Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ovidiu Scridon

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
Și ai basculat cu invidie peste aceștia
Toate nemulțumirile, frustrările și neîmplinirile tale,
Ca și cum drumul tău a fost ales de ei?
Tocmai de aceea i-ai mai păcălit c-o tristețe,
Așteptând să mai treacă o zi,
O zi dintre acelea despre care
Nu vrei să-ți mai amintești niciodată.
... Tu ce-ai făcut astăzi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ovidiu Scridon

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
Și ai basculat cu invidie peste aceștia
Toate nemulțumirile, frustrările și neîmplinirile tale,
Ca și cum drumul tău a fost ales de ei?
Tocmai de aceea i-ai mai păcălit c-o tristețe,
Așteptând să mai treacă o zi,
O zi dintre acelea despre care
Nu vrei să-ți mai amintești niciodată.
... Tu ce-ai făcut astăzi?

poezie de din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dojană

și doar ți-am spus
că viața e mașina primită cadou
doar tu la volan
și cum parbrizul e sufletul tău
ține-l curat și nu te mai abate din drum
de vrei să-ți atingi ținta
și tu ce-ai făcut
ca mereu te-ai lăsat înșelat de reclama
că iubirea e-o ploaie caldă din cer
și-ai parcat
cu ce te-ai ales
cu o ploaie-nghețată
acum de ce privești parbrizul holbat ca un bou
degrivează-l naibii și pleacă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cânt Isus atâtea lacrimi

Doamne-ți cânt a Ta privire
Și umblarea pe pământ
Cânt Isus a Ta iubire
Și-ți mai cânt al Tău Cuvânt

Îți cânt Doamne îndurarea
Mila Ta pentru oricine
O Isus îți cânt salvarea
Ce-ai adus-o pentru mine

Glasul Tău Isus îl cânt
Pașii care i-ai făcut
Pentru noi Doamne încât
Din nou Isus ne-ai născut

Prin Cuvânt și prin credință
Ne-ai salvat Doamne făptura
Pe palme de biruință
Ne-ai dat viața și Scriptura

Umbra Ta Isus o cânt
Ce-a rămas în Nazaret
Și Doamne al Tău Cuvânt
De Mesia și Profet

Degetele Tale eu le cânt
Cu care ai vindecat
Pe atâția pe pământ
Și salvarea Ta le-ai dat

Îți cânt Doamne-nvățătura
Ce ne-ai dat-o scump Isus
Să-ți dăm viața și făptura
S-ajungem în ceruri sus

Îți cânt Isus suferința
Ce-ai răbdat-o pentru noi
Ca să ne salvezi ființa
Să nu fim de Tine goi

Drumul Tău înspre Emaus
Cu ai Tăi ce l-ai făcut
Îl cânt Doamne în repaus
Domn al vieții nevăzut

Și mai cânt a Ta iubire
Ochii Tăi aprinși de foc
Îți cânt marea mântuire
C-ai murit în al meu loc

Ruga Ta din Ghetsimani
O Isus acum o cânt
Când Doamne atâți dușmani
Te-au legat pe acest pământ

Cânt Isuse atâtea lacrimi
Pentru noi ce le-ai vărsat
Din mulțimile de patimi
S-avem sufletul curat

Ai Tăi picuri mari de sânge
Pentru noi ce s-au vărsat
Și Ființa-ți ce se frânge
O Isuse minunat

Eu le cânt și înțeleg
Scump Isuse suferința
Căci sub ele eu alerg
Să-mi mărești acum credința


Ale Tale vorbe eu le cânt
Spuse Doamne sus pe cruce
Chiar și ultimul cuvânt
Iertare ce ne aduce

Cânt Viața Ta întreagă
Ce-ai trăit-o pentru noi
Oamenii înțeleagă
Că îi vrei de ură goi

Slavă cinste și onoare
Îți aduc acum Isus
Pentru marea Ta salvare
Și viața ce-ai adus
27-11-2021 M.

poezie de
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Experiențele tale de viață din trecut, "greșelile" pe care le-ai făcut și lecțiile pe care ți le-ai însușit în urma lor, sunt cele care te-au făcut să devii ceea ce ești astăzi. Nu regreta niciodată ceea ce ai făcut în trecutul tău pentru că ai învățat lecții prețioase prin intermediul acțiunilor tale. Tot ceea ce s-a întâmplat a făcut parte din procesul tău de învățare, din șlefuirea personalității tale. Omul învață cel mai bine în mod experiențial, prin încercare și eroare. Cei care nu-și dau voie trăiască, facă "greșeli" și să învețe din ele, nu vor putea atinge maturitatea și înțelepciunea necesare vieții. Cu cât mai multe experiențe ai avut, cu atât sunt mai mari șansele ca tu să te cunoști pe tine, pe ceilalți și să înțelegi viața. Experimentează, acționează, învață și trăiește!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Minciună? Sau adevăr aprins?...

Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?

De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!

De ce ai insistat fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
te gândești la mine până-n zori...?!

De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!

N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!

Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...

Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut -ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...

Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!

O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!

Vreau -nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!

De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!

Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!

Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!

Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...

Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...

De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog suferi mult... așa ca mine!
Nu pot iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!

Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...

Lumina se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!

Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
trăiești cinstit, corect, salvat!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Secvența din vis

Te-ai întrupat azi-noapte într-un vis,
plutind ciudat prin raze învelite
în ape de lumină risipite
prin lumea cu decorul indecis.

Nu te-ai oprit, nu m-ai văzut, n-ai stat
-mi spui ce-ai mai făcut, cum e la tine,
în lumea-n care viața se susține
prin legi de care eu nu am aflat.

În visul meu, ce iute s-a sfârșit,
ai fost doar o secvență trecătoare,
o dublă-n care un actor grăbit,
din rolul ce-l iubea cu-nflăcărare,
o replică schimbe a voit
și a schimbat-o, însă... a greșit.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Magrady Graham

Spuneți-mi, a fost Altgeld ales guvernator?
Când se simțea deja prosperitatea adusă de profituri
Și când Cleveland-ul a început se dezvolte, întinzându-se spre est,
Era de acum prea mult pentru tine, biată inima bătrână
Care ai făcut atâtea eforturi pentru democrație
În lungi, prea lungi ani de înfrângeri.
Și, asemeni unui ceas peste care s-a așezat uzura,
Ți-am simțit bătăile mai plăpânde, până când te-ai oprit.
Spuneți-mi, a fost Altgeld ales?
Și ce a înfăptuit?
I-au dăruit capul pe tipsie unei dansatoare
Sau a triumfat pentru binele poporului?
Întreb, pentru că atunci când l-am văzut
Și i-am strâns mâna
Ochii lui albaștri, senini și copilăroși,
M-au mișcat până la lacrimi –
Plutea în jurul lui un aer de eternitate,
Precum lumina aceea rece, proaspătă și clară care se străvede în zori
Deasupra culmilor!

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Glasul sângelui

De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...

Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru tine!

Astăzi ești cea mai frumoasă
și ai un motiv fii,
te-ai gătit ieși din casă
la lumina ăstei zii!

Ți-ai prins la reverul hainei
multe care te-au vrăjit
și-ți atârnă felurite
mărtișoare ce-ai primit!

Astăzi ești cea mai frumoasă
și eu te zăresc așa,
nu-mi dau seama ce te face
mai minune, mai ceva!

Arătai și ieri tot bine
dar astăzi nu știu ce ai,
ai în tine primăvara
și mai ai un colț din rai!

Mă înnebunești cu ochii,
mă înnebunești cum ești,
astăzi ești cea mai frumoasă
doamnă dragă, mă uimești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot visezi iubire

Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?

Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.

Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...

Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...

Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...

Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...

N-a fost să fie, așa-i corect spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.

Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.

Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Amintire pentru mama

Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...

Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.

Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu – lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.

Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.

Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.

Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.

Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!

Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...

Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,

Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!

Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!

Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.

I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.

Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...

Mamă, ai fi vrut -mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...

Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...

Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din casa umbrelor fierbinți

Casă străină,
chipul tău trece din odiseea ligamentelor
apune dinspre zarea cu țărănă arsă și roua nopții celei mai reci
dintre toate verile sfărâmate în subconștentul timpului
retezând pământul negru dintre crăpăturile adânci ale palmelor mele.
Te culeg în orice floare, căci acum toate capătă un rost fierbinte.
Tu ești viu de la un capăt la altul, cu toate că-n hainele tale nu mai ești, nici în casa ta, nici buzele tale nu mai păstrează astăzi, cana fierbinte.

Genunchii tăi nu mai ating cerul și dacă mă uit în sus, stelele sunt chiar mai albe ca altădată.

Până mai ieri, am adormit într-un suflu vechi,
stingând incendiul dinlăuntrul umbrelor.
Astăzi e mai lumină, căci soarele s-a deschis în inima ta,
până când toamna s-a făcut un anotimp veșnic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai văzut?

Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?

Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???

poezie de (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Întrebarea toamnei sângelui de foc

E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"

Ar fi vrut ca râul -l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.

L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau -mi fie-același data viitoare!"

Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.

