Lumi pierdute

Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
şi nu se vede nici un pescăruş.
Lumea se scufundă:
Aşteaptă şi te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuţinează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginaţia l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni şi să-l tortureze.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitate

Nu doresc decât să vorbesc simplu, să mi se-acorde această favoare.
Am încărcat până şi cântecul cu atâta muzică încât, încet-încet, se scufundă.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecă­ruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare ini­mă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei per­soane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnita­tea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeş­te-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfân­tă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fă să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetic

Nu reprezentarea ca atare, ci imaginaţia artistică este aceea care face ca un conţinut oarecare să fie poetic, anume când imaginaţia îl prinde pe acesta în aşa fel, încât, în loc să se înfăţişeze în figură arhitectonică, sculptural plastică ori picturală sau să răsune ca ton muzical, el se lasă comunicat în vorbire, în cuvinte şi în potrivirea lor laolaltă, potrivire frumoasă ca expresie vorbită.

definiţie celebră de Hegel în Despre artă şi poezie, Poezia (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de plop

Tremura toată – iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată – cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
şi mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiţi închizându-se
ca anemonele de mare

Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipţilor
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e puţin

Mai e puţin
Şi vom vedea migdalii în floare,
Marmura sclipind în soare,
Valurile cârlionţate, marea de un bleu nespus.
Mai e puţin,
Trebuie doar să ne-înălţăm un pic mai sus.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru poezie, ţările nu sunt nici mari şi nici mici. Locul său este în inima tuturor oamenilor.

citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea întrebare

Cu o perseverenşă neînţeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns

întrezărind ce mişcare se va stârni imediat
în ochii supuşi răbdării.

Unde se prăbuşeşte deducţia
când singur îmbrac cifrele în simboluri?

Poate adâncul, poate înaltul fără limite
au propriile straturi de nepătruns dintr-o dată
şi aşteaptă o fantă pentru lumină,

poate într-o altă ordine a lucrurilor simple
stă adevărul înconjurat de aparenţe înşelătoare.

Scopul e să ducă la capăt treptat ideea
şi să înflorească la timpul hărăzit
unde se descompune maiestos cuvântul
din care se compune roditoare evoluţia.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila de albine

Polenul a uitat sa se inchine,
e luat de mic din fel de fel de flori,
si prefacut in miere, de albine,
si pus in faguri incercuitori.

Nimic despre polen, decat ca este
albinelor si matcii de folos,
ca el urmeaza tragica poveste
a tuturor jertfitilor de jos.

Polenul este lumea fara ranguri,
polenul este lumea si atat,
sub varste si sub bice si sub tancuri
tinand la steagul ei necoborat.

Polenul leaga treptele- ntre ele
si pune mot gradinii, la rascruci,
polenul face sa miroasa-a stele
si matcile si trantorii nauci.

Dar nu e prost si nu e fara carte,
asa precum il cred cei care-l vand,
ci este puritatea fara moarte
si este geniul omului de rand.

Cum tuturor lucrarea le convine
si de aceea nici n-o intrerup,
polenul nu mai poate sa se-nchine,
dar simte ca-i e mila de albine
si leaga dulce zborul lor de stup.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia a ghidat omenirea prin vremurile sale întunecate spre nivelul actual de civilizaţie. Imaginaţia l-a condus pe Columb spre descoperirea Americii. Imaginaţia l-a condus pe Franklin spre descoperirea curentului electric. Imaginaţia ne-a dat motorul cu aburi, telefonul, fonograful şi automobilul, pentru că a trebuit să visăm aceste lucruri înainte ca ele să devină realitate. Aşadar, consider că este posibil ca visele – reveria, cu ochii larg deschişi şi maşinăria minţii zbârnâind – să ne conducă spre progres. Copilul imaginativ va deveni femeia sau bărbatul imaginativ, capabil să facă invenţii şi să vină astfel în sprijinul civilizaţiei.

citat din L. Frank Baum
Adăugat de Andrea Niculae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi-ai imaginat ultima oară viaţa ta ideală? Succesul dorit, sănătatea perfectă, aspectul fără cusur, starea sufletească dorită, iubirea ce te împlineşte, relaţia visată şi toate dorinţele tale? Dacă nu trăieşti deja viaţa ideală în imaginaţia ta, când stai întins în pat şi efortul e minim, cum o poţi trăi în lumea exterioară? Imaginaţia este terenul fertil în care încolţesc seminţele unei noi vieţi. Realitatea nu este decât fructul. Nu spera la fructe fără să plantezi şi să îngrijeşti seminţele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa'id ibn Misjah şi-a schimbat culoarea în timpul Ramadanului din anul 82; de vreme ce era de nerecunoscut, a fost considerat mort. Dar trupul său, datorită sunetului, a funcţionat la perfecţie până către 150, când deveni casant. Atunci Stăpânul Sunetului l-a părăsit şi a hotărât să treacă într-un nou trup, ca să se desăvârşească. Astfel a rămas el vreme de 85 de ani în trupul lui Al-Mawsili şi a studiat proprietăţile sunetelor asupra sufletelor animalelor şi ale fiinţelor omeneşti şi a devenit capabil să obţină tot ce voia prin forţa sunetului: dragoste, abnegaţie, bucurie şi tristeţe. Şi se mai pricepea încă să ucidă, să îmblânzească animale, să facă plantele să crească, să aducă ploaie ori timp frumos. Şi se spune că Al-Mawsili a învăţat de asemenea cum să facă să învie un mort numai prin minunatele proprietăţi ale sunetului şi că a făcut-o de mai multe ori. Şi nu voia să devină puternic, dar şi-a asigurat o asemenea influenţă asupra sultanului, că acesta l-a copleşit cu bunuri de tot felul şi oricând era binevenit dinaintea augustei sale persoane, până-ntr-acolo încât putea să vină şi să plece din palat după voie.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un destin puternic face ca un om să poată fi numit astfel pe deplin. Pentru el drumul nu va fi neted: trebuie să meargă în sus şi-n jos, să se lase în voia valurilor şi să-şi cârmuiască barca pe vâltoare, trebuie să ţină cârma împotriva furtunii, va trece prin multe întâmplări grele şi aspre, dar în aşa fel încât el singur să le poată domoli şi împăca. Focul probează aurul iar nenorocirea oamenii curajoşi.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Ferestrele gem zguduite
De vânt – e un viscol afară!
Cum urlă, cum şuieră-n hornuri –
Ce singur mă simt astă-seară...

Sunt singur – şi-mi vine în minte
Un biet îngeraş mititel,
Biet înger cu-aripile frânte –
Şi nimeni nu ştie de el.

Îşi suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute –
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mângâie, nici să-l sărute!...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o continuă căutare a luminii.

citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un trântor în acest imens stup de albine care este lumea.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-ncetişor
Părăseşte vântul
Şi face talazuri.

haiku de Giorgos Seferis din Şaisprezece hai-ku
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum un pumn de nisip aruncat în ocean, astfel sunt păcatele întregii firi omeneşti în gândul lui Dumnezeu. Precum un izvor de apă nu poate fi oprit printr-un pumn de ţărână, astfel mila Ziditorului nu poate fi înfrântă de răul făpturilor.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde mă duc, port Grecia în mine ca pe o rană.

citat clasic din Giorgos Seferis (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!