Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eugen Ilișiu

Atenție la istorie

În vrenuri antice, Romanii,
Tărâmul Dac l-au cotropit,
Apoi trecură-n goană anii,
Și Roma-n zare s-a topit...

Apoi o Otomană gloată,
A dat năvală peste noi,
Dar se întoarse-a sorții roată,
Și-ajunse-n groapa de gunoi...

Veniră-apoi Fanarioții,
Cu mercantilul lor talent,
Ne instruiră bine hoții,
Dar Grecia-i în faliment...

Austriecii și maghiarii,
S-au înhăitat să ne înfrunte,
Ne-au oropsit pe la fruntarii,
Dar azi sunt două țări mărunte...

Și Sovieticul colos,
O vreme ne-a incorporat,
Dar le fu truda cu dolos,
Căci în neant s-a destrămat...

Acum amici din Uniune,
Potop de gloabe ne impun,
Și, cu temei putem a spune:
Ăștia nu știu cu cin'-se pun...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eugen Ilișiu

Salt peste timp

E iar românul oropsit,
Căci iar sunt vremurile grele,
Dar nu-i "pământului lipit",
Azi e lipit... prin cafenele...

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Curriculum Vitae

Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă.
El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,
Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată
N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă,
În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.
Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;
Apoi s-a făcut pictor și-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,
Dar nu știa sintaxa, scria ca-n timpul mitic
S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,
l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii
P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 aprilie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Eugen Ilișiu

Ziua imnului

De ziua imnului, cu har,
Românii toți l-au intonat,
Dar truda fost-a în zadar:
Nici unul nu s-a deșteptat...

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii ăștia

Copiii ăștia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Și ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, și rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.

Copiii ăștia ne-au îndulcit iubirea
Și-au prelungit din nou simțirea,
Ne-au îmbunat și ne-au secat,
Ne-au stors și ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.

Ne mângiie a lor privire
Și al lor har cu implinire.

poezie de din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian TalerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Damnarea

ne-au îmbrăcat în haine noi de carne
cu un buzunar în care ne-au ascuns bine sufletul.
ne-au cântărit și împărțit dragostea,
dar tot nu a ajuns destulă pentru fiecare.
la singurătate au greșit intenționat măsura
și unii dintre noi ne-am ales cu mai multă.
nu ne-au întrebat nimic și tot ei
ne-au ales numele, locul
ne-au stabilit timpul,
dar n-au vrut să ne spună cât am primit fiecare.
la final ne-au mai lustruit puțin
în dreptul inimii și în dreptul minții
nu știu dacă au făcut bine,
dar îmi amintesc că apoi ne-au poruncit fim oameni.
niciodată nu ne-au zis de ce nouă...
poate am fi vrut fim păsări
opale, ametiste
un bob visător de grâu
o așchie din pomul înțelepciunii
sau un corn de cerb stăpân peste zenit.
dar nu. e nevoie și de oameni, au spus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă, doamnă...

de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi

topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă

ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie

privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos

iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima companie pe care am înființat-o a dat faliment în stil răsunător. A doua a eșuat mai puțin, dar tot a eșuat. Și a treia a eșuat, dar nu atât de tare. Mi-am revenit repede. A patra companie s-a ținut bine. Nu a avut performanțe extraordinare, dar s-a menținut pe linia de plutire. A cincea a fost PAYPAL.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Lăsați

Lăsați doar păsările ca zboare,
Căci Dumnezeu cu aripi le-a-nzestrat,
Iar vouă mâni v-a dat doar și picioare,
S-aveți la robotit și la umblat...

Suntem făcuți s-avem pământ sub talpă,
Dar aroganțele ne dau avântul,
Și zace-n noi o năzuință calpă,
De a zbura spre soare precum vântul...

Mereu râvnim biruim hotarul,
Și peste Mări și Țări bântuim,
Am dat uitării calul sau măgarul,
Și cu-avionul azi călătorim...

Am zămislit și păsări militare,
Cu alte neamuri să ne războim,
Să cucerim ne-strămoșești hotare,
Instinctul de mai mult îl hrănim...

Ne adunăm la showuri nebunești,
Dar jucăria ni-s-a prăbușit,
Și spre-a hrăni răsfățuri omenești,
Un tată și un soț s-a prăpădit...

Să alungăm oricare trebuință,
De-a nu fi doar ce Creatorul Sfânt,
A pus în omeneasca-ne ființă,
Și să trăim în pace... pe Pământ...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

No man's Land

S-a liniștit, a amuțit,
Noaptea-i aproape de sfârșit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniștit.

Fasolea-i tare, se răcește
Nu-i mai bună, se sleiește
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.

Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.

Răsăritul se face simțit,
Soarele-i incandescent, roșiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.

Dar nu sunt licurici
Sunt rachete, inamici
La orizont se văd dușmanii
Atacând mereu în raiduri.

Și deja e dimineață,
Toată zona e sfărâmată,
E o dimineață obișnuită
În zona nimănui e doar rutină.

pamflet de (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Exotică

Întinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei,
Zburat-a săgeata, dar unde s-a dus
Nu știu, căci avântu-i a dus-o mai sus
Ca raza cea slabă-a ochilor mei.

Zvârlit-am în aer o dulce cântare
Și dânsa zburat-a. Dar unde s-a dus
Nu știu. Cine poate s-o prindă din zare?
O stea care pică și-un cântec apus...

Târziu într-un paltin înfiptă-am găsit
Săgeata ce-n voie lăsat-am zboare,
Și cântecul dulce dormea liniștit
În sufletul unei femei visătoare.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

De sezon... gripa

Când dă iarna cea haină,
Scoatem de la naftalină,
Țoale, bunde și giubele,
Și ne-nfofolim, cu ele,

Dar microbii mititei,
Nu-au ce pune peste ei...

Până-i cald și este vară,
Zburdă, pezevenghi, pe-afară;
Când se iscă vremea rea,
Dau, sărmanii, de belea,

Și ar vrea, la repezeală,
O căsuță ideală:

Dau năvală, sute-mii,
La bătrâni, adulți, copii,
Și găsesc loc de pripas,
Tocmai în gâtlej și-n nas,

Văd că locu-i potrivi,
Și se pun pe drăgostit...

Cum sunt nație fertilă,
Umplu locul de prăsilă:
Fără zarvă, fără zvon,
Trec urgent de milion,

Și înfundă foarte tare,
Căile respiratoare...

Noi, atunci ne irităm,
Și ne punem, scăpăm,
De puhoiul blestemat,
Pe tușit și strănutat,

Dar, micuții nu se lasă
Și nu vor, deloc, iasă...

Noi, deși suntem mai mari,
Ne-arătăm cam potlogari,
Și îi ardem, la tulpină,
Cu niscai penicilină...

Pân-la urmă mai cedează,
Se-autoevacuiază,

Dar, își zic în mintea lor:
Ce netrebnic de popor!
Sunt deștepți, frumoși, voinici,
Și nu-ncap de ăștia mici...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Mai

întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterității de-o zi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenilor li s-a promis raiul pe pământ, dar li s-a interzis raiul ceresc, li s-a dat satisfacția simțurilor, dar li s-a negat cea a sufletului, li s-a spus că totul va fi bine și frumos, dar în ei n-a existat nici binele, nici frumosul si când a dispărut și aspirația spre ceruri, s-au simțit întemnițați pe pământ. Iar când au fost momiți de poftele trupești, au devenit fiare și bestii, fără suflete și fără conștiință, întunecând totul în jurul lor, căci în ultimă analiză oamenii care nu se sfințesc în ei înșiși murdăresc lumea cu tot ce e rău și murdar în ei. Prin urmare, tot "binele" care siluiește conștiințele nu poate fi decât distructiv.

în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără știm cine învinge.
ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunțit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârșit.

poezie de (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Și duși au fost.
Am trecut și noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Și locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri și praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieții,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Și omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvășit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu știu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereții,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieții,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am și uitat, Ce înseamnă noțiunea timp,
Nu mai știm să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simțim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieții,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca și
Corăbiile pe mare
Își urmează calea,
Prin viață-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare așa mult timp fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt și văd.
Trecut-au anii,
Viața s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-și amintească,
Momentele nefaste.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu știu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Eugen Ilișiu

O lume minunată

În lumea gândului uman,
S-a petrecut un fapt cu har,
Poporul pune ban cu ban,
În fondul public pentru dar...

Din fond, poporul va dona,
Oricărui cetățean, sub soare,
Un dar, spre a-i însenina,
O blândă zi de sărbătoare,

Și, fi-va darul rostuit,
Cu un cântar, ce cu dreptate,
Tot banul fi-va drămuit,
Si om cu om va fi ca frate,

Și va primi un dar egal,
Căci fiecare om se naște,
Cu-acelaș drept de-a fi pe val,
Pe la Crăciun și pe la Paște...

Dar nu se știe din ce bai
Această lume minunată,
Abia ce s-a născut, și vai,
În Cosmos se topi, pe dată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dezamăgire

Să știi c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ți-au adresat sudalmă
Și răni în suflet ți-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preșul, binișor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiți în contul lor.

Prin tine vor doar ei crească
Și-ți exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îți spun că ești impertinent.

Te pun la colț că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Dușman de azi, nu bun ca ieri.

Ei și-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primești noroi.

E jocul lor, tu nu ai loc
În măsluitele lor cărți,
N-ai cum intri-n acest joc
Și bați la ferecate porți.

Sunt multe cruci de dus în viață.
nu te lași de ele-nfrânt,
Chiar dacă răni îți fac pe față,
E și lumină pe pământ!

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Amintiri

Timpul a stat o clipă-n loc și plouă
În ochii noștrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri și vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.

Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, pașii ni-i opream
În fața clasei și lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.

Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noștrii scânteiri...
Aveam speranțe, vise efemere...
Și în minuni credeam... și în iubiri...

Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiași pași timizi ne-au însoțit
Și-același crez ne-a înălțat sub soare
Și în oglinda vieții ne-am privit.


Aceiași vechi copii de altădată
Cu-același suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simțeam că-mbătrânisem mult...

Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Și-n mii de ani s-a despicat lumina
Și mi-a adus în suflet sărbătoare.

Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Și mă întorc la ce am fost mereu.

Copilu-n mine încă mai trăiește
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră prețioasă...
Copilăria- singurul meu vis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!