* * *

şobolanii se plimbă
pe gard ca un ce...
nedefinit
gardul desparte lumea în două
locul unde şobolanii respiră
În ochii glicinei ce se întinde
cu mult mai sus decât visele noastre
deasupra caselor din cer
de cealaltă parte a zidului gros
zâmbesc veverite

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoream

într-un infern de câteva zile
sate şi oraşe pârjolite de foc
unde şobolanii, holera
şi ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn şi carcase de maşini
pe străzi cu şiruri de case părăsite
unde mişună câinii
sălbăticiţi şi şobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
şi acoliţii lor cu feţe tatuate
care îngrozeau populaţia
sărăcită şi dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton şi fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanii

În curte lună de toamnă răsare ş-albeşte.
Fantastice umbre de pe streşini cad.
O linişte în geamul gol sălăşluieşte;
Răsar şobolanii încet şi totul rad

Şi fug şuierând încolo şi încoace
Şi-un groaznic iz le intră-n nări
Dup-un avort fugace,
Sub lunile fantomaticei vibrări

Se răfuiesc cuprinşi de lăcomie
Şi umple casele şi şura
Ce pline sunt de grâu şi bogăţie.
Vânt îngheţat, în beznă ura.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Katherine: Spune-mi, ţii mai mult la locul tău pe lumea asta decât cel de pe lumea cealaltă?

replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc
mai mult decât
iubesc propriul cer
doar Dumnezeu
poate spune de ce
în ce să mai sper

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt pată de mov
Din trupul glicinei
Tăiată
De cei ce mi-au fost
Mentori
Ea va rămâne pe veci
Altfel de primăvară
Eu o să fiu
Minusculă pată de sânge
Din movul ucis
De brume târzii
Când ei
Mentorii mei
Aprind lumânări parfumate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriori

moartea
are şi ea o emblemă
cum altfel ar ieşi
seară de seară
pe strada unde
se plimbă îndrăgostiţii?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

motanul meu cu ochii verzi
cu blana netedă şi fină
sărise gardul la vecină
şi ea striga c-ai să mă pierzi
iar el mergea cu coada-n sus
prin lanul ei de zarzavaturi
şi ocolea când lături-laturi
când umbra soarelui, apus
motanul meu cu lungi musteti
sărea alt gard şi sta vecinul
în calea lui cum stă rechinul
să prindă stoluri de mistreţi
vecinul meu, din Răscăieţi
cu care nu vorbesc de-o viaţă
decând l-am prins vanzad la piaţă
când fete suple, când băieţi
puse-se nu demult capcană
din ălea care şobolanii
când cad în ea se ţin cu anii
covitaind că-i inumană
căzu motanul meu, căzu
de pe gărduţul ca reduta
în patul unde dus cu pluta
dormea vecinul meu şi tu
sugetul pare cam subtil
dar speriat de forfoteală
şi de smântâna lor din oală
motanul meu fugea tiptil
dar nu spre casă, doamne, nu
spre altă haimana de mîtă
ce da la toţi motanii ţîţă
pe care cred c-o ştii şi tu
şi m-am trezit. Ce vis bizar
mi-a stat în cale astă noapte
cu toate perele racoapte
şi cu motanul meu hoinar...

poezie de Iurie Osoianu (19 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde lumea respiră adevărul

Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele îşi capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.

Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
şi noaptea cu vise înaripate,

unde lumea respiră adevărul.

Întorc înapoi răsfăţul şi curăţ gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,

de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
şi nicio patimă nu mă supune
mai mult decât ţelul pentru care lupt.

Acolo dimineaţa cu ochii verzi
lasă ape-n cascadă,
să sară peste stânci

şi peştii să-şi savureze izbânda.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea îşi delimitează viaţa

atât de aproape de graniţă
un verb se conjugă

de cealaltă parte a stâncii
verbul naşte un pod
de pe care se aruncă sinucigaşii

ea simte pământul din adânc
şi face o declaraţie publică

sunt fericită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de spaţiu
de rătăcirile mele
spre zări unde vântul
trezeşte aduceri aminte
cu mult mai departe
de trinitate şi cruci
te-am ascuns
suflet de ceară
fără să cer nimic la schimb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descâlcind firele viselor şi ale realităţii, descopeream că de o parte se află visul, care mă făcea să zbor mai iute şi mai sus decât o pasăre de pradă, iar de cealaltă parte lumea adevărată, aspră ca o piatră care ne poate strivi.

citat din Eric-Emmanuel Schmitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa plătim la despărţire

Când ceasul biologic încetează să mai bată,
tu trebuie să înţelegi, că e dusă a ta soartă.
Că din lumea adevărată, tu de mult ai dispărut,
că în lumea nefiinţei, prea devreme ai trecut.
Dacă nu te-ar fi răpus, o pârdalnică de boală.
ai fi rămas mai mult timp, în viaţa asta reală.
Ai plecat acolo sus, unde Dumnezeu te cheamă
Şi te-a aşezat în rând, cu toţi oamenii de seamă.
Când sufletul se desparte, de fiinţa unde a stat,
pe pământ rămâne trupul, duhul la cer s-a înălţat.
Aşa plătim la despărţire, trăirea pe-acest pământ
şi aducem mulţumire, Creatorului cel Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum şobolanii

fac linişte în timp ce trag
de mine încet mă-mpart
cu paltonul în chip de trofeu
prin tâmplă se zbat şi curg
lin amar pelin beau de frică
că-mi vor trosni oasele în dinţi
nu pot să mai suport vlaga
să se scurgă-n rozătoarele
gri-cenuşii din visele tainice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe cer

Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcând

ţărâna se strânge
în pumn
pumnul aruncă cenuşa
cu mult mai sus
decât ţinutul răbdării

zăpada cade monoton
peste inimi ce-şi numără
pulsul în stradă
tăcând
se aude tăcerea
pumnului strâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucind în timpul ce nu s-a ţesut

Eu sunt un
ţărm
tu eşti celălalt ţărm
fără noi fluviul
n-ar mai luneca spre ocean –
ne oglindim în apele
întunecate şi leneşe
ca două oraşe gemene
zidite pe stânci

deoparte e lumea mea
de cealaltă parte o altă lume
lumea ta unică
pe care o întrevăd
dar n-o cunosc –

ne contemplăm
de pe înălţimea stâncilor
din turnul de veghe
ce muşcă din cer lacom
strivind în dinţii crenelurilor
albastrul floral

ne pândim
prin ochii pisicii
lascivi şi galbeni
străini ca o peşteră

ca două imperii
de departe
ne facem semne
ne chemăm
ne dorim
dar nu putem fi decât două maluri
roase de vânturi
sărutate de secetă
părăsite de păsări

din când în când
trece un vas prin apele leneşe

numai atunci privirile noastre
se contopesc
pe catarge în zare
şi stăm faţă în faţă
fără să ne cunoaştem
fără să ne vorbim

totuşi
chemă-mă din lumea ta
şopteşte-mi neîncetat
poate va fi secetă
şi fluviul va seca la noapte
doar pentru o clipă
pentru un ceas nebun
să rămânem singuri
îmbrăţişaţi în iubire
strălucind
adunaţi în cămaşa zdrenţuită
a timpului ce nu s-a ţesut...

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deocamdată, se pare că cei mai buni seismologi sunt şobolanii.

aforism de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deocamdată, se pare că cei mai buni seismologi sunt şobolanii.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantină

m-au prins la graniţa
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au ţintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" şi-a zis
luaţi-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape şi vânt
loc pe care-l numiţi carantină
în lumea voastră tristă şi rece

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!