Ce-ai răspunde astăzi, în același loc
Năpădit de toamna care-ți înverzește
Amintiri din vremea sângelui de foc
Și, prin timp, o umbră care te iubește?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii se transformă. Viața este într-o continuă schimbare. Nu mai ești cel de acum 10 ani și nici viața ta nu mai arată la fel. Observă asta și nu mai permite rămâi blocat în ceea ce credeai că știi despre tine și despre viață. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalități prin care încerci recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea și incapacitatea de adaptare. Nu te agăța de trecut. Cu 10 ani în urmă poate nu îți imaginai că tu vei fi așa cum ești astăzi. Acum ai o altă viață. Fie pentru că ți-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ți s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu ești altul astăzi. Acceptă asta și bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum și fii deschis la tot ceea ce urmează trăiești. Trecutul este o lecție, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecțiile însușite, încredere în tine și flexibilitate. Cel din trecut nu poate îți creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poți fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil și adaptează-te... pentru a-ți transforma visurile în realitate.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără -mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...

Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...

Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Amintește-ți mereu uiți
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
De lucrurile care te-au făcut fericit
Amintește-ți mereu uiți
De falșii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ți amintești
De cei care ți-au fost loiali.
Amintește-ți mereu uiți
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
Binecuvântările care veneau zi după zi.
Amintește-ți mereu uiți
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
De lucrurile care te-au făcut fericit
Amintește-ți mereu uiți
De falșii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ți amintești
De cei care ți-au fost loiali.
Amintește-ți mereu uiți
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
Binecuvântările primite zi după zi.

în binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Hoția privirii

Ce crezi tu, fătucă hoață de privire,
C-ai să scapi cu una, două sau cu trei
Pofte de-alintare, pofte de iubire?
Ce-ai avut, hoțoaico, ochii îmi iei?

Mi-ai umblat prin gânduri, te-ai lăsat visată,
Te-am simțit în pâine, iz de cozonaci,
Până și la groapă tu-mi erai lopată
Sau erai batista dată la săraci.

M-aruncase moartea spre înalt de ceruri...
Nici măcar acolo nu ai dispărut,
Te-ai făcut cărarea celor două feluri
De-a trăi ferice sau de-a fi pierdut.

Pierde-mă, pierdea-m-ai să mă pierzi cu tine
Sau mă du acolo unde fericesc
Cei săraci cu duhul, doritori de bine
Într-o altă lume. Mor ca trăiesc!

Ce credeai fătucă, hoață de privire,
Că îmi scapi de-a pururi, că nu te-am văzut
Încleștându-ți ochii, plină de iubire
În privirea-mi caldă când te-am cunoscut?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pescăruș cu aripi frânte

Pescăruș cu aripi frânte
Știu durerea să-ți asculte, oamenii?
Te doare clipa? Ți s-a vindecat aripa?
Te-ai retras în munți de stele,
Pescăruș al lumii mele?
Pescăruș cu aripi întinse spre plus infinit,
Ai luat din solitudinea lumii,
Ai sărutat natura pe frunte
Și ai fugit...
Te-ai convertit libertății, eternului,
Ca un vultur pleșuv
Penetrând cerul
În sindromul șurub.
Peste trupul tău dur, ca stâncile goale
Rezistând prin vânturi și ploaie,
Au planat răpitori,
De o sută, de o mie de ori.
Tu i-ai ignorat și te-ai înălțat.
N-a contat durerea prin care treceai,
Conta doar că zburai.
Lumina diseci
Și zbori mai departe.
Înălțimea te sfârtecă și te arde
Când auzi voci disperate.
Când simți lacrimi și ploi
Te zvârcolești și te-ntorci printre noi.
Curajul de a înfrunta înălțimi
A făcut să-ți încolțească in cer, rădăcini de lumini.
Ți-am strâns lacrimile în pumni
Și le-am aruncat într-un clopot...
Ai devenit al ploilor ropot
Și peste mare te-ai ridicat,
Din propria-ți cenușă,
Ai crescut, lumii te-ai dat
Și iarăși te-ai înălțat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"

Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.

Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.

Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!

E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.

Frate de sânge cu strămoșii, astăzi,
Azi în cenușa lor te-ai îngropat...
Ai devenit și tu trecut, Vadime!
Dar neamul românesc nu te-a uitat...

Ți-ai luat adio de la noi, știu bine...
La moarte trupul tău e condamnat,
Trec îngeri azi, căci cetele divine
te-ntrupezi în înger, te-au chemat.

De azi ai să măsori nemărginirea
Cu timpul clipei împărțit în ere...
Te plânge, oh, Vaidme, poezia.
Tu te înalți o flamură spre stele.

Vei fii pământ... Suntem nedumerire...
De ce, din lumea noastră ai plecat?!
Ești și vei fii petala de iubire
Ce lacrimă în versuri ne-a lăsat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook