Cu gândul la George Bacovia
Dup-atâta plumb și ceață
Să se-arate soarele,
Iar noi toți acei de față
Să golim paharele.
Cele cu venin, ce-s pline,
Să se verse,- ajungă-n hău,
Vină clipele senine
Înspre toți cei din Bacău.
Spre locuitorii lumii
Care-s bravi, de bună seamă,
Pe ceilalți, te rog, adu-mi-i
Să le spun e epigramă!
Punem pe amar sechestru,
Stea în temniță închis,
De Bacovia, maestru,
Să ne amintim și-n vis.
Pomenit în veci să fie
Cel ce-a scris în cenușiu,
Presărând culoare vie
Peste veșnicu-i sicriu!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plumb
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre epigrame
- poezii despre Soare
- poezii despre George Bacovia
Citate similare
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
Lăcomia să dispară
Dar și vechile imperii,
Liniștea s-ajungă-n țară
Prin Lumina Învierii.
N-o să moștenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veșnică lumină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre primăvară
- poezii despre pace
- poezii despre moștenire
- poezii despre graniță
Nu Dumnezeu este de vină
Nu Dumnezeu este de vină
de toți aceia care mor
ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii, în mâna lor!
Nu Dumnezeu este de vină
că vom sfârși în sărăcie!
Așa vor cei aleși să țină
frâiele lumii, ca să fie!
Nu Dumnezeu este de vină
de răul ce-o să viină în viitor!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! E voia lor!
Nu Dumnezeu este de vină
că de Înviere stăm acasă!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! Ei nu ne lasă!
Nu Dumnezeu este de vină
că ne simțim ca blestemați!
Ci noi, care am ales să țină
frâiele lumii niște psihopați!
poezie de Ioan Sperling (10 aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Sperling
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre mâini, poezii despre acasă sau poezii despre Dumnezeu
Vrem să fim iertați dar nu suntem dispuși să iertăm și noi. Vrem să ni se acorde atenție și să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorințele, de nu și capriciile, luăm însă foarte grăbit și împrăștiat aminte la nevoile, doleanțele și solicitările celorlalți. Ceilalți! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceață. Ni se pare de fapt, că toți cei din jurul nostru au obligații față de noi, iar noi față de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun și îndreptățit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Nicolae Steinhardt în Dăruind vei dobândi
Adăugat de Loredana Caia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre iertare, citate despre fantome, citate despre dreptate, citate despre dorințe sau citate despre capricii
Eli, Eli, Lama Sabachthani
O, Eli, Eli. Lama Sabachthani
Striga cel răstignit pentru noi toți,
Cel ce-a urcat Golgota către pronii,
Era trimis în moarte-ntre doi hoți.
De umilință se usucă pomii,
Din care e făcută Sfânta Cruce,
Și-i bleastemă cu ură pe poltronii,
Ca mâna lor în veci să se usuce!
O, Doamne, Tu, de ce m-ai părăsit,
Batjocorit și răstignit de răii lumii,
Când Eu pe Tine doar te-am proslăvit,
Când sângele-mi păta spinii cununii.
Fă sufletu-mi să ias-acum din trup.
Am înțeles, Tu nu mă părăsești,
Căci chemi la Tine, ca matca din stup
Doar pe acei pe care îi iubești!
Și cerul fulgeră a grozăvie,
Și îl ridică, pe cel fără păcat
Ca o speranț-a lumii ce-o să vie,
Când El, pentru noi toți va fi-ntrupat!
poezie de Gabriel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre iubire, poezii despre cruce, poezii despre copaci, poezii despre batjocură, poezii despre apicultură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu ești ceilalți
Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu ești ceilalți. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De pașii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfințit.
Tot pulbere e și cuvîntul scris
De mâna ta, și vorba îngânată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfârșită.
Tu plămădit ai fost din timp. Ești vis.
Ești fiecare clipă-nsingurată.
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre spaimă, poezii despre ore, poezii despre noapte, poezii despre mântuire, poezii despre gură sau poezii despre creștinism
Magia de Crăciun
În noaptea ce-a trecut
A luminat mult o stea albastră
Pentru ca să fie pentru noi plăcut
Și să vedem cerul de la fereastră
Ningea cu fulgi mari în păr,
Iar luminile cerului ne interesau,
Ca să fie de vis, de dor,
Pentru toți cei ce colindau.
Să nu uităm să dăruim iubire,
Cu iertare, mângâiere, îmbrățișare și înțelegere.
poezie de Eugenia Calancea (25 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre păr, poezii despre ninsoare, poezii despre iertare sau poezii despre dor
Intermezzo liric
I
M-au chinuit, adesea
Amar, necruțător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalți cu ura lor.
Mi-au pus venin pe pâine,
Venin și în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalți cu ura lor.
Dar dintre toți, iubita
M-a frânt cel mai cumplit:
Nu m-a urât vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.
II
Băiatul iubește o fată,
Ea pe-altu-l alege din toți.
Acela iubește o alta
Și iată-i soție și soț.
De multă mâhnire, ea, fata
Cu-ntâiul ce soarta i-a scos
În drum se mărită - și gata.
Băiatul? De jale e ros...
Ce veche e-această poveste!
Dar nouă rămâne oricând.
Iar cel ce trăiește povestea,
Rămâne cu sufletul frânt.
poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre soție, poezii despre soț sau poezii despre pâine
Pe noi ne apără
Pe noi ne apără Același
Slăvit și Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
și ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Același
Învățător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
și Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvățat de nimeni,
pe toți doar El ne-a învățat.
Pe noi ne sprijinește-Același
Stăpîn Puternic și Slăvit,
Care-a ținut mereu statornici
pe toți acei ce I-au slujit.
Puterea Lui ne dă tărie,
și Harul Lui tot ce-am dorit.
El, Cel nesprijinit de nimeni,
pe toți doar El ne-a sprijinit.
Pe noi ne mîntuie Același
Slăvit Mîntuitor Divin
ce-a mîntuit pe toți aceia
ce-ascultă glasul Lui și vin.
Al Lui Sfînt Sînge ne sfințește,
și Trup, în Pîine și în Vin.
El, Cel nemîntuit de nimeni,
ne mîntuie pe toți deplin.
Pe noi ne va-nvia Același
ce-i Viu în veci și mai presus,
Care-a-nviat pe toți cei care
viața jertfă I-au adus.
Viața Lui ne dă viața;
El Duhul Lui în noi a pus;
El, Cel ce-i înviat de Tatăl,
ne va-nvia pe toți, Isus!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre învățători, poezii despre jertfă, poezii despre frumusețe, poezii despre foc sau poezii despre educație
Dimineață de toamnă
Cocoșii cântă vestind o nouă zi,
E liniștea adâncă și pufoasă,
În care stelele puțin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!
Luna coboară, ușor, spre asfințit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziș, printre miraje!
Peste pământ plutește-un strat de ceață,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulțumiri se-nalță-
Spre cerul dimineții înseninat!
Spre răsărit și cerul pare-o ceață,
Mai cântă un cocoș ce-a răgușit,
Curând va fi o nouă dimineața-
În care Soarele va râde negreșit!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre dimineață, poezii despre cocoși, poezii despre stele sau poezii despre sat
Prima femeie salariat
A fost, cum nu s-a pomenit,
De toți colegii lăudată,
Iar când o sarcină-a primit
S-a și văzut însărcinată.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre laudă sau epigrame despre femei
Sunt ceea ce nu sunt!
Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac și ce rostesc,
Spun dimineții ce nu sunt,
Prin ce sărut și ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Și am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.
În zile lungi am pus refren,
În nopți pustii am pus un cânt
Și-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Și-am prins în palme focul vieții,
Mi-am cufundat în verde fuga
Și-n roșu, clipele tristeții.
Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalț izvor,
Din tot ce-a fost în viață greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Și-am scris povești de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Și izul fin de busuioc.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre zile sau poezii despre uitare
Rugăciunile Naturii
Oricare răsărit și-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar și iară,
Le face dimineața și-n amurgiri de seară...
Așa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - și-s rugi la Dumnezeu!
Spre cer se-nalță raze, brațe de foc divine -
Blagosloviri mărețe, de sanctitate pline.
Privește-le și uită de-a grijilor rugină,
Și-ai să auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i șuvoi
Și se revarsă-n valuri de pace peste noi...
Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
Să soarbă energia din Soare și din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o ființă vie - și-așa se roagă-n veci!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură sau poezii despre seară
A venit Cel ce-a creat
a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați să fim todeauna
a venit Învățătorul
tot ce-i bun să ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe
a venit Hristos iubirea
să ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului
a venit Cel ce-a creat
aici mersul omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea
Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi Isus
și-a vorbit de sfințenie
de pace neprihănire
c-ar vrea omu-n veci să fie
pătruns de a Lui iubire
El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
să ne ofere-ntodeauna
să fim fii de Dumnezeu
a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină
și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie
Domnul Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
să ne ofere-n veci salvarea
însă noi toți plini de ură
l-am scuipat l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El să fie răstignit
plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
să trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat
ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus dându-i pieirea
fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit
Isus mâna ne-a întins
viața ca să ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere
El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor
a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ
pe ologi El i-a făcut
ca să umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare
a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii să vină
s-asculte de Tatăl Sfânt
de acee-a fost condamnat
El să moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit
pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți
Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește
fă-ne Isus să-ți slujim
și noi ca să fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină
numai Tu dai mântuire
și poți ca să ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus Tu vezi
glorie și slavă Ție
peste noi vrem să domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești
vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
să-ți cântăm mărire Ție
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre salvare sau poezii despre picioare
Din scrisoarea unei bătrâne
O, lasă-ți obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieții,
Ci scaldă-ți ochii limpezi în roua dimineții,
Și nu-ntreba țărâna de urmele din drum.
E vitregă țărâna și sfatul ei avan,
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieții, la toți, și dor și jale
Și drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape și poteci,
Și dragostea și ura și mila și păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Și mutul semn al crucii din liniștea de veci.
O, sunt, de bună seamă, și lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieții,
Și jalea și amarul vor fi de veci drumeții
Cei nelipsiți, din calea oricărui dintre noi.
De-aceea vezi tu uită cât poți cu ochi senini,
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieții
Să poți vedea și-n pâcla și-n roua dimineții,
Un rost, în fața cărui nu poți să nu te-nchini.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre sfaturi, poezii despre scrisori, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre durere sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Festivalul de epigramă de la Buzău
Vin la Buzău, cu mic efort,
Mai toți epigramiștii vremii,
Bogate mese au, confort,
Iar unii mai primesc și premii.
epigramă de Vasile Larco din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediția X-a, Tema: Cireașa de pe tort (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre epigrame, epigrame despre premii, epigrame despre bogăție sau epigrame despre Buzău
Nașterea Domnului
E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.
Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară
Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...
Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.
O stea măreață totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,
Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toți o-nconjoară
Și aici, cu toți, minunea au văzut.
Păstorii fug și ei pe Prunc să-L vadă
Să se închine Prințului Ceresc
Și parcă nu le vine ca să creadă
Mirați, cu toți, la Cel născut privesc.
Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuț și fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut și vinovat.
Păstorii cu mieluți s-au arătat
Și cei trei magi, veniți din răsărit,
În fața Lui cu toți s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinț mărit.
Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Și în lumina sfântă și cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuț, cu bine să Se nască,
Pamânt și Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toți cei de față I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.
Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Și-n Vestea Bună, cu toții au crezut.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre oi sau poezii despre îngeri
Bacovișteană...
Nu văd ca să mai zboare-un gând
Spre locuințele lacustre,
Dar pe Bacovia îl văd bând
Din tihna care stă să mustre...
Îl văd cu ochii plini de plumb
Purtându-și suflul pe alei,
De-un violet cu-n iz de scrumb
După iubitul său condei...
Mă-ntreb cu un contrast de Christ,
Față de el, cu ce-s mai trist?...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Sicriul pe umăr
Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire sau poezii despre muzică
Epigramistului Vasile Dulgheru
O spun deschis si fără teamă
Din lemn usor îti face ramă,
Dar bine-ar fi, de bună seamă,
De-ar fi dulgher si-n epigramă!
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lemn, epigrame despre frică sau epigrame despre Vasile
Aniversare
De ziua ta un strat cu flori
Voi semăna-n grădină
Și-l voi stropi de-atâtea ori
Când ploaia n-o să vină.
Veghea-voi cum ies rădăcini
Cu mici tulpini în spate
Și cum bobocii firavi, fini,
Vor lumii să se-arate.
Când florile vor apărea,
De soare inundate,
C-o sărutare, draga mea,
Ți le voi da pe toate.
Buchetele vreau să le pui
Alături de-a ta pernă,
Mireasma lor chiar dacă nu-i
Ca dragostea, eternă.
Să-ți fie somnul liniștit,
Cu visuri îndrăznețe
La un " Luceafăr" drag, iubit
Și fără bătrânețe.
De ziua ta aș vrea să ai
Și Soarele și Luna,
Iar traiul din belșug, ca-n Rai
Să-ți fie-ntotdeauna!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre sărut