Ani lungi
A-mbătrânit și ea, cabana noastră,
de-atâta așteptare-n anii lungi,
iar lemnul ei e-acum uscat și fungi
îmi pare că se-adună sub fereastră.
Era, pe vremuri, un pervaz acolo,
cu flori aprinse, vii, ce dau culoare
și fac, din orice zi, o sărbătoare.
Era odată! Nu mai e! Alo!
Eu am ajuns, tu unde ești? Mai vii?
Te-aștept, desigur! Ești, deja, pe drum?
Eu mă ocup de sobă, scoate fum,
și-i praf pe toate de pe-aici, să știi!
Voi încerca, pe rând, să le adun:
și vasele, și cărțile, iar patul
îl voi aerisi puțin. Canatul
de la fereastră nu mai este bun.
Ajungi diseară? Bine! Foarte bine!
Am timp destul, va fi curat pe-aici!
Să mergi încet, la cal să nu dai bici,
că e bătrân și el! Ca noi, ca mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre lemn
- poezii despre fum
- poezii despre flori
- poezii despre cărți
- poezii despre curățenie
- poezii despre cai
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Lampa
Aprins-am lampa și mă uit pe drum,
Trec oamenii în sus și-n jos,
In sobă lemnele trosnesc și se fac scrum.
Tu unde ești, iubitul meu frumos?
Ți-am spus că-mi placi, când era încă primăvară,
De-atunci te-aștept și nici urmă de tine.
De ce m-ai amăgit? Putea să mi se pară?
Să te aud șoptind, că o să vii la mine?
Sting lampa si mă pun în pat, mă doare
Si tot ce n-am trăit cu tine, iar și iar,
Îmi vine-n minte, ca o sărbătoare.
Simt gust de praf și de amar.
Din așternut, agale mă ridic si fac lumină,
Îți scriu câteva rânduri si le-arunc în foc
Aud la geam bătăi. Of, fă Doamne să vină!
Dar nu ești tu, e vântul. Ce noroc!
Că de-ai fi apărut în miez de noapte,
Te-aș fi cuprins cu ochii și cu gura
Și poate că te-ar fi ucis căldura.
Să arzi de viu. Ce chin! Ce moarte!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Mihai Leonte despre viață, citate de Mihai Leonte despre moarte, poezii despre mamă, citate de Mihai Leonte despre mamă, poezii despre dimineață sau citate de Mihai Leonte despre dimineață
Tot ce pot să fac mai bine
Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtășești sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te miști prea repede
Și voi încerca să-ți aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puțin pentru mulți ani
Dacă știi că niciodată nu voi putea
Să-ți alung toate temerile
Și nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine
cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sperieturi, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre iubire sau poezii despre frică
Zvon hibernal
Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune povești,
dorința din mine începe să doară,
te caut cu gândul, nu știu unde ești.
Pe strada pustie se lasă-nserarea
și gândul acasă se-ntoarce mai greu,
sub țărmul stâncos se zbucimă marea,
cu stropii ajunge în sufletul meu.
Și jarul din sobă mai tare trosnește,
se-aude și vântul cum bate în horn,
aștept la fereastră, în târg se zvonește
că vii din trecut călărind un licorn.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre unicorni, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre acasă
Zodiacul
Era un fel de zodiac și el,
cu zodii multe, multe și hazlii,
de te-nchinai și nu puteai să știi
în care te-ai născut, de unde vii
și unde ești în vastul carusel,
Căci nu puteai să-l înțelegi defel:
avea un soi de spițe pentru ani,
cu umflături ca bâta la ciobani
sau ca turbanele la musulmani,
de îți părea că anii-s toți la fel,
Iar pentru luni... cu sutele erau,
așa că aia de-o știai a ta,
chiar de-o fi fost pe-acolo, nu era
sau cine știe! o fi fost și ea,
dar pusă printre anii ce-o-mpărțeau.
De zile nu mai spun. Ce-oți crede voi,
că mai știai, de-acolo, ziua ta?
N-o mai știai și-oricum nu mai conta
când orice-ai fi ales te bucura
și te făcea să crezi că ești de soi.
Ce zodii, Doamne, vesele, pe plac,
cu vești de parcă-i Raiul pe Pământ,
cu bucurii în fiece cuvânt,
doar zile fără grijă ori spăimânt,
iar eu în toate. Ăsta zodiac!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre zile, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre naștere, poezii despre islam sau poezii despre cuvinte
În lumea din marginea lumii
În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.
Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria să-mi fie
o mare cu valuri din flori.
Acolo, te-aștept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,
din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l știu numai eu. Tu ești... Tu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre culori
Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai că nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre umor, citate despre timp, citate despre tinerețe, citate despre sport, citate despre soție, citate despre siguranță, citate despre prietenie sau citate despre mamă
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre alb, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă, poezii despre umor, poezii despre nori, poezii despre ninsoare sau poezii despre munți
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
Că nu m-ai cunoscut.
De ziua mea te-aștept să vii.
Te anunț de astăzi ca să știi.
Să vii! Un.... La mulți ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!
Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că nu mă mai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spus că nu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.
Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun să știi
Că te-am uitat! Și, nu te pot ierta.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre sărut, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent, poezii despre iertare sau poezii despre greșeli
Raze și praf
E doar un salon și e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creștină,
a pus peste el monopol
și face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.
Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.
Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
și iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, ușor.
Visez, eu, etern visător,
cu ochii mijiți în lumină,
și-mi pare c-aud, în surdină,
o muzică veche, de dor,
Și, fără să scot un cuvânt,
te simt alipită de mine,
mișcându-ți, cu gesturi feline,
un trup - adiere de vânt.
Din soarele toamnei un dar
pe care îl strâng între brațe,
dar raze zburdalnice, hoațe,
te fac să-mi apari... și dispar.
Iar tu... îmi rămâi. Nu e soare,
dar ești, nu erai plăsmuire,
iar eu te privesc cu uimire:
"Ce ești?" "Eu sunt dulcea visare".
De-afară privește un nor
și-ntunecă iute-o fereastră,
făcând-o să pară albastră
în clipele noastre de-amor.
În timpul ce sună-a târziu,
prin suflete îmbrățișate
se-adună simțirile, toate.
Salonul cu praf... nu-i pustiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă sau poezii despre muzică
În oglindă
M am pregatit și te aștept
Lacrimă diademă cu fir de nor
Eu spre fereastră ochii îmi îndrept
Păsări cântă doină de dor
Mi am pus cercei inele preferate
Ce aveam mai bun am îmbrăcat
În oglindă defectele marcate
Când m am uitat m am speriat
Un chip ce era rece întristat
Un suflet cu o inimă furată
Tu ai promis dar m ai lăsat
Acuma mă simt însingurată
De n ai să vii eu voi murii
Si voi veni la tine n vise
Căci fără inimă nu pot trăi
Voi lua clipa și tot ce ai promise
Dar ar domnul să te arăți
Să mi dai tu inima înapoi
Te voi supune la multe plăți
Și fie vorba vom știi doar noi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre inimă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre păsări
Curățenie
Este bine câteodată să faci curat în casă,
periodic, să mai scuturi din praf,
după care, cu un nou paragraf,
să-ți scrii cartea, așa, cum îți pasă!
Eu voi începe chiar de astăzi lucrarea
și voi îndepărta mai întâi supărarea.
Voi șterge praful de pe perete
unde se-ascund nostalgii și regrete,
apoi, cu un pămătuf auriu,
voi șterge cuvântul "tarziu"
căci e prea tomnatic și arămiu!
Voi scutura, pe rând, toate cărțile despre viață,
pentru că sunt vechi și legate cu ață,
iar dintre cele noi, voi scutura câteva,
doar pe acelea ce sunt aproape de inima mea!
Pe jos voi șterge profund, apăsat,
pentru că prea des au călcat
pași străini venind din afară,
ce s-au lipit de parchetu-mi, de ceară...
Vreau ceva mai personal, mai curat,
să nu mai intre nimeni în casa mea încălțat,
și-mi promit că n-o să rămână niciunul pe tușă,
pentru că pe toți o să-i pun să se descalțe la ușă.
Așa n-o să-mi fie toată munca-n zadar,
și peste o zi, să fac curățenie, iar...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre supărare
Bine faci, bine găsești...
Bine faci, bine găsești,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăcești
vin să te salvez chiar eu.
Pe dealurile tinereții
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieții
ai fost mereu cam fudul.
Potolește-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ți trece pe la poartă
și te vede mânios.
Va fugi să-și piardă urma,
tu să nu poți să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentații mult prea lungi.
Voi veni să te salvez,
Doar la mine ai cătare,
Ca să-ți schimb viața cutez
Din om mic să te fac mare.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre schimbare sau poezii despre salvare
Unde?
Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?
A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?
Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?
E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?
Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...
poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre galben, poezii despre frumusețe, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Te-aștept să vii...
Te-am întâlnit și înflorea iubirea,
Petale roz pe-o ramură de vis
Da... în sfârșit venise fericirea,
Eram cu tine-n dulce Paradis.
Clipa durerii a fugit ca arsă,
Iar despărtirea nu se mai hlizea.
Și începuse iarăși să miroasă a,
A flori și sărutări pe strada mea.
Și am jurat pe maci de vară,
Că voi păstra visul și dragostea,
Dar de-oi simți că sunt povară,
Mă voi topi precum fulgii de nea.
Și voi pleca tiptil că să nu știi,
Ce mult mă doare 'nstrăinarea,
Dar tot la mine-n tu suflet vei fi,
Am să-ți aștept mereu chemarea.
Nici nu mai știu, mi e dor de tine,
Sau de un vis pierdut în zare,
Dar știu că nu mi-e deloc bine
Și că mi-e greu și că mă doare.
Te-aștept să vii la ceasul inserării
Și te aștept în dimineața rece,
Iar în amurg simt haosul durerii,
Iar tu nu vii... pustiul mă petrece...
autor
Dorina Omota
poezie de Dorina Omota (25 iulie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre roz sau poezii despre fericire
Mamă scumpă, unde ești?
Mamă scumpă, unde ești
de nu vii ca să mă crești?
Mamă, când m-ai părăsit,
la mine nu te-ai gândit?
Oare nu-ți mai este dor
de-al tău frumos puișor?
De-acolo de unde ești,
din cer dacă mă privești,
Roagă-te să-mi fie bine
în această mare lume.
Tata a plecat de-acasă.
Bunica-în curând ne lasă.
Ce mă fac eu fără voi?
Îndur foame, îndur ploi.
Mamă, eu vreau să trăiesc.
Nu vreau să mă prăpădesc.
Vreau să trăiesc vremuri bune,
să-mi croiesc un rost în lume.
Cu mine să te mândrești.
Mamă scumpă, unde ești?
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre ploaie, poezii despre mândrie, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Clipe de albastru
De-mi ești seninul zilelor de vară,
Te-mbrățișez cu brațele-mi de cer
Și c-o privire ca întâia oară
Când ochii-au fost iubirii mesager.
Iar dacă-mi vii ca mângâierea apei
Și mă cuprinzi în valuri de sărut,
Mi te voi scrie-n amintirea pleoapei
Ca un poem al clipei ce-a trecut.
Cu ochii-nchiși, te voi putea privi
Și-ți voi fi cer de-albastru și de rouă
În clipele când tu mă vei iubi
Și orice timp va fi o vară nouă
Iar de va fi, sub pleoapa mea să dori,
Ne vom topi-n albastrul unei flori.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre rouă sau poezii despre poezie
Vreau să vii în gândul meu
Mă gândesc acum la tine
și vreau ca noi să ne simțim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă privești
și ți se pare că spun povești,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să știi că vreau să-ți spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai și tu dragostea,
că eu îți voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau ușor,
eu cu tine aș vrea să zbor.
Tu ești perechea sufletului meu
și am nevoie de tine mereu,
să știi că viața e plină de suferință,
la cei ce au bună credință
și aș vrea să trecem peste toate ușor,
să ne ia timpul cu el în zbor.
poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative sau poezii despre suferință
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi... sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Tu ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre seară
Tu știi?
De unde vii? Din care gând ascuns,
de care n-am știut și-acum îl văd,
îl simt, îl mângâi, vreau să-l mai revăd
și, la-ntrebare, să găsesc răspuns.
Și... cine esti, îmi spui? Aș vrea să știu
cum de-ai venit. Ești zâna din povești?
Așa îmi pari atunci când îmi zîmbești
sau când în brațe-mi vii, al tău să fiu.
Știu, ești aceea care-am vrut să fii,
ești steaua, nimfa, tot ce am visat
și am dorit alături să îmi vii.
Încerc, privindu-te, a-mi aminti
trecutul sau o lume ce-am uitat
și-n care te iubeam. Nu pot. Tu știi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele