Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alexandru Philippide

Astralis

Oglinzi! adanci firide fara fund,
In voi statui de stafii se ascund!
Pe apa voastra cu fiori de stanca
Un zbor de vechi priviri pluteste inca
Si-alunecand din gol, in voi coboara
Naluca vremii de odinioara.

—
Pe drumuri care vin din
Nicaieri,
Din toamna primaverilor de ieri,
O, vested vis, te-ntoarce mai curand
Doboara-n mine viata, simt si gand,
Si potoleste-mi sufletul flamand.

Prin lumi de nouri vom calatori!
Vazduh mai nou din noi va inflori.
La capataiul cerului o stea inmugurita pentru noi va sta,
Din raze limpezi sa ne faca drum in lumea unde negurile iernii
Cladesc albastre manastiri de scrum in care luna toaca de vecernii.

C-un crin la carma, altul la catarg,
O luntre alba sa ne duca-n larg.
in haina lor de gheata cristalina
Sa salte-n aer albe baiadere.
Si cerul sa ne fie-o cupa plina
Cu picaturi albastre de tacere.

Deasupra noastra vantul isi coboara
Din zari in zari aripa lui tacuta, —
Si-atunci nemarginirea se-nfioara
Ca o enorma harfa nevazuta.

Si-acum — oglinzi adanci! mari ochi pustii,
De sub pleoapa serilor tarzii,
Strapungeti cu privire de cristal
Pe totdeauna visul meu astral!

Stravechiul vis, carunt si obosit.
La tarmul vostru n-a mai poposit.
Si-n voi, adanci firide fara fund,
Pe veci statui de stafii se ascund.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Izvorul

Izvorului asemeni sunt si eu
Cutremurat sub stelele de vara
Cu cat e cerul mai fara de vant
Cu-atat launtrurile mele se-nfioara

Nu dinafara-i zvon ce ma framanta
Nici din adancuri nici de sus
O umbra s-a desprins din slava
Icoana ei in mine a apus

Din ce in ce sunt cercuri mai adanci
Si mai departe horele pe ape
S-a desteptat in mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.

poezie clasică de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Imnul lui Constantin Brancoveanu" de Ioan Alexandru este disponibilă pentru comandă online la numai 18.01 lei.
Loredana Nicoleta Vițelaru

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ganduri pentru voi

Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.

Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.

In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.

In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!

poezie de
Adăugat de Iulia ComaniciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de
Adăugat de jusțancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 martie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Primavara moarta

Tacere mocneste sub aripi de veac,
Sub stinse cuvinte, pe buze desarte,
Scrisori ravasite de-un dor fara leac
Si-o frica de lungi asteptari si de moarte.

Copacul ce plange la marginea lumii,
Crestat are-n talpi suspinul dintai
Si-i leagana plansul in brate nebunii,
Si-i picura stele pe vechi capatai.

O aripa franta sub pasii de lemn
Isi striga din urma pierdut zburator,
Iar urme carunte, supuse la-ndemn
Ar vrea sa se-ntoarca din caile lor.

Dar zarea-i tot muta si tot neatinsa,
Si nu mai e timp de-o alta minune,
Sub pleoapa albastra, de ganduri aprinsa
Chemari tot mai albe incep sa rasune.

Poveste pe-un colt de pamant mazgalita,
A vis mirosind, si-a toamna, si-a viata
Coboara in palme supusa, soptita,
Se-aduna-n lumina de umbre si-ngheata.

poezie de
Adăugat de Carolina BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Condamnare

te-aș condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aș condamna la viata fara mine
și la durerea flăcării fierbinți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Labiș

Albatrosul ucis

Cand dinspre pomi spre mare se rasucise vantul
Si-n catifeaua umbrei, nisipul amortea
L-a scos un val afara, cu grija asezandu-l
Pe-un cimitir de scoici ce stralucea

La marginea vietii clocotitoare-a marii
Sta nefiresc de teapan trufas, insa rapus.
Priveste inca parca talazurile zarii
Cu gatul gales indoit in sus.

Murdare si sarate-s aripile-i deschise
Furtuna ce-l izbise, ii canta-un surd prohod
Lucesc multicolore in juru-i scoici ucise
Al caror miez caldurile il rod.

De valuri aruncate, pe tarmul sec si tare
Murira fara lupta sclipind acum bogat
Le tulbura lumina lor alba, orbitoare
Aripa lui cu mal intunecat...

Deasupra tipa-n aer dansand in salturi bruste
Sfidand nemarginirea un tanar pescarus
Razboinicul furtunii zvarlit intre moluste
Rasfrange-n ochiul stins, un nou urcus!

Cand briza se-nteteste aripa-i se-nfioara
Si reinviat o clipa de-un nevazut indemn
Iti pare ca zbura-va din nou ultima oara
Spre-un cimitir mai sobru si mai demn.

poezie celebră de
Adăugat de Marcel TalpeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Philippide

Suntem făcuți mai mult din noapte

Suntem făcuți mai mult din noapte.

Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.

În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?

Dar dacă noaptea mă va birui
Și negre avalanșe grele
Din muntele cel mare se vor rostogoli
Și mă vor nărui cu ele?

Trecutul meu și alte trecuturi și mai vechi
Ca niște continente scufundate
Sub suflet stau necercetate
Cu urme anonime și străvechi:
Sunt visuri ale stâncii ancestrale,
Sunt amintiri din viața mea de plantă,
Fiori de viermi și nostalgii astrale
(Și poate-o tainică prefigurare
A vieții mele viitoare).

Dezgrop în mine rădăcina lumii;
În pieptul meu ce amintire grea!
O urnă-n care veacuri de vis și-au pus cenușa:
Luna sau inima mea?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.

Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sufletul tau

nu iti mai consuma energia sufletului
cu mine, transformand o in iubire,
caci sunt un abis fara iesire,
o amintire fara intoarcere,
un vis din care nu te mai trezesti,
un inceput fara sfirsit
in care aripile sufletului sunt fortate sa zboare
mai departe cit mai departe cu o iubire
ce este lasata in urma,
caci viata isi consuma cursul
spre nemarginirea ei,
cu gandul de fiecare data
la o farfala din mireasma iubirii trecute
o poezie ce nu poate fii uitata niciodata,
pentru a o pastra
in amintirea iubirii vesnice si
pentru a te putea reintoarce de fiecare data
la acel ceva care ti a dat aripi
sa cunosti infinitul sufletului dorit.

poezie de
Adăugat de Silviu PetracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
George Bacovia

Vae soli

Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...

poezie celebră de din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asteptand Toamna

Pe dealuri iarba se framanta,
Sunt tot mai multe vesti ca va veni-n curand,
Chiar pasarile parca altfel canta,
Iar frunzele se-astern in calea-i cate una, rand pe rand.

Se-agita florile-n gradini,
Stiind ca au pierdut al lor placut parfum,
Speriate ca-n curand vor fi si ele doar ciulini,
Uitate, parasite la o margine de drum.

Sus, un stol de cocostarci,
Sfatuiesc de zor un vechi ortac,
Ce-i cuprins de-un groaznic zgarci,
Sa coboare-usor la margine de sat, pe lac.

Randunicile... si ele
Isi fac bagajele-n pridvor,
Vor veni iar zile grele...
Deci se pregatesc de zbor.

Albinele s-au plictisit de viata,
Doar ceva greieri inca canta fara audienta,
In munti, copacii se ascund prin ceata,
Vorbind in soapte tot mai mult de-a ei prezenta.

Pe ceru-albastru norii isi fac corturi,
Caci vor o vreme-aici sa poposeasca,
Se vede nu departe-n orizonturi,
Ea, Toamna in curand o sa soseasca.

Marius Alexandru, 09/02/2019

poezie de (2 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Aerul meu

O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino in lumea noastra

Vino in lumea noastra, dulce minune,
In ficare noapte... cand soarele apune,
Sa traim povestea noastra de iubire
A doua suflete pe un ocean tulbure.

Vino in lumea noastra, inca o noapte
Sa ne privim din nou in ochi, ca prima data,
Sa-mi adormi din nou in brate
Sub acoperisul de stele colorate.

Vino in lumea noastra, cea fara probleme,
Unde privim rasaritul... iar eu iti recit poeme,
Unde privindu-te pe tine
Eu plang... plang de fericire.

Vino in lumea noastra, iubirea mea,
Buzele mele inca simt atingerea ta
Din ziua in care ne-am sarutat...
Cand stropii de ploaie, s-au transformat in mii de petale.

Vino in lumea noastra, ingerul meu,
Sa fim uniti de bunul Dumnezeu,
Sa fim doua stele ce zi si noapte stralucesc,
Sa-mi spui ca ma iubesti... sa-ti spun ca te iubesc.

poezie de (11 septembrie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel DancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visare

Soptind in noapte amorul crud al nefiintei mele,
Sorbind frenetic limpezimea buzelor tale tremurande,
Exalt in agonie agonizand extazul
Si ma gandesc inopinant la efemer.

Totul va trec si va fi din nou ca inainte.
Departare.
Singuratate.
Tristete.

Voi ajunge din nou ingenuncheat tanjind la trupul tau gol,
la buzele suave, la noptile albe de vara,
la clipele de daruire totala, de uitare de sine,
de evadare in propriul nostru univers,
un univers in care putem fi Noi.

Fara prejudecati, fara restrictii,
Indreptatiti de legea sufletelor noastre.

Nu vreau sa ma trezesc din vis!

poezie de
Adăugat de Marian BalintSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerul si pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Renunțare

Am obosit sa-ti caut pasii
Pe drumuri la raspantii de destin.
Am renuntat.
Te voi zari poate acolo
Unde nimeni
Nu este cu nimeni.
Si cata liniste.....

Fluturi adormiti
Prefacuti in ingeri
Trec pe rand
Din vizibil in invizibil.

Ochii mei, ochii tăi
Desenează amurguri
Și cerul se destrama
În Calea Lactee
Fără nori, fara tristeti,
Fără durere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe munți de cuvinte

aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni și atei.

lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în școli și spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.

din tălpi până-n creștet alinturi celeste
sorb cu nesaț rouă din crin și din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munți de cuvinte în văratic decor.

ca un condor voi veghea paradisul din munți
și voi sta la povești cu molizii cărunți.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada vantului nebun

De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...

Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,
Patrund in gandul cel hoinar si-n linistea de-acasa.
Va sant icoana atunci cand santeti indragostiti
Si mergeti, valul marii vesnic, boarea sa ii simtiti.
Va trec prin vine cum prin voi va trece-al vostru sange,
Si sant in aerul ce-n toti va inunda si fuge.
Petrec cu voi orice minut ce bucurosi petreceti
Si va conduc cu flori si cant pe-ultimul drum ce treceti.
Sant melodia in care radeti si suspinati,
Si ma aflu in voi ce suflul mi-l marcati.
Si rad si cant si strig si joc, nimeni nu ma-ntelege
Voi santeti toti un simplu tot, eu pana-n cer sant rege.

Adii atunci cand adiati, ma-nfurii cand tipati,
Si bat cumplit, nebun eu bat, ma curm intre Carpati.
Sant eu in atmosfera ce-i si tot eu imi sant lege,
Sant puf de papadie-s vantul ce nu il poti culege.
Mi-e drumul liber si senin, de vreau sa galopez
Din si-n ruinele grecesti eu ma inapoiez.
Iubesc si eu, de vreti sa stiti, mult mai intens ca voi,
Iubesc, iubesc ca un nebun, nu mi-i inima sloi.
Si ma strapung pe mine-atunci cand ceva am gresit,
Si bat mai tare si mai aprig, in mine-s coplesit.
De-ar fi si eu sa fiu ca voi, simplu om intre oameni,
Cine ar bate vant prin voi cu patima-ntre patemi.
Eu sant cel care sufla frunzele ruginii,
Sant eu cel ce strabat parcurile pustii.
Sant eu cel care plec pentru a ma intoarce
Ma confund cu durerea care in mine zace.
Ma doare adierea-mi si singur ma sufoc
In nerozia lumii, in cercul ei de foc.
Colind, colind pamantul de mii si mii de ori,
Si urasc, urasc moartea cu negrele ei ciori.
M-adancesc uneori intr-un al marii val
La ruga-i imploranda si-n malul sau din mal.
Ma-nfirip printre stele, cu luna pot vorbi,
Patrund in toate cele unde puteti privi.
Sant in privirea voastra, nu ma puteti vedea,
Cuprind tot paradisul si necuprinderea.
Cronologic ma-nclin istoriei in veci,
Si rascolesc si visele si mormintele reci.
Ma plec in fata voastra si voua va inchin
Vuietul meu cel vesnic, intregul meu declin.
Citesc ai vostri ochi si crugul cerului,
Ma aflu intre voi, ontologie-onixului.
Sant eu meditativ, paradox e-al meu patos,
Opac sant eu in mine, eu intreg sant un haos.

Mi-i inima redusa-n acelasi suflu cald,
Si-n noptile racoroase in racoare ma scald.
Sant in frunzele toate pe care le culeg
Si mie-mi sant mister, de mine ma dezleg.
Si ma preschimb in ciuta, in paduri zabovesc,
Mi-i sufletul himera in trupu-mi fecioresc.
Sant un lama tibetan, un adept in budism,
Sant lacuna lacustra, cortegiu-n paseism.
Si circumscris fericirii, in tinutul ei viu,
Revelatiei sale eu capul mi-l inclin.
Sant in caverna lumii cu galerii-n pastel,
Eu paznic sever, aspru, m-aseman cu-n cerber.
Nu va mirati deci oameni de existenta mea,
Caci fara mine oare, cine-ar mai adia?!?...

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!