Te-am văzut...
Treceai grăbită pe stradă,
unde anume alergai?..
către infinitul speranțelor
pe care eu îl port în mine.
Rochia ta făcea valuri, părul avea
un sunet frumos, cald, o voce îmi
spunea că tu nu ai fost a mea...
Pasul tău modela asfaltul, tâmpla
ta rupea soarele tomnatic în două,
în dreapta un porumbel cânta un tril
trist, e cel care seamănă cu noi.
Viteza ta mi s-a părut amețitor de dulce
parfumul tău a mișcat fațada cenușie a
universității în care amândoi studiem dar
și amândoi suferim.
O pasiune ce în mine este eternă,
o vâltoare ce mă rupe precum luna rupe
lacul în mijloc, făcând un imens hău
acel loc de un negru absolut
este inima ce a început să stea
când tu nu m-ai sărutat...
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre viteză
- poezii despre universitate
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sunet
Citate similare
Vizită
În sala de internet
parfumul tău persistă...
Vin zilnic aici, inspir adânc,
plămânii mei se îmbată fericiți
în parfumul tău.
Inima, sufletul, creierul
sângele meu, nervii mei
tensionați de dor de tine,
toate sunt pline
de parfumul tău.
A rămas în mine, cu mine, pentru mine
parfumul tău în sala de internet,
precum o semnătură digitală.
Semnătura digitală a ta,
profund în inima mea,
cu parfumul tău.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre internet, poezii despre inimă, poezii despre fericire, poezii despre dor sau poezii despre creier
Scrisoare
... Și tot așa pe înserate cum e acum ți-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrățișare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când știe gândul să și-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici și-ascultă
Noi amândoi acum e anul. Ce dulce lacrimă și multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu ești tot...
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- citate de Elena Farago despre gânduri
- citate de Elena Farago despre timp
- poezii despre seară
- citate de Elena Farago despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- citate de Elena Farago despre muzică
- poezii despre cuvinte
- citate de Elena Farago despre cuvinte
Frondă
Am vecină ca o stea,
Toți vecinii vor s-o pupe,
Mie, stând în banca mea,
Mi se rupe!
Trec fetițele pe stradă,
Dezbrăcate-n minijupe,
Mie, rece, de zăpadă,
Mi se rupe!
Am, în viață, doar un viciu:
Vinul răsfățat în cupe,
Că, de cinste și serviciu,
Mi se rupe!
Bunăstarea mea de-o viață
Nu o vezi cu șapte lupe,
Totuși, c-un moral de gheață,
Mi se rupe!
Umoriștii, mulți, la număr,
Se-mpărțiră-n găști și grupe,
Că se mângâie pe umăr,
Mi se rupe!
Pensia mereu se-amână,
Nu-ndrăznește să se-ntrupe,
Când o iau, cu grijă-n mână,
Mi se rupe!
Sunt, în țară, gropi, o mie
Cine naiba să le-astupe?
Este clar că nu doar mie
Mi se rupe!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vecini, poezii despre zăpadă, poezii despre vin, poezii despre viață, poezii despre serviciu, poezii despre răsfăț, poezii despre pensie, poezii despre numere sau poezii despre minijupe
Solubil
Când plouă, nu mai scriu, e poezie
Afară, nu la mine pe hârtie,
Ce s-a udat și sfârâie, ca semn
Că arde numai pentru că-i din lemn.
De dorul tău, de ce mă rup în două
Ca un tăciune, când pe mine plouă
Și de ce, negru, mă dizolv apoi,
De doru-ți, când nu suntem amândoi?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre negru, poezii despre lemn sau poezii despre hârtie
Floarea iertării (2)
A venit spre mine surâzând,
Într-o zi în care doar durerea
Înflorea cu lacrimi peste gând,
Fără să zărească mângâierea.
Eu îl priveam cu îndoială:
Cine era?... De ce mă căuta?
E timpul pentru socoteală?
Sau al meu înger care mă certa.
Venise numai pentru mine,
Și cu o voce dulce îmi spunea:
-În suflet ai numai ruine,
Tu singură îți faci inima grea.
M-a dus apoi cu gingășie
Înspre un crâng în curcubeude flori,
În care-un tril de ciocârlie,
Se auzea din cerul fără nori.
Și m-a rugat să uit necazul,
Ce duce sufletul în negru hău,
Întunecând ades obrazul,
Pe care curg părerile de rău.
Mi-a arătat drumul uitării,
Și o grădină-n care Dumnezeu
Lăsase doar floarea iertării,
Ca s-o culeagă cei cu suflet greu.
Am sărutat ușor petala
Și-am înălțat ochii spre cer
Să-i mulțumesc pentru zicala,
Că-n tot și-n toate, stă cuvântul SPER...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre proverbe
Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre țări, poezii despre sat, poezii despre mâncare, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre fotografie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce-ai, Tanțo?
Ce-ai, Tanțo, de te uiți la mine
Cu ochii ăștia zgomotoși?
Sunt anii roși
De-atât reproș
Și-așa îmi vine,
Când mi-e bine,
Să fug în tine!
Ce-ai, Tanțo, de te cerți cu noi?
Cum care noi?
Noi amândoi!
Cu buzele-astea-mpleticite
Pe lujer sur,
Nici bun augur,
Nici trandafir,
Nici chilipir,
Cu genele-astea aurite
Să mă dai lumii înapoi!
Copacii goi
Stau la taifas.
Mai e un ceas
Și fug în tine,
N-a mai rămas
Nimic din mine.
Ce-ai, Tanțo, ce-ai de împărțit?
Lasă copilul ghemuit,
Unde e cald!
Cum unde?-n noi!
Cum care noi?
Noi amândoi!
Degeaba mi l-ai perpelit.
Copilul ăsta iar ne crește,
Nici Dumnezeu nu ne iubește
Așa cum ne iubește el.
Și-i blând,
Și-i miel,
De lacrimi chel,
Și ne zâmbește într-un fel
Cum Dumnezeu n-a mai zâmbit.
Ce-ai, Tanțo, de nu m-ai iubit?
Tanța zăcea
Pe-un colț de stea.
Păcat de ea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre oi sau poezii despre creștere
Norocul
eii... tu cel care m-ai iubit...
chiar îmi vine să râd
ți-aduci aminte ce s-a întâmplat ultima oară?
sărutul l-ai pus zălog, pe inima mea
și-ai mai pus în cale și-o toamnă
după care m-ai uitat într-o iarnă lungă și grea
ai frânt timpul în două și m-ai băgat
în buzunarul tău cu mărunțiș
o monedă orecare
după un timp, rătăcind
mi-aduc aminte că am nimerit
între niște degete butucănoase
nu ai idee cât am suferit
nu aveam valoare
eram o monedă de mărunțiș
și totuși
purtam urmele degetelor tale, purtam norocul
care după ce m-ai dat, te-a părăsit
visam noaptea-n portofele stăine ochii tăi
am fost amărâtă și fără valoare, chiar
și
la cazinou am ajuns
am ajuns și-n buzunarul unui ministru
umflat și... puțea a transpirație, de mă sufocam
dar am supraviețuit
am ajuns prin buzunare multe, nenumărate
ultima dată cineva m-a aruncat pe un trotuar
nu am murit, stai fără grijă, un cerșetor m-a cules
și m-a băgat în buzunarul lui, jegos
da, dar era cald, chiar dacă miroasea a milă
și astăzi chiar dacă nu mă auzi
te rog dacă mai găsești la fel o altă monedă
să-ți aduci aminte că amintirea ta, încă în mine
nu s-a stins
încă miros căldura trupului tău
și încă port cu mine
norocul tău
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre valoare, poezii despre supraviețuire, poezii despre râs sau poezii despre prezent
În dulcele stil clasic
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnișoară.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roșcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat și semizeu
căci îmi este foarte rău.
Stau întins și lung și zic,
Domnișoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit și mozaic.
Pasul trece eu rămân.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre secunde, poezii despre păsări, poezii despre păr roșcat, poezii despre frunze sau poezii despre aur
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Și în ochii Tăi sunt, Doamne, prețios.
Îți mulțumesc căci m-ai păzit în viață
Tu ai fost cu mine la bine și la rău
Mă strângi cu gingășie în orice dimineață
În brațul Tău Preasfânt de Dumnezeu.
Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Și lacrima cu drag mi-ai șters de pe obraz.
Îți mulțumesc că ai fost mereu cu mine
Speranță, Doamne, îmi ești pe al vieții drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Și ești așa de răbdător cu noi, milos și bun.
Îți simt prezența Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocrotești cu mâna-Ți iubitoare
De Golgota și visul veșniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.
Tu ești în orice loc, în foșnetul naturii
În roua dimineții și în sunet de cântări
Îți mulțumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiți cu binecuvântări.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre visare, poezii despre rouă sau poezii despre pâine
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sperieturi, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre munți sau poezii despre hărți
Simetrie
Ochii tăi
Seamănă cu ochii mei
Fără alte detalii
Gura ta
Seamănă cu gura mea
Și zâmbetul în colțul buzelor
Doamne cât semănăm
Față de trup
Față de suflet
Amândoi două jumătăți
Dintr-un întreg
Care seamănă a început
Și nas și pleoape
Și gândurile fumegă la fel
Sub cerul tău
Sub cerul meu
Din ce în ce tot mai
Aproape
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre gură
Boală
Mi te cobori cu pasul tău ușor
pe treptele de amintiri lânoase
și te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
și strălucești de dragoste în gând
precum zâmbește soarele întruna.
Mi te cobori în negrul absolut
al nopților în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne și din lut,
cât te iubesc acum și totdeauna.
Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
și mă trezesc udat din al meu somn
și te rostesc strigând întreaga noapte.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
și râd și plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
ești tot aici, cu mine niciodată.
Și visul ține până-n zori de zi
și ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu și poezii
și-ncep să uit și vreau să zbor odată.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre ziua de naștere sau poezii despre stele
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre nori sau poezii despre laudă
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă,
temătoare că te-ai putea pierde de tine însăți.
Rochia veche, de șapte veri, descheiată
în amintirea dragostei, mai degajă căldură, mirosul băieților
și al ierbii înalte de atunci.
Dar noi suntem mai reticenți; magia primei iubiri
nu mai este aici. Vii către mine
liniștită ca bulbii care încă nu s-au spart
pentru-a ieși la lumina soarelui.
Frica pe care o văd pe chipul tău
Alunecă-n mirare când mâinile mele se întind
spre tine asemeni unor ramuri. Rochia
nu cade ușor, nici trupul tău
nu mai cântă melodia lui. Ceea ce iubirea a adăugat
unei simple forme a încetat să mai fie un miracol.
Vii către mine cu vârsta înfășurată-n scuze,
temătoare de propria-i tăcere.
Din paradisul vieților tale mai tinere ți-ai făcut camera și-acest pat,
unde s-a strecurat lumea și toate întrebările ei;
acele forme astăzi ne înspăimântă cel mai mult,
căci ni le amintesc pe-ale noastre. Fiind mai lesne-acum
să ne verificăm bagajele și sentimentele,
să pretindem că nu ne pasă prea mult,
privești de-a lungul anilor și vii către mine tăcută,
asemeni ultimelor noastre sentimente care se retrag închizând ușa.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre frică, poezii despre înălțime, poezii despre vârstă sau poezii despre vară
Putrezindele iubiri
Cad în mine gânduri grele,
Roade putrede, stricate
Și de lacrimile mele
Săptămâni la rând plouate.
Bosumflată fericire,
Secetos te-am așteptat
Când potopul de iubire
Se făcea că m-ai uitat.
Azi putem fi amândoi,
Dar mă stric și putrezesc
Precum roadele din ploi
Care nu se mai opresc.
Lângă mine fără tine,
Cad și nu mă pot abține!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre săptămâni
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre perfecțiune sau citate despre cunoaștere
Speranță fără precedent... (Doresc!)
Și tot ce fac e să mă-ntreb de tine,
De-ți este bine, de ești fericit...
Și chiar de nu ai procedat cum se cuvine,
Eu te-nțeleg, te iubesc și nu te vreau robit!
Și chiar de m-ai îndepărtat când te doream,
Am acceptat, plângând în mine mut...
N-ai vrut să știi ce am simțit și ce simțeam,
N-ai vrut să dai iubire cu-mprumut.
Și îmi doresc să fii tot al meu!...
Nu vreau doar jumătăți de viață!
De-acum să fim doar noi doi mereu,
Să spargem distanța cea de gheață...
Și tot ce fac, îmi zboară inima spre tine...
Nu pot să o opresc...!
O parte din mine, să fi rămas la tine,
E tot ce sper și tot ce îmi doresc.
Și îmi doresc povestea care,
Ne readuce în față pe amândoi...
Mă iubești tu, atât de tare oare,
Să fii al meu... să ne unim din doi?...
Mi-e dor imens de zâmbetul tău dulce,
Mi-e dor să mă arunci în lumi de vis...
Ce aduce ceasul, anul nu aduce
Și sper la un miracol mult visat, nestins!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre gheață
Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...
... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...
... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...
... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...
... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...
... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...
... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...
... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...
... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...
... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre căsătorie, poezii despre adevăr sau poezii despre adevăr și minciună
Poem
Tu plutești ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iți sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roșie,
Și aștepți să-ți spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ți le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârșită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care știe
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care știe numele tău ciudat, de femeie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre vânt, poezii despre roșu sau poezii despre perfecțiune