Imagine udă
Lumina ta
peste genele mele închise de vise
Strecoară în suflet și gânduri
ploi de comete și stele
viu colorate dar... stinse
poezie de Alexandra Șerban
Adăugat de Simona Orban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vis mic de mână
În față am vise
Ce-așteaptă închise.
În urmă am vise
Lăsate deschise.
În minte am vise
De gânduri ucise.
În carne am vise
De sânge permise.
În suflet am vise
De soartă decise.
În versuri am vise
De mâna mea scrise.
poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot
Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,
Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închiși,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninși,
Să pot cuprinde lumea
Cu brațele închise,
Să pot ploua deșertul
Și să răsară vise,
Să pot muri o clipă
Și-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,
Să pot găsi speranță
În tot ce nu există
Și oare atunci iubirea-mi
Va fi la fel de tristă?
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri șuvoi
Între mine și voi.
Gânduri vărsate
În viața-ne toată!
Gânduri năluci
În arșiți de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună și-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinți
Între rude, părinți.
Gânduri rebele
Între o lume și stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adăpostul genelor mele
pavoazată cu nouri și stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoții eludate
apăsător surâsul mă caută
ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu știi ce-nseamnă să iubești
femei cu extreme acute
motiv pentru care propun
hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiași sărut
vreau să învăț darul rostirii
și-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină
câtă vreme te iubesc nu mi-e vină
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
... Crăciun strălucitor...
Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă și dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai ușor
În brațele tale... și-mi spui puișor
Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător
Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ți spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun
Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieții rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Știute și neștiute... spuse și nespuse dorințe
Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Și gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în liniște și vise împlinite
Dă mi niște sărutări aprinse
Și simțiri necuprinse, cu a tale buze fierbinți
Tu emiți o energie divină
Ești divină... mă iartă de a mea vină
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiu iertată!
Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,
În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,
Vestale rătăcite destine trag de sfoară,
Aprind făclii de dor la țărmul înserării.
Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,
O siluetă-n brațe naiv o mai cuprind,
Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă
Chemări nedeslușite, în nopți ce se divid.
Luceferii jertfesc dorințe-n vieți grăbite.
Prin ramuri desfrunzite pășesc șovăitor
Neputincioase stele, în salbă de ispite,
Tresar înlăcrimate-n petala unui nor.
Predestinata vină, ce uneori mă doare,
Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,
O voi lăsa să ardă în snop de resemnare
Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.
Pe drumul înspre tine doar netrimise vești
Se vor mai zbate tainic la felinare stinse,
Regrete șifonate vor tresări-n calești,
Absențe delira-vor, oftând pe câmp de vise.
Oprobiu cer iubirii instanțe-acuzatoare,
Pledez fără tăgadă, iubind sunt vinovată,
Pe fila vieții mele cer doar o adnotare,
Cu-nsângerate lacrimi semnez: Să fiu iertată!
poezie de Ines Vanda Popa (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurând tăcerea
cerul s-a extins și în sufletul meu
constelații de stele vibrează ne-ncetat
cu credință pură îl cuprind pe Dumnezeu
absolutul iubirii mereu am căutat.
gânduri se strecoară în culorile toamnei
dragostea din aer o respir în plămâni
mă simt pătrunsă de lumina icoanei
transpune pozitiv traiul printre români.
din recolta toamnei îmi extrag puterea
cu soarele pe creștet mă străluminez
dintre sute de gânduri azi alung tăcerea.
un codru de speranțe freamătă în crez.
în noian de versuri transfigurez tăcerea
vise mă îndeamnă luceferi să urmez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul curcubeului
În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Așezate-n minunate aurori.
Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.
Îl privim cu toții-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Și vom ști că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,
În salbe colorate, fără nori.
rondel de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, departe
inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscolește
geamuri, întuneric, nopți stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăți paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranțe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
vise spulberate, tăcere
poezie de Viorel Muha (1998)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.
Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.
Peste zidurile albe ale cetății
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopții.
Cade purpura nopții peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...
Semne, gânduri și stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!
Peste deal s-a făcut toamnă,
Peste suflet primăvară,
Peste gândurile mele
Trece-un cârd de rândunele,
Unde fugi, Doamne, cu ele?...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demon sau luceafăr
Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...
Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?
Calea Lactee este din nou a mea!
Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.
Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,
În gândurile mele.
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre ascunse
Umbre ascunse și lumini difuze
Vise împrăștiate în multe culori
Gânduri secrete puse pe pânze
Mintea ne joacă feste uneori
Culorile toamnei luate din frunze
Amestecul din gama fericirii
Instinctului nu îi cerem scuze
Dezlănțuite toate în prezența firii
Verde crud din iarba cosită
Blu din apa pietrelor rastogolite
Galben din raza soarelui iesită
Rosul din inimile de dor golite
Și puse toate cele la un loc
Vise colorate gânduri curate
Viața noastră văzută ca un joc
Pastel cu fruze de toamnă colorate
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul tău
Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Și ić voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu șoapte
De dragoste,
Și luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă șuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge dor în ploi de stele
Roua-n talpa mea desculță
astăzi dorul mi-l ațâță
dor de ploaie și izvoare
și-alte tehne curgătoare.
Dor de cer cu stele-aprinse
când sta luna în culise
și prin voalul de-ntuneric
gura gurii-i era petic.
Când prin voal de perle, sânii,
precum vedrele fântânii
săturau buzele-ncinse
cu săruturi interzise.
Săturau buze și trupuri
sărutări cu gust de purpuri
iar când ploi ne erau hramuri
închinam iubirii lamuri.
Iar când ploi plouau plăcere
tot trecutul de durere
se sfărma precum o zală
lăsând Clipa siderală.
Se zdrobește roua'n gleznă
sufletu-mi iese din beznă
și din dor dus la extreme
rup tăcerea... cu noeme...
Când stă luna în culise
mie-mi plouă'n stele... vise!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apre Stele
Luna dă acea lumină dar ferestrele închise
Călătorind prin Galaxy îngândurat de mii de vise
Se apropie sfârșitul gândului și existenței
Te apropii tot mai mult de pragul ne existenței.
Și chiar să fiu acea lumină sus pe cer strălucitor
Mă vor vedea aceia doară cu ferestrele deschise
După ferestrele închise vă va apuca un dor
Care-l veți simții doar noaptea rar în acele triste vise
Sute mii de ani vor trece și de sus vă voi privi
Cum din viață faceți moarte și din vii faceți stafii
ne vom lua mînă de mînă într-un cerc de stele noi
Și vom fi mulți pe acel cer eu și tu și voi și noi
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stele mii, comete
Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!
Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.
Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.
O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise 🌸
Noaptea-i blândă și e dulce când amurgul încet dispare
În a verii bătrânețe cuprinsă de nepăsare.
Luna-și varsă strălucirea pe-orizontul aurit,
Tu... suflet neprihănit, de n-ai fost îndrăgostit,
Azi, pe câmpul înverzit te îndrăgostești de stele
unde sunt visele mele.
Printre stele de lumină și prin miresme din flori
Vei găsi scânteie-n ele care îți vor da fiori.
Și prin umbre colorate ce fac legea pe pământ
Vei vedea mărgăritare în zâmbet și-al meu cuvânt,
ce-s doar versuri cuprinse de-un fierbinte jurământ.
Iar... De raze de lumină vor străbate a ta privire,
Răsăritul fiind dovada veșnică a nemuririi,
Vei găsi pe-n înfloritele câmpii,
Chiar și-n cei mai aspri spini,
doar dovezi ce-ascund în ele
dorul și visele mele.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!