Iubirea mea, balast de piatră
Eu tânjesc după iubire ca-nsetatul după apă,
Pește pe uscat mă aflu, când iubire nu găsesc.
Printre degete, ca ploaia, dragostea fuge și-mi scapă,
Se pornește-apocalipsa, când rostesc un ''te iubesc''.
Fug pădurile, copacii se dezbracă de-al lor verde
Și se scutură și macii, zdrențuindu-și roșul strai,
Cerul se îndepărtează și albastru-n munți și-l pierde,
Când ridic fruntea spre-nalturi și iubirii-i spun: mai stai!
Noaptea, când coboară vise, în iatacul dintre stele,
Pe sub gene se strecoară un coșmar cu neiubiri.
Eu, te chem, ca pe răcoare în căldura verii mele,
Dar tu ningi cu nepăsare și mă-nlături din priviri.
Eu voi arunca iubirea, ca pe un balast de piatră,
S-o adune cerșetorii și s-o vândă pe un ban.
De-o zărești printre gunoaie, sau de o auzi cum latră,
Pune-o într-o partitură, să o cânte un pian!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre pian
- poezii despre pești
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sunt singură, dar nu-i singurătate...
(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)
Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție sau poezii despre religie
Toamna asta doare tare...
Auzi frunzele cum țipă văduvite de culoare?
Eu le-aud de sus, din ceruri printre păsări călătoare,
Unde-aș vrea să prind cocorii,-n deltă să mai zăbovească
Și în versul dintre nuferi, în tăceri să lenevească.
Auzi ploaia cum jelește, când lovește-n crengi betege?
Eu o-aud și-i plâng de milă, când tu nu poți înțelege,
Că și ochii mei se-neacă-n lacrimi, ploi născute din uitare,
De când ne desparte-o toamnă, un ocean și marea mare...
Auzi vântul, ca un clopot, simfonie a durerii?
Ei l-aud și sapă-n rană un amurg în pragul serii
Și m-agăț de-un mâine tainic dintr-o vară viitoare,
Când te-aștept să-mi cobori cerul, chiar și luna la picioare.
Auzi dorul cum se prinde de un ram bătut de soartă?
Eu l-aud și-l prind cu grijă, să nu moară, de o toartă.
Și-l amestec cu nectarul de pe buze-n așteptare,
Să mă guști, miros a struguri dintr-o toamnă care doare.
Și de nu m-auzi iubite, când poemul meu te cheamă,
Voi trimite ploaia-n lume, pe o frunză de aramă,
Să îți bată în ferestre, cu răcoare să te-mbete,
Vântul să te bulverseze cu rafale violete.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre crengi, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre uitare
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre naștere sau poezii despre mâini
Apă și mătase
Am văzut cerul ce lăcrimează
Lacrimă de apă și mătase
Luna se oglindește și visează
Nori-s grei prin raze goase
Un nor stingher noaptea
Miez de noapte pe răcoare
Stau ascunsă după perdea
Îl voi alunga cu raza de soare
E suit în pom s-a înțepat
Cerul tot s-a întunecată
Lacrimă din iubire a vărsat
Pentru norul cel înjunghiat
Lac de lacrimi într -un pumn
O corabie cu vise vâslește
Printre visele din somn
Simt cum lacrima iubește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre nori, poezii despre miezul nopții sau poezii despre marină
Ochi de cer, clipă albastră...
Eu sunt clipa de-ndoială, ce se-ascunde în lumină,
Rogvaiv din curcubeie ce se naște-n ploi de vină,
Un miracol, o magie efemere-n universuri,
Un poem în strai albastru, cu neterminate versuri.
Cântec mut de agonie, în amurguri de tăcere,
Vis de vară-n bob de struguri, scâncet verde de durere,
Ochi de cer, privind sfielnic, printre ramuri înfrunzite,
Șoaptă albă de femeie, de pe buze părăsite.
Clipa-i cât o veșnicie, dacă știi s-o guști întreagă
Și te-abandonezi în brațe, brațele cui îi ești dragă.
Și închide-o între gene, ca pe-o lacrimă fierbinte!
Va rămâne pe retină și va aștepta cuminte,
S-o eliberezi când doare de prea multă-mbrățișare
Și să-i dai drumul la aripi, să se-nalțe, să coboare.
Poți s-o chemi să mai revină, într-o altă-nfățișare,
În albastrul dimineții, sau în ploile cu soare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre tăcere sau poezii despre struguri
Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te știu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse și sufletul treaz
Și-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ți fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape și-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer și lumină
Învață-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primește-mă, Doamne, primește și pune
Cununa-nflorită pe creștetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ți cânt, Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare sau poezii despre lumină
Vinovata fără de vină
Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând să mă găsești
Cea mai frumoasă azi...
Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poți să cunoști lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?
Cum mă citești în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ți-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ți transmit?
Cum de mă ieriți,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
Dacă și eu am nevoie de apă?
De ar fi să pleci, de ce mai lăsa
în lume de flori uscate?
Știind că nu le voi arunca...
Acele flori, frumoase, iubite, furate.
Cum poți să mă iubești
Când în jurul meu un câmp magnetic,
Azi respinge, mâine atrage?
Ce vei face
Daca mâine atingerea mea
Ca o geam se poate sparge?
Neajunsuri am îndeajuns,
Dar sunt ca păsările ce pot să zboare,
Sa știi că azi sunt mai buna
De mă zărești într-o zi zâmbitoare.
Acceptă-mi iubirea
Scumpa mea dulce lumină
și iarta-mă,
Sunt Vinovata ta fără de vină.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre păsări, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Vreau sufletul să-mi dai...
Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubești
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăiești.
Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.
Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele și cu mulți nori.
Cerul să mi se-nchine,
Ca și cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.
poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre sinceritate sau poezii despre sfârșit
Prima iubire
Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate
Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.
Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.
Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.
Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tei sau poezii despre sărut
De n-ar țipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda
Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ține
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.
Zefirul se răsfață printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aș adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aș simți cum se iubesc lăstunii.
Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-amenințări de ploaie și furtună,
Aș adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Și pe sub gene lacrimi se adună.
Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aș adormi în cântec de piane,
De n-ar țipa atât de trist lăstunii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tristețe sau poezii despre răsfăț
Dimineți de lut
Mi s-a prins călcâiu-n scai, când spre stele mă mânai, ca pe-o turmă de iluzii,
Macii sângerau tacit, prea târziu au înflorit, pe o mare de confuzii.
Șchiopătând, printre scaieți, numai licuricii beți, de blestemu-atâtor iele,
S-au oprit din luminat și am stat cu ei la sfat. Aveam zborul în atele.
S-a făcut târziu în noi, ca-ntr-o noapte cu strigoi și s-au încruntat copacii,
Aruncând cu verde-n sus, suspinau după apus; se hrăneau cu el toți dracii.
O bucată de-asfințit, dorul mi-a mărturisit și l-am așternut pe gleznă-
Era liniște de rai și-n câlcâiul meu și-n scai, numai cucuveaua-n beznă,
Un reqviem mai îngâna, mai murise înc-o stea, tocmai când ploua cu stele...
Vino noapte, să mai uit, diminețile de lut, când răsar printre zăbrele!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre strigoi, poezii despre sfaturi, poezii despre rai sau poezii despre lut
Cu o privighetoare pe pălărie
O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineața!
Când o deschide mândra
Pleoapa și fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre privighetori, poezii despre mândrie sau poezii despre aripi
Când ai să fii bătrână
Când ai să fii bătrână și căruntă
Și picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ți nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară grație lumească,
Fals sau adânc, atâția te-adorară,
Dar suflet pelerin și față-amară
Doar unul a fost vrednic să-ți iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei șopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele și-a ascuns privirea
Și după steiurile mari de piatră.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre păr cărunt, poezii despre pelerinaj, poezii despre foc sau poezii despre cărți
Nimic prea mult și nepermis...
Îți caut umărul, iubite, în bezna-n care-am rătăcit
Într-un septembrie în care, de-un an te chem și n-ai venit...
Măcar acum să-mi sprijin gândul pe gândul tău și să te simt,
Când toamnele-n veșmânt de gală, în fiecare zi mă mint...
Te caut printre crizanteme, pe-alei cu pași stingheri și rari
Pe unde-arțarii-și plâng coroana, dar, dintre ramuri, nu apari...
Nu îndrăznesc, tăcerea frunzei, s-o inoportunez c-un vers
Deși, poeme-mi cresc pe buze... dar, ploile, pe rând, le-au șters...
E firul ierbii încă verde și te zăresc în seva lui
Și-n zbaterea mării ce-și pierde val după val ca un haihui.
De-am apuca înc-o maree cu fluxul și refluxu-n doi
Poate, că sub povara toamnei, aș înceta să mă-ncovoi...
Și-aș strânge iar secunda-n palme, s-o simt cum bate disperat
Cu fiecare așteptare, când îmi pledezi nevinovat
De neputințele nuntirii, chiar în amurgul unui vis
Pe care, amândoi, iubite, pe fruntea toamnelor l-am scris.
Departe dar atât de-aproape, eu te-ntâlnesc printre chemări
Și știu că, noaptea, pe sub pleoape, oprești într-una dintre gări
Unde, peronul singuratic îmi este locul clandestin
Între iluzii și fantasme ce dau cu pietre în destin...
M-am resemnat în poezie, e locul unde îmi permit
Să-alerg prin orice fantezie și ce-mi doresc, să îmi promit...
Nimic prea mult și nepermis, doar o-ntâlnire fortuită
Pe malul mării, la apus, ghidați de-a inimii suită...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări sau poezii despre promisiuni
Viața
M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viața unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primește?
De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie și catastrofe inventează
Viața cu secera o decimeaza?
De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Și mai reci sau și mai calde,
De iubire și durere,
Bucurie și tristețe,
Dorințe, vise și speranțe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viața le are?
După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viața se află si în mine și în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer și printre stele
Si printre nori, zăpezi și ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munți și intre flori
Și în izvoare și pe mare
In toate vietățile de sub Soare
Dar despre VIAȚA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....
În călătorie, totuși,
când cu siguranță voi pleca
Viața, mai departe
In Lumina, Iubire și Pace o voi cauta
Și cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Și vouă în poezii Vă voi da....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre siguranță sau poezii despre război
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sculptură sau poezii despre reîncarnare
Nuanțe de iubire
Te iubesc în nuanțe pale rătăcite într-o toamnă
Și în roșul tău de buze care mă încântă, Doamnă,
Te iubesc în aprig verde precum frunza de castan,
Vișinie mi-e iubirea și albastru de ocean.
Mi te dărui sentimente în culori ce nu există,
Te iubesc cum te iubește griul zilei când ești tristă,
Mă prefac în alb de suflet să te mângâi când mă lași,
Merg în urma ta iubito să-ți aștern turcoaz în pași.
Când tu îmi oferi sărutul, mă transform în curcubeu,
Mă agăț de-un colț de zare să mă poți vedea mereu,
Iar în boabele de rouă sunt o nuanță sidefată,
Să-ți fiu perlă a naturii, să-ți ofer iubirea toată.
Prin paletele de pictori mă amestecă de vrei,
Desenează-mă prin tine în culoarea dragostei,
Împreună să fim artă, s-o expunem doar în doi
Și să admirăm o viață dragostea ce curge-n noi.
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori
Printre stele mii, comete
Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!
Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.
Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.
O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre eclipsă
Vino!
Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aștern rânduri,
când te chem în eter,
între apă și cer
și te caut în vise
cu zeițe convinse
de mărunți muritori
rătăciți printre nori.
Mă auzi, te trezești,
înspre mine pornești
și mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorință
de-a mai vrea să fii Ființă...
Vino să te răsfăț,
vino să te învăț
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
ce înseamn-a simți
și IUBIRE-a-mpărți!
Azi te-nvăț să trăiești
fără să te-osândești!
Vino să TE IUBESC!
Doar cu tine trăiesc!
Ne-ntâlnim printre gânduri...
când m-apuc s-aștern rânduri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre plimbare
Te-aș ascunde-n vers...
Eu îți caut mâna dreaptă, la răscruce de destine,
Stânga-n lanțuri te așteaptă, s-o eliberezi de mine.
Și orfani de vor rămâne umerii, de-mbrățișare
Vor jeli viori din strune și-or muri de-nsingurare.
Te-aș ascunde-n vers, iubite, să îmi cânți cu muza-n brațe
Printre rime obosite, necuvânt să nu te-agațe.
Și te-aș scrie-n nopți de veghe, un poem pe glezna albă,
Sau sărut lângă ureche, să te-adun din cer și iarbă.
Știu să cânt refren de iele-n nopți vrăjite, sclav te-aș face,
Când mirese nedormite te ademenesc rapace.
Aș pândi de după vise, ca un vânător de stele,
Diminețile să ni se rotunjească în inele.
Te-aș criogena în nordul cu eternități polare
(Mai păstrez și-acum fiordul amintirii fără soare).
Să îmi fii mereu sub gene, irișii să te păstreze
Un mesteacăn din poiene, dor de noi să descifreze.
Tu să înfrunzești alene, când din alba hibernare
Te-or trezi zâne viclene cu promisiuni stelare.
Eu să te culeg, când fructul va erupe de dulceață
Să te gust, să te adulmec, cu apucături de hoață.
Să te sorb ca pe-o licoare, ce mă-mbată cu iubire,
O beție-nșelătoare ce-n curând o să expire.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vânătoare, poezii despre vioară sau poezii despre urechi