Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viața

Moto: Suntem o lacrimă
la picioarele lui Dumnezeu.

Soarta pământului
s-a lăsat plânsă de mine.

Am plâns,
am plâns până au apărut
mările și oceanele,
fluviile și lacurile
ochilor tăi.
Apoi,
în suspinul Luminii
am iubit Lacrima
care va plânge și mâine
tot ce n-a fost scris
să se întâmple ieri.

Știu.
Dumnezeu are deschisă o carte
scrisă de noi
cu fiecare lacrimă.

poezie de
Adăugat de Denisa MitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Zile de singurătate

ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spațiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălțat și mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârșit

azi nu va fi nimic
astăzi va fi același strigăt
de neputință
aceeași inconsistență socială
azi va fi aceeași singurătate densă
pe care o poți tăia cu cuțitul
aceeași falsă declarație de dragoste
aceeași tăcere îngrozitoare
care aproape că îți vorbește
spărgându-ți timpanele

mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotație nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste nețărmurită
mâine va fi pregătită o nouă rețetă
pentru singurătatea mondială

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino

Vino - ai spus, nu-ți pară rău -
Nu știam cine mă cheamă
Parcă-aveam și n-aveam teamă
Și-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ți-am iubit puterea blândă
Și făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoșă și scut.

Te urmez și mă supun
N-a mai fost și n-o să fie
Niciodată-n veșnicie
O iubire-atât de vie
Și un Tată-atât de bun.

Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit și-ai plâns cu mine
M-ai chemat apoi la Tine
Și-am ajuns la Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trist rămâne

dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau știu,
ce în urma mea rămâne,
știu, e totul străveziu

și când nimeni nu mă știe,
nici un bun și nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău

știu, e trist și trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
și-ai mei ochii s-au chinuit

au fost ochi furați de noapte,
cum vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric

prea-i târziu, bate la ușă,
furișându-se încet,
moartea care-i jucăușă,
o să vrea fim duet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Ipostază

știe iubească atât de mult
cât lacurile mările și oceanele
toate încap în stropitoarea ei
cu ele îți udă inima
în toate zilele cele bune
și în cele aride în care conturul cu roșu
desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească

stropește cu apă vie
toate desenele
inima ta de copil -ți crească printre confeti

nu-ți va spune nimic despre plâns
gândește adesea la începuturi
la visul nedezlegat al misterioaselor îmbrățișări
ascunse în adâncul pântecului ud de mamă
în aceeași respirație
în aceleași bătăi ale inimilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Candelă întoarsă fără niciun rost

uite cum strălucește
lumina ochilor tăi
până și în cer
sau poate sunt doar
câțiva îngeri beți
hălăduind pe boltă

în nopțile de luni
de miercuri și joi
vântul se joacă
cu părul tău blond
în celelalte zile mă chemi
stăm nemișcați
la marginea lumii
apoi ne legănăm
brațele
ca și cum am zbura

străine de noi
zilele devin tot mai puține
știm bine asta
dar tot ne zidim
cu aceeași îndârjire
fiecare în propriul copac
și cât mai departe
dacă se poate
unul de celălalt

până și vorbele
ne sunt bolnave
de metastaze friguri ciume
sau alte boli cumplite
am păstrat în mine
câteva cuvinte
pe care să ți le spun
înainte de moarte
dar nu le mai știu
iar mâine vine în zori
medicul șef
ne vaccineze

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu Te-ai dus

Tu Te-ai dus mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.

Tu Te-ai dus și-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morți ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.

Vino, Doamne, iar
Pace ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.

Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.

Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Și ne-ai înviat.

Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.

Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt...

poezie de (17 iulie 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

În nopțile de luni de miercuri și joi

uite cum strălucește
lumina ochilor tăi
până și în cer
sau poate sunt doar
câțiva îngeri beți
hălăduind pe boltă

în nopțile de luni
de miercuri și joi
vântul se joacă
cu părul tău blond
în celelalte zile mă chemi
stăm nemișcați
la marginea lumii
apoi ne legănăm
brațele
ca și cum am zbura

străine de noi
zilele devin tot mai puține
știm bine asta
dar tot ne zidim
cu aceeași îndârjire
fiecare
în propriul copac
și cât mai departe se poate
unul de altul

până și vorbele
ne sunt bolnave
de metastaze friguri ciume
sau alte boli cumplite
am păstrat în mine
câteva cuvinte
pe care să ți le spun
înainte de moarte
dar nu le mai știu
iar mâine vine în zori
medicul șef
ne vaccineze
ne vaccineze
ne vaccineze

poezie de din Banshee sau revolta piciorului de lemn
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Iluzie

Cu fiecare clipă, mă prăbușesc în mine,
pierzându-mi strălucirea luminii din priviri,
când rătăcesc prin colțuri uitate și de lume,
unde n-a fost vreodată vreo urmă de Iubiri...

În gânduri mi te aflu, ieșit din întuneric,
dar ele nu mă-ntreabă de știu ce vrei -mi spui...
Te-ascunzi de îngrozirea născută din pomelnic
rescris cu prea-IUBIREA păcatului dintâi.

IUBIREA ta fiindu-mi cea mai scumpă minune,
eu te aștept -ți treacă urâtul și să vii
din viața-ți chinuită, de tine și de lume,
la mine, în chilia în care-am plâns iubiri.

Și doar de m-ai privi și-ai trece mai departe,
aș crede că o viață, cu tine am trăit...
Mi-ar fi de-ajuns și-aș ști că-n a LUMINII CARTE
ne vom găsi și fi-vom iubiți în INFINIT...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă roșului carmin

Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!

În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.

În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.

Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...

La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...

Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.

Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.

Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Îți scriu

știu că mă citești în fiecare zi
suntem legați prin fire nevăzute
ale sufletului
nu știu cum te numești
nu știu unde locuiești
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îți scriu
în fiecare seară și dimineață
dacă îți aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îți aduc o lacrimă
înseamnă că în viața ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaște
într-o zi....
nu vreau fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care și-a găsit târziu vocația
am iubit,,, am plâns... am râs..
și încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai plâns și tu vreodată

Ai plâns și tu vreodată?
Eu, zău, nu pot cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor și chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot cred c-ai plâns...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ultima lacrimă

Ți-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viața-i senină și calmă
era mult deasupra de rău.

O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o știe afară,
i-a fost, chiar și astăzi, preamult.

Primește-o și vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odat' cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.

Primește-o, arunc-o și spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.

Și-a plâns trandafirul durerea
prin lacrima timpului său,
căci simte, de-un timp, adierea
iubirii din sufletul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Fiecare Om își iubește satul în care s-a născut, a crescut, a iubit, a plâns, s-a bucurat de fericirile sale și ale semenilor săi.

aforism de din Mogoșești, Ființa mea - vol II
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Hans Christian Andersen

Gretchen a plâns și cioara a plâns și ea. După ce au mers așa vreo trei poște, cioroiul și-a luat și el rămas bun și despărțirea dintre ei a fost și mai duioasă. Cioroiul a zburat pe un copac și a tot fâlfâit din aripile lui negre până când caleașca nu s-a mai văzut.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Ieri, azi, mâine

Acum scriu din vise vechi
Amintiri și gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
... azi, mâine... de oricine.

"Mulți se zbat cu-acea simțire,
Ieri spuneai că crezi
Acel vis numit "iubire",
Ieri credeai ce vezi.

Azi îmi spui că știi ce simți,
Iar totul capătă un "DA",
Azi susții că nu mă minți,
Iar mâine te vei înșela."

...

Și-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-același blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.

"Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc și uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparține mamei mele.

Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Știu că totul s-a schimbat,
Știu că maine-i va lipsi."

...

Acest ins nu s-a oprit,
Aceeași mama, același fiu,
A urât și a iubit,
Iar eu continuam scriu.

"Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbește, dar forțat,
Și-și preface fericirea,
Dar eu știu că-s vinovat.

Și urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!"

...

A promis:
"Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan' la zâmbet și mai bine
O iubesc și-o voi iubi
și ieri, și azi, și mâine."

...

Nu am scris... mi-am amintit.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Destin...

Nu știu dacă părinții mei, în vremea-aceea,
M-au așteptat sau m-au dorit concret..
M-a plăsmuit iubirea sau ideea
Unui ciudat și indecent decret?

Am apărut la un sfârșit de toamnă,
Când cerul risipea melancolii,
Omătul începea să se aștearnă
Și străzile erau tot mai pustii.

Eram copil frumos, cu ochi albaștri,
De prima dată mama a simțit
Că m-au sortit de Sus, gingașii aștri
Să fiu mereu odorul ei iubit.

N-am fost nicicând elevă eminentă,
Științele exacte le-am urât,
Dar nici la coada clasei, repetentă,
Mai jos de 7 nu am coborât.

Eram cuminte, poate prea retrasă,
Nu îmi plăcea pe străzi hoinăresc..
Doream atât: mă închid în casă
Și carte după carte să citesc.

Curtată nu eram ca orice fată,
Dezamăgită-n hohote plângeam,
Dar fericirea o găseam deodată
Când, pe hârtie, stihuri împleteam.

Am mai iubit și am mai fost dorită...
Cu greu am întâlnit al meu ales,
Dar Soarta m-a voit nefericită,
Cu drumuri bifurcate în alt sens...

Am încercat și cea mai grea durere.
O cruce când părinții-au devenit,
Am plâns numai ascunsă, în tăcere,
Dar n-am pierdut atunci tot ce-am iubit.

O soră și-un nepot mai am pe lume,
Sunt viața mea, sunt universul meu,
Iar uneori chiar sufletul îmi spune
Că ei sunt mai presus de Dumnezeu.

Prin viață mă-nsoțește Poezia
Și Omul ce-l iubesc și mă iubește,
Care îmi înțelege.. nebunia
Fiindcă și el, prin Ea, se dăruiește.

Nu e povestea scrisă într-o seară,
Nu este slova cu parfum divin,
Ci-s vorbe așternute într-o doară
Ce povestesc real al meu destin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Scrisoare de copil

De Sărbători te-aștept acasă, mamă,
La noi în sat a început ningă,
Afară-i frig, dorul încins te cheamă,
Brăduțu-i trist, parcă ar vrea plângă.

La pieptu-ți cald am plâns la despărțire,
Spre alte țări te-ai dus -mi faci un bine,
Chipul tău drag îl port în amintire,
Se-aștern zăpezi și nu ești lângă mine.

Iubită mamă, tu nu ai nicio vină
Că m-ai lăsat plecând în pribegie,
Doar Dumnezeu n-a vrut cu noi să țină
Și ne-a lăsat uitați în sărăcie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Elsa Wertman

Eram o fată de țăran din Germania,
Cu ochi albaștri, roză, puternică și fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în brațe și m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare fi știut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns și am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înțelege
Și că nu-mi va face nici un rău,
Și, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis stau departe la o fermă).
Așa că ea s-a ascuns în casă Și a trimis zvon că este însărcinată.
Și totul a mers bine și copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, și anii au trecut.

Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
La elocvența lui Hamilton Greene,
Nu asta era. Nu! Voiam strig:
Acela este fiul meu!
Acela este fiul meu!

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă de jar

Oh, viața nu mi-a fost ușoară,
Dar când copilul te doboară,
La ceas târziu, la-ntunecare,
Aceasta și mai grea îți pare.
E-n suflet plâns și-ntinăciune,
Nori negrii-n suflet și în lume...
Plouă la ceas târziu în noapte,
Nimeni în ușă nu-mi mai bate.
Pâlpâie în tăceri uitarea,
Îndoliată îmi e zarea.
Zadarnic plâns, ori fericire,
Eu sunt mormântul de iubire
Ce s-a închis – o umbră doar...
Voi, nici nu m-ați iubit măcar!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil nebun

Eram un suflet rătăcit în noapte,
Speranțele mele au dispărut, toate...
Un înger cu aripile rupte, frânte,
Trecut prin furtuni, lupte, multe...
O mână de copil nebun mi s-a întins,
Interesant, o flacără s-a aprins.
O privire mi-a atins inima sfâșiată,
Inimă de aur, speranță împrăștiată,
Tu... tu ai apărut în viata mea bizară,
O, tu, copil nebun, floare rară!
Aripa ta a vindecat-o pe a mea,
Am căzut la pământ, lume rea,
Demoni mascați îmi vânau soarta,
Prieteni, dușmani, s-a întors roata.
Necunoscut erai tu pentru mine,
Însă ai știut mă citești bine.
Sunt o carte deschisă pentru tine
La fel cum ești și tu pentru mine,
Scrisă cu litere de aur, diamante,
Toate astea sunt bine păstrate.
Sufletul e secretul ascuns de fiecare,
O singură persoană o cheie are,
Tu... copil nebun, ești acela oare?

poezie de
Adăugat de Larisa OanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook