Zorile

Ascunzând foşnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând graniţa întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăşte molatic
cu mişuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spaţiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Craiului Nou

Semiluna-ngustă cu profeţii de lumină în gând
Seceră graniţa promisă zărilor cu raze de hiacint,
Ferind steluţele tremurânde cu trupul plăpând
De vârful ascuţit al galacticelor braţe de-argint.

De firul ne(pre)văzut al bolţii-ntunecate atârnând,
Poleind ape şi umbrind poteci pe-al lumii labirint
Semiluna-ngustă cu profeţii de lumină în gând
Seceră graniţa promisă zărilor cu raze de hiacint.

Cu lumină, din candela soarelui împrumutând,
Desfoaie gândul nopţii spre-mbrăţişări de-alint;
Este cu mult mai îndestulată-n stele scăpărând
Decât luna împlinită, cu-al său fantastic print,
Semiluna-ngustă cu profeţii de lumină în gând.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt căzut în umbră

Întunericul îşi încordează culoarea,
Vânătorul organic mormăie-n el,
Cuvintele gânguresc în nuanţe,
Semnificaţia vibrează în piele de miel.

O pasăre-şi pune delicateţea pe masă,
Foşnetul soarelui aruncă la preţ
Pelerina de raze fierbinţi –
Providenţa face din nimic precupeţi.

Gestul întunericului eşti tu,
Lumina din tine tălăzuieşte
Existenţa contrastului apus
În coroana regelui care lipseşte.

Muzical norii împing tunete noi,
Vânătorul iese-n peisaje din vis,
Priveşte, cuvântul ce cade în umbră
Şi-nvăluie sângele de scursură atins.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un şir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naştere, vibrează şi ele laolaltă şi se întrunesc într-o multitudine complet nouă şi rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariţii adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spaţiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparţin sferei familiei sunetului de bază. Aşadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoţit de familia sa, care îi aparţine şi îi este aproape. Şi foşnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcţia de întemeiere a conştiinţei mele, pentru că sunt nediferenţiate.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg. Foc care coboară să scrie cu litere rubinii poemul dragostei.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpărând în val lumina...

În străfund de heleşteu
Gălbejită luna zace
În prea largu-i copârşeu.

Tot căzneşte-un ataman
Cu năvoade lungi şi largi
Să o scoată la liman

Însă luna, bat-o vina!
Scapă ca argintul viu...
Scăpărând în val lumina!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Niciodată singur.
În sanctuarul neliniştii,
în care se întretaie
şi drumurile,
şi clipele,
şi vibraţiile luminii...
cuvintele stau aliniate lângă gând.
Cum vântul nomad,
alerg în urmărirea propriului eu.
Uimirea de sine mă îngăduie.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte încrucişate

În mijlocul acestor litere
pătrunde hazardul
curba cuţitului ascunsă
în unul din profilele feţei tale
între mâinile ferestrei
pieptul
panglica ta pe burtă
ceva mai jos o insulă
fără umbre de păsări
scrisă dimineaţa devreme
în piaţa arroyaderos
poemul
cu gust de măr
în mijlocul acestor litere
un şarpe tăios
se strecoară
suav sub pat.

poezie de Luis Barbieri, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
şi timpului din ea îi poruncesc să zboare
şi dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colţ de cer înmormântatul soare
aşteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuman de firesc

Aşa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăseşte primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de graţie sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare lucru sau întâmplare ne-aminteşte de-un gând,
Aşa cum gându-i o secvenţă de dorinţe izvorâte din trăiri;
În această interacţiune, ne ducem viaţa constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleştarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătorul e sursă de lumină pentru alţii, consumându-se pe sine.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

Amurgul ftizic scuipă chemări însângerate.
Pleoapa timpului pune şaua pe grumazul spaţiului de lumină.
Atras de freamătul copitelor,
centaurul se pierde-n herghelia vieţii.
Gloabele-şi dau aere de pur-sânge
şi nechează prin caii-putere.
Câmpul de maci îşi tremură hipnotic umbra roşie.
Din cuibarul nopţii,
peste cetatea de sticlă şi oţel,
se ridică nomade păsări răpitoare.

Sub viforul somnambul al vieţii,
singurătate urlă ca un lup flămând.
Când auzi lucrurile confesându-se,
gândurile pribegesc semantic pe graniţa condiţiei umane;
între real şi virtual, tulburându-i liniştea.

"Quo vadis, Don Quijote?
De ce ţi-ai scos armura, tu,
care ţi-ai dorit dintotdeauna gloria?"

"S-au schimbat vremurile.
Nimeni nu mai însămânţează mori de vânt.
Soarta mea a devenit minoritară.
Macii trec direct în sânge..."

Printre stele flămânde,
multe gânduri;
chiar dacă sunt invizibile,
unele dintre ele ar putea primi o notă crudă.

Mare grijă; depărtările se îngustează;
În ropotul nezăgăzuit al timpului,
lăcomia de aripi ţine loc de desperare...

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceremonie

O ceremonie este o carte în care sunt scrise mii de lucruri. Cine înţelege poate să citească. Un singur ritual are adesea mai mult conţinut decât o mie de cărţi.

definiţie clasică de George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este căscatul întunericului.

citat din Costel Zăgan
Adăugat de Bubulon Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Eşti orologiul timpului fecund,
Să torci din firul lui veşmânt de preţ,
Cuvintele te ard, iubeşti profund
Şi slovelor tu nu le-aduci dispreţ.

Mângâi poemul ca pe o femeie
Şi litere înşiri cu-atâta drag
Ca fluturi de lumină şi de vise,
În nopţi de trudă le aduni şirag.

Cuvântul pentru tine-i Dumnezeu,
Poemul este fiul şi-l vrei viu,
Îi dai iubire, suflet şi speranţă
Şi viaţa ta i-o dai acestui fiu.

Înlănţuit de vise şi iubire
Tu înger trist, gladiator sau zeu,
Alături de poemul tău în flăcări
Aştepţi să te-ntâlneşti cu Dumnezeu.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este starea în care omul poate pătrunde în propria realitate interioară pentru a se cunoaşte pe sine, poate intra în cuvânt să-i descopere "mecanismul" şi în măsura sufletului său să aducă bucurie celor din jur.

Vasile Ghinea (februarie 2014)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este starea în care omul poate pătrunde în propria realitate interioară pentru a se cunoaşte pe sine, poate intra în cuvânt să-i descopere "mecanismul" şi în măsura sufletului său să aducă bucurie celor din jur.

aforism de Vasile Ghinea din Constelaţia tăcerii / sub semnul trandafirului (iunie 2014)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt precum vitraliile: scânteietori şi strălucitori atâta timp cât soarele îi luminează din afară, iar după lăsarea întunericului, le poţi admira frumuseţea doar dacă au o lumină aparte în ei înşişi.

citat clasic din Elisabeth Kubler-Ross
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi exemplu de la pom! Cel care înfloreşte nu face niciodată fructe pentru sine.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne gândim prea puţin la mecanismul care generează lumina soarelui ce face posibilă viaţa, la gravitaţia ce ne ţine pe un Pământ care altfel ne-ar trimite învârtindu-ne în spaţiu sau la atomii din care suntem făcuţi şi de a căror stabilitate depindem fundamental.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul haiduc

Se uită ţintă la mine
mă ai picat din vis
dacă-i rău zi-o bine
şi scrie naibii că m-ai scris

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (29 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!