Izgonirea din Rai

Bărbatu-i izgonit din rai,
Femeia, iar l-a ispitit,
Simţind ce greu e când nu ai,
Decât un măr... nenorocit.

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima greşeală

Când izgonit din Rai a fost Adam,
Pe Eva să o ia avu ideea,
Dar minte de avea, măcar un dram,
Lua tot Raiul şi lăsa femeia!

epigramă de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul oprit

Atunci, când Eva era-n rai,
Muşcând din măr a strigat, vai...
Adame, muşcă şi tu mărul,
Să afli cum e adevărul!

epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i când se face curte în toată lumea. Şi la bătrâni şi la tineri, din câte mi-am dat eu seama. Bărbatu-i numai ochi, iar femeia numai urechi. Se pare că nu le rămâne loc şi pentru bun simţ.

Jerome K. Jerome în Idei trândave
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul nu i-a dat o şansă, dar l-a pus să aleagă între a fi nenorocos sau... nenorocit.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia? măr de ceartă

Femeia? Ce mai este şi acest măr de ceartă,

Cu masca ei de ceară şi mintea ei deşartă...

distih de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă sidefie

e-al vremii, azi, cumplit deznodământ
iar odalisca geme sub postavuri,
bărbatul vinde visuri prin conclavuri,
femeia doar vânările de vânt

în toamna aurie o statuie
va deveni viaţa în risipă -
bărbatu-i ornic iar femeia clipă,
doar azi osândă-i dorul, mâine nu e

buimacă inima-ţi prescrie vrerea:
iubirea nu se vinde pe-o ispită.
astfel ne trece vremea hărăzită -
din larma lumii s-a ivit tăcerea

poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wendell P. Bloyd

Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a minţit pe Adam, destinându-l
Unei vieţi de ignorant,
Neştiutor de faptul că binele şi răul sunt feţe ale aceleiaşi lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Şi a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieţii veşnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuşi Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (aţi sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaşte binele şi răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna şi ia fruct
Din pomul vieţii şi mănâncă, va trăi pururi –
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Raiului."
(Cred ca acesta a fost motivul pentru care
Dumnezeu Şi-a crucificat Propriul Fiu,
Pentru a ieşi din încurcătura în care intrase).

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne neaua ca din Rai

Cerne iarna ca din Rai,
Cu argint şi dor pe plai,
Dintr-un cer ce-n buimăceală,
S-a trezit cu sprinteneală.

Pe fântână şi capac,
Gemotoace de bumbac,
Le aşează cu migală,
Şi prin pomi şirag, în fală.

Vântul geme, a prins glas,
Şi fularul mi l-a tras,
Şi l-a dus... acu-i bălai,
Doamne, câmpul e ca-n Rai!

Ici, un guguştiuc tăcut,
Este trist, da prefăcut.
Piţigoiul se îmbracă
În cojoc şi ţup! pe-o creacă.

Ţi! Ţi! Ţi! în micul grai,
Ninge ca din colţ de Rai!

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva şi fructul oprit

Biblia ne povesteşte,
Nimeni nu se îndoieşte,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a muşcat din măr.

A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?

De Adam ce poţi să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat şi el din măr.

A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soţie,
Sau a fost tot din prostie?

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
"Asta e viaţa!" a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte,
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, eterna poveste

E greu de înţeles Talmudul şi Coranul,
E greu de prevăzut ce va aduce anul,
E greu de hotărât în casă cine-i cheia,
Dar mult mai greu e, azi, de înţeles femeia.

epigramă de Gheorghe Râmboiu-Bursucani din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un măr...

Ca unui măr sălbăticit în crâng
Îţi înfloreau privirile, iubite,
Iar braţele, în jur, încolăcite,
Mă apăsau cu greu, ca să mă frâng.

Cât cer, cu tot albastrul infinit,
M-a înghiţit sub pleoapa ta furişă,
Doar visul ţi-am atins ca o gheişă,
Deşi, nimic nu-mi este-ngăduit!

Neprihănitul meu măr înflorit,
E noapte şi se sinucide luna,
Poate că moartea ei ne e arvuna,
Tainicei nunţi la care am râvnit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ce fascinantă eşti femeie,
Miracol, taină sau suspin,
Tu ai rămas a vieţii cheie
Şi-n faţa ta, eu, mă înclin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmi ale ipocriziei: Călăul să-şi onoreze victima; securistul să-l onoreze pe nevinovatul pe care l-a trimis la ani grei de temniţă; Turnătorul să-l onoreze pe cel pe care l-a turnat la securitate; Comuniştii să-l onoreze pe regele pe care l-au detronat şi l-au izgonit din ţară etc. E greu de spus care din aceste culmi este mai mare, dar ele reprezintă un mod prin care ticăloşii încearcă să-şi ascundă ticăloşia sau să le fie uitată; vor să pară buni pentru a nu se vedea că sunt răi.

George Budoi în Dicţionarul ipocriziei (24 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg femeia

Din astă lume plină cu de toate,
Aleg şi pun femeia-ntre poeme,
Ea-i universul... marilor păcate
Şi veşnicia... dincolo de vreme.

Dintre plăceri nebune şi himere,
O vreau a mea, eterică mireasă,
Rebel izvor de patimă... şi miere,
Clipa de dor... fecundă şi aleasă.

Din dezacorduri stranii şi ostile,
Doresc femeia... care mai şi iartă
Ce-şi face loc grăbită printre file
Cu-abilităţi mondene... şi cu artă.

Din lumea asta plină... de ispite,
Aleg femeia, descifrând misterul
Cuvintelor... şi-acum îndrăgostite
De ochii care... luminează cerul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia ne demonstrează că nici bunul Dumnezeu nu s-a putut sustrage efectelor spionajului, în urma cărora omul a fost izgonit din Rai.

Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când conduce femeia

La pomul sfânt acolo-n rai,
, Jivina, şuiera cu-n dinte:
-Mănâncă mărul, ce mai stai..?
-O las pe Eva înainte!

epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală: Domnilor, în timpul liber, nu-s decât un nenorocit de geniu!
Tândală: De ce nenorocit, Păcală?
Păcală: De lume, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (1 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E luni

plec în oraş
iubito
mi-ai zis
plec să cumpăr fleacuri
aşa cum pleacă toţi bărbaţii

ce-mi aduci
ce-mi aduci
te-am întrebat
iar tu mi-ai zis c-o să-mi cumperi un măr
unul atât de mare
încât o să putem muşca amândoi din el
eu
de aici
de la marginea lumii
tu
de acolo
din oraşul fără poeţi
un măr
ai zis
dacă tot am fost izgoniţi din Rai
şi trăim ca două linii paralele
poate că mărul acela
e punctul nostru aruncat la infinit
nu
nu
te-am rugat
nu vreau un măr
nu vreau să mai gust nici o pierdere
eu vreau
să te aduci
pe tine
înapoi
întreg

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La motelul din parcare
Este mare sărbătoare
Vinul curge, iar în cană
Pentru cei din Caravană

catren de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!