Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Barbu

Sunt copil din flori de cireș

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)

copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul

toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții

pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Barbu

Sunt copil din flori de cireș

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creștea -
se întâmpla într-o zi
cât alții într-un an)
.
copacii
părinții mei adoptivi
mă suiau pe brațele lor până sus
și-mi părea acolo
cerul
.
toți arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor și
mi-au ucis părinții
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireș

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunși prin sumbre povești

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune și iubire veșnică și stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obișnuiți cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Rugă pentru părinți

Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.

Chiamă-i Doamne înapoi
și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
o ia de la început.

Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.

Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinții. Sunt totuși copilul lor. A: M: Tu nu ești copilul nimănui, părinții ți-au dat doar rahatul-corpul, dar viața ți-a dat-o Viața sau Dumnezeu. Așadar, cât de corect este să spui că "Părinții ți-au dat viața", când de fapt, Dumnezeu ți-a dat Viață - asta ca să nu spun că tu ești Viața - iar părinții te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar și a spune că părinții ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ți-a dat corpul. În concluzie, poți pune părinții pe primul loc sau îl poți pune pe Dumnezeu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pergament

Am rămas într-o lacrimă verde
pe când eram cu Dumnezeu
în brațe.

Ea lăsase demult
la marginea unei livezi
fără de fructe din care oamenii plecau în stoluri mari
și se prefăceau în curcubeu
până unde ne vedeau ochii
și ne treceau crestele

ca dinții fierăstrăului Timp
ori ca și cum nici n-am fi fost decât
într-o lume a noastră fără de sine
mare cât Soarele și Luna și tot ce-ar fi putut să existe
de la Facere și care acum
se strângea încet într-un punct
cât o lacrimă verde,
cât Pământul cel mic,

Iartă-, Doamne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Adierea primăverii

Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Adierea primăverii

Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei
Care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Când prinseră de veste părinții că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, ași! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la niște drumeți că au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, și pieri din ochii lor ca o nălucă, ca și când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinții până când se istoviră și dânșii, și ochii din lacrămi nu și-i mai uscară; dară în deșert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor și s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se și încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe niște tărâmuri necunoscute.

în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Alin Ghiorghieș

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Străinul

într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai

mult mai târziu am aflat
mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mă privesc de sus copacii

Mă privesc de sus copacii, aș putea
Să fug, să pierd, să m-ascund, să ...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.

Sălbatici rămânem, sălbatici ne creștem și niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă și ninge și arde și plouă și frânge, nu plânge.

Mă privesc de sus copacii, oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.

Ne naștem, cunoaștem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitați...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinați
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindește pădurea, cineva
O privește de sus, dinăuntru, departe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pom stătea lângă mine

un pom
stătea lângă mine
și mă
privea

prin ochii mei
ochii lui
fugeau
și-mi căutau amintirile
c-un pom lângă drum
ce
privea
rezâmându-și privirea
de
propria mea privire

și m-a țesut
în idei
și-n priviri
o floare frumoasă de pom
ce încă
mai sătătea lângă mine
și mă privea
06-05-2016 cluj

poezie de din Antologie-Poetica
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Maternitate

am învățat că
nu trebuie niciodată
să scuturi un cireș
din el pot cădea copii și
nu este cireș cu cireșe dar fără copii
ca și cum
acolo se nasc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminți...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deși de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Ei urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Și mint fără rușine -
Și-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...

Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...

Dar cum din Ei toți numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să duc
De voia mea la balamuc -
Și fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Zbor

În țara-ceea îngerii cântau
pe-un cer ce-abia mai semăna cu cerul
și se-ntreceau în zboruri, se-ntreceau
în cânturi care îi sporeau misterul.

Și nu-i vedeau cu ochii văzătorii,
și îi vedeau doar cei ce nu vedeau -
aveau ceva în ei nevăzătorii,
căci îi vedeau cumva, îi ascultau

Și-atunci zburau și ei, puteau zbura
prin norii îngerești de peste-o țară
în care nu cu ochii ai putea
să vezi cum toți vedeau odinioară.

Iar eu, în aventura-mi solitară,
mai urc spre cer, ca îngerii ce zboară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi...

Ochii tăi sunt plini de 'Naltul
Cu parfum vesel de cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul,
Cât voi fi pe acest pământ!

Dulci, molateci, cu lumină
Ei m-alintă-n tril de stea,
Ce-ar mai vrea mama blajină
Să-i am lampă-n casa mea!

Cu gândirea rumenită,
În duios parfum de tei,
Să simt vraja lor smerită
Cum sărută anii mei.

Torcând vis de aur astrul
Pleoapa-și lasă peste văi.
Eu, setos de tot albastrul,
Voi bea must din ochii tăi.

Și când ziua-nchide vama
Să îi pui sub fruntea-mi lată
Cum punea năframa mama
Între sâni, când era fată!

Cununați cu Preaînaltul
Ochii tăi sunt numai cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul
Cât voi fi pe acest pământ!

poezie de din Mi-e dor de cineva ca tine (12 iulie 2014)
Adăugat de Nicolae RoleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra și se bucurau să-și revadă părinții, cât și pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăți în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferențe sau intermitențe. La întrebarea directorului "Unde vă aflați acum?", cei șapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toți cei prezenți în cabinetul directorului înțeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar și implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărțirea, pentru următorii ani, cel puțin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinții lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuția era cam dificilă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iar cei șapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de față cu părinții lor, care încercară să-i ajute, măcar puțin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinții lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deși nu-i gonea nimeni. Totuși, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-și mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezența directorului la bord, care se ocupa de instrucția echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aștepta să-l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Paradisu-i lângă mine...

Prind sclipiri diamantine și în iriși și retine și din ochii mei, când vrei, poți albastrul să îl iei...
Marea este generoasă și să-i fur azur lasă, ca atunci când vrei să bei, să te-adăpi din ochii mei...
Într-un val se scaldă cerul, lângă mal e colierul verdelui ca de smarald, unde ochii, azi, mi-i scald...
La zenit e gânditoare și-mi trimite doar o boare, cât s-o simt și s-o respir și albasrul să-i deșir...
La nadir nu pot ajunge, depărtarea înfrânge și-mi închipui un ocean cu adâncul lui viclean...
Dar, de ce să plec departe, când am marea ce-mi împarte val cu val în flux, reflux? Cin' mai are-așa un lux?
Marea mea cu taină-adâncă, cu sirene-n vârf de stâncă, nu te-aș da pe niciun vis, pe niciun alt paradis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părease uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât să fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook