Regretele zeilor
O, zeu trufaș, de ce a trebuit
copacul meu, ce se-nălța în crâng
atât de mândru și de împlinit,
să mi-l distrugi? Știai că am să-l plâng?
Ce ți-a făcut? De ce mi l-ai trăznit
cu biciul tău? Era nevinovat,
era frumos și-adesea, fericit,
din umbra lui, la ceruri m-am rugat.
Acum, gândind la tine, zeu trufaș
c-un trai ce-l vrei intens, mă-ntreb: "Poți, oare,
acolo, în al zeilor sălaș,
să n-ai, în viață, nicio remușcare?"
Credeam că ai. Un timp, am așteptat
să umpli golul, îți era ușor:
pe-același loc, puteai să fi plantat
un altul, mic, să nu-mi mai fie dor
Și, poate, peste-un timp l-aș fi uitat
pe cel ce-a fost. Puteai, nu, zeu trufaș?
Dar ție,-n lumea ta, nu ți-a păsat,
tu ești etern! "Regrete, zeii?! Aș!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre mândrie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- poezii despre dor
- poezii despre copaci
Citate similare
Unui trufaș
Nu fi trufaș în viață, oricât ai fi de sus,
Și cel mai mândru soare ajunge la apus!
distih de George Budoi din Vanitatea și Modestia în aforisme, epigrame, pamflete și satire (24 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre superlative, citate despre mândrie sau citate despre Soare
Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)
În fiecare scorbură era așezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se așeze în locul gol un zeu,
ori, pe șosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se așeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.
Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde
ochiul,
pentru că vor aduce și-ți vor așeza
în orbită un zeu
și el va sta acolo, împietrit, iar noi
ne vom mișca sufletele slăvindu-l...
Și chiar și tu îți vei urni sufletul
slăvindu-l ca pe străini.
poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre șosele
- poezii despre poduri
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre greșeli
- poezii despre apărare
- poezii despre Vasile
Tată, de ce ai plecat?
Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea că ești un bețiv notoriu,
Că ai patima suptului, că ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea că ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate altceva.
Noi te iubeam așa cum erai.
Mai știi copacul pe care l-ai plantat?
Era mic când l-ai plantat
Și am jurat
Că într-o zi va fi tăiat.
Nu m-am ținut de cuvânt, tată;
Îmi pare rău că nu m-am ținut -
Acum va trebui să-l văd toată viața.
De când ai plecat, se zgribulește la mine
Și îmi face, complice, semn din câte-o creangă.
"Ce vrei? - îi spun- m-am săturat de tine,
Mori și tu, că vreau să am viața mea!"
Am vrut să-l tai ieri,
Am încercat,
Dar s-a gudurat,
Apoi a țipat
Cu țipăt uscat,
Cum face cățeaua lelii Parasca
Atunci când îi îngroapă cățelușii abia fătați.
De vii îi îngroapă...
Tu ai avut noroc.
Frumos costum de înmormântare
Ți-am cumpărat!
Că tocmai fusese ziua ta.
Ți l-a admirat și bunul tău prieten.
Chiar a zis:
"Tulai, frate, că-i tare frumos,
Să-l porți sănătos!"
Ți-a făcut din ochi și a tras o dușcă dintr-o sticluță
Pe care scria: "Frecție - răceală și gripă",
Dar stai liniștit,
Nu e răcit.
E sănătos.
Și eu sunt,
Și sora mea,
Și fratele meu,
Și toată lumea e sănătoasă.
Tu ziceai mereu că sănătatea e mai bună decât toate;
Iar eu te-am întrebat:
"Tată, îmi dai un pic de sănătate?"
Ai spus că nu se poate cumpăra
Și am înțeles că nici un Crăciun nu va fi altfel.
Acum e iarnă, tată;
Dar la toamna ce vine
Copacul tău îmi va da mere,
Mere de la tine, înțelegi?
Am să fac un cidru bun,
Am să mă îmbăt și am să întreb copacul:
- Tată, de ce-ai plecat?
Copleșit, mărul va plânge...
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sănătate, poezii despre moarte, poezii despre mere, poezii despre câini, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre tată sau poezii despre prietenie
Nu mai am timp
Nu mai am timp, iubite,
Să mai plâng pe umărul tău,
Căci a secat de mult
Lacrima din ochiul meu.
Nu mai am timp, iubite,
Să mai alerg după iluzii bizare
Și după o dragoste care încet dispare,
Nu mai am timp, iubite,
Să-ți mai spun că te iubesc,
Căci eu în altă lume trăiesc,
Te-am așteptat și adorat
Ca pe un zeu!
Dar de acum nu mai am timp
Pentru tine, iubitul meu.
poezie de Vladimir Potlog (2 august 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de Vladimir Potlog despre iubire, citate de Vladimir Potlog despre viață, citate de Vladimir Potlog despre timp, citate de Vladimir Potlog despre plâns, citate de Vladimir Potlog despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe atunci
Pe atunci Eminescu
Părea un zeu
Blând și tenace zeu
Motivat și argumentat
Un zeu inspirat la maxim
Vorba lui era sublimă
Venea din altă lume
O lume depărtată
O lume genială
Însoțită de un ecou enigmatic
Bun și melancolic tandru și minunat
Așa era Eminescu
În vremurile lui bune.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perseverență, poezii despre melancolie, poezii despre genialitate sau poezii despre Mihai Eminescu
Dacă te întâlnești vreodată cu un zeu străin, invită-l la tine acasă. Dacă cumva nu ai casă, invită-l la tine în suflet. Dacă nici suflet nu ai - fie că l-ai pierdut, fie că l-ai vândut - roagă-te de zeu să te ajute într-un fel sau altul, deoarece zeii străini se ocupă numai de oamenii fără suflet sau cu el vândut! Cam atât!
citat din Octav Bibere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre ajutor sau citate despre acasă
Trufaș cu mulți, pe zeu smeritul îl slăvește în taină.
aforism de Publilius Syrus din Sentințe
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Din amintiri...
Din amintiri nu poți trăii la nesfârșit
Trăiește, și urează altora bun venit.
Nu are sens să trăiești cu amintirea
A ceea ce a fost... Sau jelind iubirea.
Pierdută, printre degete scăpată,
Rătăcită, nicicând recuperată.
Nu uita nimic... Dar nici nu gândi
Mereu întrebându-te ce-ai fi putut fi.
Puteai fi orice, puteai fi oricine,
Dar ai fost lăsat să te bucuri de tine.
De o iubire sinceră, iubire ce nu doare,
Și care-ti găsește și ție loc sub soare.
Nu condamna, crezându-te un zeu!
Că înainte de toate, există Dumnezeu.
poezie de Oana Alexandra Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre urări, poezii despre sinceritate, poezii despre religie, poezii despre existență, poezii despre degete sau poezii despre bucurie
Zodiacul
Era un fel de zodiac și el,
cu zodii multe, multe și hazlii,
de te-nchinai și nu puteai să știi
în care te-ai născut, de unde vii
și unde ești în vastul carusel,
Căci nu puteai să-l înțelegi defel:
avea un soi de spițe pentru ani,
cu umflături ca bâta la ciobani
sau ca turbanele la musulmani,
de îți părea că anii-s toți la fel,
Iar pentru luni... cu sutele erau,
așa că aia de-o știai a ta,
chiar de-o fi fost pe-acolo, nu era
sau cine știe! o fi fost și ea,
dar pusă printre anii ce-o-mpărțeau.
De zile nu mai spun. Ce-oți crede voi,
că mai știai, de-acolo, ziua ta?
N-o mai știai și-oricum nu mai conta
când orice-ai fi ales te bucura
și te făcea să crezi că ești de soi.
Ce zodii, Doamne, vesele, pe plac,
cu vești de parcă-i Raiul pe Pământ,
cu bucurii în fiece cuvânt,
doar zile fără grijă ori spăimânt,
iar eu în toate. Ăsta zodiac!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre rai, poezii despre naștere, poezii despre islam sau poezii despre cuvinte
În dor
Te iubesc mi-e dor de tine
Dar ce-ți pasă ție, de hăul rămas în mine
Repede te-ndepărtași de un biet ce te iubea
De acum eu cum te-oi mai vedea?
Tu, te jucai în părul meu
În ale tale brațe, am fost zeu!
Eu, în privirea ta vedeam eternul
Tu, știai că-mi ești și cerul
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre prăpăstii sau poezii despre declarații de dragoste
Zeul din gând
nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.
desigur, nu e prea ușor
să stai la mâna zeilor,
să deslușești ce îți șoptesc,
să nu crâcnești când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...
să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,
un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri și tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârșit,
un zeu cu suflet de copil
rugându-mă să fiu umil
atunci când lumea este rea
și când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment și-n cugetare...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre gânduri, poezii despre îndemânare, poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit
Întrebarea toamnei sângelui de foc
E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"
Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.
L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau să-mi fie-același data viitoare!"
Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.
Ce-ai răspunde astăzi, în același loc
Năpădit de toamna care-ți înverzește
Amintiri din vremea sângelui de foc
Și, prin timp, o umbră care te iubește?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Hăul din Paradis
Mă jurai, iubito, ție doar să-l spui,
să-ți transform în fluturi toate-acele molii
ce tresaltă-n tine ca-ntre vechi lințolii
când citești scrisoarea unuia. A cui?
Păi... nu pot, iubito, n-aș putea să spun,
că era prin visuri, nu era citeț,
dar scria cam sexi și cam îndrăneț
pentr-o zi ca aia, parcă... de Crăciun.
Nu contează! Uite, trec la visul meu,
când eram cu tine. Doamne, ce mai vis!
Noi, goliți de toate, ca în Paradis,
tu păreai zeiță, eu păream un zeu.
Te strângeam zeiește-n brațele-mi zeiești
și-ți striveam privirea în cătarea mea
care-n clipa-ceea doar nectar avea
și era pierdută-n formele-ți lumești.
În alunecarea peste trupul tău,
mâna-mi tremurândă s-a oprit un pic
și-n secunda ceea... n-a mai fost nimic
sau, de-a fost, urmarea, visul, tot... e-un hău.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre scrisori, poezii despre lectură, poezii despre fluturi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cel mai frumos barbat din vest
Ma indretam spre Louisville, drepturile sa-mi cer
De la Mac Make, un mafiot din vestul efemer
In tren am intilnit un tanar charmant si plin de duh
Pe care-l chema Florian frumos ca un haiduc.
Indragostita ma simteam, intre flacari si ger
Atrasa ca de un magnet de tanarul din tren
Nu stiam ca voi patimi si ma vor condamna
Ca-i ucideam un concubin ce Mac Make se numea.
Ajunsa in oras, direct la Mac Make m-am grabit
I-am tras un glont in cap si-n piept cu pusca l-am lovit,
Era beat mort in casino cu barba blonda-n gin
Si cu cateaua alaturea juca un joc meschin.
Nu stiam ca rivalul meu iubea un alt barbat
Ca era unul dintre tipii care-l serveau in pat
Si era cel mai chipes dintre miturile ce-au fost
Florin amantul lui Mac Make, banditul fioros.
L-am impuscat pe Mac Make poate chiar din gelozie
Pentru ca doream ca Florian sa-mi apartina mie
Si des gandeam la paru-I cret, la rasul sau de zeu
Cel mai frumos barbat din vest al trecutului meu.
Florian iubea doar barbati si a respins al meu dor,
Era un gigolo convins, deprins cu trai usor
Nu-mi pare rau ca am ucis, nu pare rau ca stiu.
Ca am iubit cel mai frumos barbat din vestul sangeriu.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre trenuri, poezii despre superlative, poezii despre magnetism, poezii despre mafie sau poezii despre haiducie
Diferența de vârstă era ultima barieră, ultimul tabu, cu atât mai greu de depășit cu cât era cel din urmă și le înlocuise pe toate celelalte. În lumea modernă, puteai să fii esanjist, bi sau transexual, zoofil, dar nu era permis să fii bătrân.
Michel Houellebecq în Posibilitatea unei insule (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre tabu, citate despre diferență de vârstă, citate despre depășire sau citate despre bătrânețe
Călătoria
Intr-o bună zi ai știut în sfârșit
ce ai de făcut și ai început,
deși vocile din jurul tău
nu conteneau să-ți strige-n urechi
sfaturile lor rele - - -
deși-întrega casă
începuse să tremure,
iar tu ai simțit vechile lanțuri
la gleznele tale.
"Redă-mi viața!"
țipa fiecare voce.
Dar tu nu te-ai oprit.
Știai ce ai de făcut,
deși vântul scrijelea
cu degete înghețate
fundația lucrării tale - - -
deși melancolia acelor glasuri
era amarnică. Era deja târziu,
mult prea târziu și o noapte cumplită,
și drumul plin de crengi
căzute și de pietre.
Insă, ușor, ușor,
pe măsură ce lăsai în urmă vocile,
au început să se-aprindă stelele
prin pânzele norilor,
iar acolo era o voce nouă,
pe care încet-încet
ai recunoscut-o ca fiind a ta,
o voce care te-a însoțit
în vreme ce pășeai tot mai adânc
în lume,
hotărât să faci
singurul lucru pe care-l puteai face - - -hotărât să salvezi
singura viață pe care-o puteai salva.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre sfaturi sau poezii despre salvare
Nu știu
Nu știu de ce zăbrelele-ai tăiat
Și ai dezlănțuit atâtea Furii
Din adâncimea-ntunecată -a urii
De care, de o viață, am uitat.
Ce-ai vrut să schimbi? Era mai alb ceva
Decât un zbor de înger pelegrin
Pe cerul încărcat de-atât senin
Încât iubirea de sub el cânta?
A fost o răbufnire-a unui vânt
Ce-și amintea corolele plecate
Și setea din petalele uitate
De ploi ascunse-n margini de pământ?
Ce-a fost? Ce s-a-ntâmplat? Ce-a fost apoi?
Un trai intens? Atât? Niciun regret?
O foaie albă, cu un alt antet,
Sub care-aceleași versuri par mai noi?
Nu știu ce-ai încercat, ce-ai vrut să ai
Mai mult decât în mine ai avut
Și-am șters orice întoarcere-n trecut,
Căci timpul înapoi n-ai cum să-l dai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre alb sau poezii despre îngeri
Ceea ce întotdeauna a fost acolo
În bezna râului și-a pădurii
nu puteai fi sigur decât de ceea ce vedeai
și chiar în nopțile cu lună nu puteai vedea prea mult.
Când făceai un zgomot scufundarea unei vâsle în apă
te auzeai pe tine ca și cum ai fi fost altcineva.
Râul și pădurea erau niște prezențe,
mult mai puternice decât tine.
Te simțeai nesigur, un intrus...
Simțeai cum pământul te trage înapoi spre ceva familiar,
ceva pe care tu îl cunoscuseși cândva și pe care l-ai uitat
sau ignorat, dar care fusese întotdeauna acolo.
Simțeai cum pământul te trage înapoi spre ceea ce era acolo
acum o sută de ani, spre ceea ce întotdeauna a fost acolo.
poezie de V.S. Naipaul din Un cot de râu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Capcanele timpului
Eram altfel cândva, cu toții...
Nu ne plângeam pe atunci morții;
Și chiar și noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai știi?!
Mai știi de unde vii, hai spune:
De ce ții astăzi cont de lume
Și uiți de tot ce ți-ai promis...
Mai știi c-aveai un vis?
De ce pretinzi că nu mai ești,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris povești...
Îți știu povestea pe de rost!
Nu poți nega că ai uitat,
De vremea când îți permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!
Mă-ntreb ce oare te-a făcut,
Astăzi, să fii absent,
S-ajungi de nerecunoscut,
Atât de neglijent?
Atât de mic în ochii mei!
Mă doare să te știu,
Astăzi, atâta de pustiu,
De parcă nu mai vrei,
Să simți ce-nseamnă să trăiești
Cu-adevărat, să faci -
Parte din acele povești,
Ce azi te fac să taci...
Spune-mi, încotro ai de gând,
Să te îndrepți acum?
Oare-ai putea să fii mai blând,
Cu tine-n primul rând?
De tot ce am trăit cândva,
Observ că ai uitat!
Astăzi, aspiri spre altceva...
Cine-o fi vinovat?
Viața? Deși nu sunt convins
Că ea mi te-a furat...
Mă-ntreb cine oare te-a-nvins?!
Și de ce mi te-a luat?
....................................
Credeam că scopu-i altul;
Al tău, al meu, al nostru...
N-aș fi crezut că timpul
Este, de fapt, un monstru...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere sau poezii despre promisiuni
Mi-e dor de tine, om frumos...
Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îți rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ți simțea cu adevărat,
Iar dragostea-ți era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.
Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simțuri sufocat,
Când sărutările fără nesaț mă înfiorau
Și inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.
Mi-e dor de îmbrățișările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Și de concertul greierilor fascinant,
(când urșii rătăciți aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoțea discretă.
Mi-e dor de râsul nostru sănătos și însetat de glume,
(ce uimea mereu auditorii)
De băile de apă și de soare lângă stânci abrupte
Sau lângă focuri înalte ce Luna eclipsau,
În mijlocul naturii uimitoare,
Când frăguțele aromate
gurile ne îndulceau mărinimos,
Iar zilele noastre musteau de încântare.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos odată,
De tinerețea noastră mereu invidiată,
De dragostea cu timpul ei discret.
Mi-e dor de tine, om frumos!
Greșelile cândva nesuportate ți-am iertat...
Dar timpul nu le iartă,
Doar dorul a rămas nevinovat.
poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre iertare, poezii despre gură, poezii despre urși sau poezii despre umor