actul nostru de credință în alte persoane. Comunitatea înseamnă viață: de la ea ne vine puterea de a supraviețui. Așa era când locuiam în peșteri, la fel este și astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut și au învățat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învățat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveștile lor și du-le mai departe astfel comunitatea poate dăinui iar tradițiile vor rămâne aceleași.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre tradiții, citate despre timp, citate despre speologie, citate despre prezent, citate despre naștere, citate despre moarte sau citate despre creștere
Ești praf
ți-au dat niște prafuri roz
iubește au zis
pentru că așa este bine
ți-au băgat pe gât biletul spre rai
pentru că așa este bine
dar în tine trăiește doar un vierme bătrân visând pământul tot mai adânc
și un ultim cuvânt care-i va fi scăparea
poate pasăre
strigi pasăre și pasărea spintecă cerul
aluneci prin timpul ghemuit de durere
tu la 23 de ani tu la 17 ani tu la 5 ani
un film care trece prin tine iar și iar
dar în câte numere poți descompune o viață
câte măști încap într-un om
cât de lung este trupul ăsta care se rotește se rotește se rotește
și se rostește
până cuvintele toate se amestecă într-o limbă nouă
lucrurile toate își pierd conturul
un desen în nisipul spulberat de vânt
unde mă sfârșesc eu
unde începi tu
cine sunt
poate singura suflare a unui om rătăcit într-un deșert roz
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre viermi, poezii despre roz, poezii despre religie sau poezii despre rai
Slăvit Isus
Slăvit Isus ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
și nu noi Te-așteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aștepți pe noi!
Iubim tot praf și tot ruine
și vrem în pământești nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujești pe noi.
O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
și fă-ne să dorim de Tine
așa cum Tu dorești de noi.
Revarsă-n noi în toți divine
simțiri cerești și gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.
Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc șuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vestești prin noi.
Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul și nu doi,
când și noi suntem una-n Tine,
cum și Tu unul ești în noi.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre superlative, poezii despre răsplată, poezii despre creștinism sau poezii despre Pământ
Mormântul
eram eroi, odată
azi, popor de sclavi
suntem liberi, să tăcem, să mințim
să murim pentru ei
oameni de paie, culeși din gunoaie
aplaudă, omule, aplaudă
pleava în vânt
rătăcită aici pe pământ
nu gândi, e greu pentru tine, nu...
mă așez pe o stâncă
la răscruce de vânt
vreau să mă vaiet, să țip
lăsați-mă să plâng
mai cer, mai vreau
pe ăst trist pământ
nu, nu'i așa
nu'i stâncă
e doar un biet mormânt
al meu, al tău..
pășește omule, te așteaptă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre sclavie sau poezii despre plâns
Ci, de-am fi singuri amândoi...
Ci, de-am fi singuri amândoi
Și nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ți-aș spune așa de multe...
Ar trece vremea și n-am ști
Ce e aceea vreme
Și n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duși,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veșnicie ți-aș fi drag,
Tu veșnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am șterge-n ochi
A' lacrimilor urme,
Și cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ți-aș spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.
Și-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau citate de Nicolae Iorga despre religie
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
De ce cu oamenii săraci, poți să mai simți plăcerea?
Nu de plăcere este vorba, așa poți să înțelegi durerea,
Durerea poți s-o simți numai la ei în casă...
Când nu au ce mai pune copiilor pe masă.
Când treceți pe lângă casa de copii orfani
Nu ezitați să-i alintați și să le dați bani
Chiar dacă-n fiecare zi ne tot rugăm la sfinți
Vom fi fără să vrem, în zilele ce vin, orfanii de părinți
Să ajutăm bătrânii, să nu trăiască-n umilințe
Lăsându-i să înțeleagă că pentru noi sunt ființe
Să le mai dăm motiv cu noi să mai trăiască
Chiar dacă într-o zi au să ne părăsească
Și ar mai trebui să mergem în spitale
Să observăm, cu dragoste de oameni, cazuri reale
Să căutăm să sprijinim pe cei ce sunt în suferință
Să apelăm la știință, să nu uităm și de credință
Revin și spun, că nu mi-e teamă, să mor
Din dragoste de oameni pentru oameni
Să încercăm să ne unim doar în eforturi
Avem mame și copii morți în avorturi
Spuneți-le celor ce luptă-n van
Pentru petrol și gaz metan
Că nu mai vrem să ne încălzim
Și nu mai vrem să tot murim
Nu ne interesează nici burse care cad
Nici conturi de miliardari ce scad
Suntem datori pentru copiii noștri
Să nu murim acum ca proștii
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere, poezii despre mamă, poezii despre copilărie sau poezii despre știință
Nu e bine să mori...
dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopții
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta și
nici nu e bine să împrumuși
din viața altora
pentru că
viața e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul
și-n clipa sfârșitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oameni buni sau poezii despre ajutor
Mai cred...
Mă condamnați, dar încă, în iubire
Mai cred și-acum că este Dumnezeu,
Când Cerul cu o rază-mi dă de știre
Că toți avem apus cum am și eu.
Prin vers intrat în cercul nemuririi,
Îi sunt femeii rob și sacerdot
Și-n rugăciunea mare a iubirii
Cu ea mă-nalț înlănțuiți de tot.
E poate blasfemie căutarea
Sfințeniei în amforele vii,
Dar n-am putut să nu le-ascult chemarea,
Cum nici pe-ale izvoarelor din vii.
Nu aruncați cu pietre voi, în mine,
Că n-am putut Poruncile să țin,
Prieteni, fericirea-n lume vine
Din Cer, doar prin femeie și prin vin!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre prietenie
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înfrângere sau poezii despre pâine