E miercuri dus...

E miercuri dus şi plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Şi poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douăşcinci cu bune şi cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau bineţe şi-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb şi negru fără de cusur,
Te-aştept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbătă mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să-mi fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele!
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea curgătoare,
ce mă cuprinde stânga împrejur,
îmi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt-frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbăta mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele,
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea(mergătoare),
ce mă cuprinde stânga împrejur,
şi-mi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme-n care...

A fost o vreme-n care, prea aprig, te-am iubit!
Urau în minte, vara, pe rând colindători.
Aveam când tensiune, când nu, aveam fiori.
Era un talmeş-balmeş, ei bine, s-a sfârşit!
Azi, cântă lăutarii, pe umeri îmi cresc ciori.
Mă joc cu focul iarăşi, aprind câte-un chibrit.
Mai răsfoiesc sertare, mai prind un asfinţit
Şi nu-ţi mai spun "iubire" si nu-ţi mai dau ninsori.
De ce să-mi plâng de milă, când viaţa mi-a dat tot?
Şi-atât cât pot eu duce, nu poate orişicine.
Stau drept între dezastre până ramân un ciot,
Mă-ntrec în nebunie, doar eu, mă-ntrec pe mine.
Pe frunte-mi scrie mare, cu fonturi... idiot!
Şi tu pupându-mi mâna, îmi spui că-mi şade bine.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie şi nu doar...

Cadouri, flori, bomboane, Kent,
Plimbări de mână la şosea;
Atât de tandru şi de-atent
E cu nevasta... altuia.

epigramă de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

Când îmi vorbesti de dragoste, se ştie
rămân făr' de cuvinte, caut dex.
Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?
azi, totul se rezumă doar la sex.

Textila jos! aceasta-i alchimie;
nu siropeli cu potriviri. Perplex,
când îmi vorbeşti de dragoste, se ştie
rămân fără de replici, şi-n reflex

te mai răstorn o dată. Teorie
te-aş învăta, că sunt expert - am lex,
o cameră, -ntuneric, isterie
şi-ai devenit şi tu deja o... ex;

Când îmi vorbeşti de dragoste. Se ştie...

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând spre tine...

Doar uneori mă voi gândi de tine
singurătăţii n-am să-i cânt amarul.
gust strop cu strop plăcerea din paharul
prea plin de-acum, iubire
mi-este bine!
în cinstea ta să-mi cânte lăutarul.
ciocnesc şi beau şi beau încă o dată,
de-această stare beato~minunată
îţi mulţumesc!
(şi-n gând rostesc: Măgarul!)

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de inimă... cântă

Sub umbrelă pe sub ploi
creşte iarba-n amândoi şi
pădurile puhoi
iubirică
iubiroi
Floarea florilor de tei
verdele din ochii mei
ba te vreau
ba tu mă vrei
trece viaţa pe alei
Mă îngâni şi te îngân
ne cântăm din ochi în sân
şi iar pleci şi eu rămân
sub umbrelă pe sub ploi
iubirică
iubiroi

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea că sclavul negru era un văr fără noroc al omului alb, înnegrit de soarele tropical şi lipsit de binecuvântarea creştinismului şi a civilizaţiei, a avut un rol important pentru sentimentalii din perioada Războiului Civil, şi ne-a luat cincizeci de ani să învăţăm că un negru nu se transformă într-un alb dacă vorbeşte engleza, se îmbracă cu haine bune şi merge la şcoală şi la biserică.

Madison Grant în Trecerea marii rase (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fii

Să nu mă uiţi nicicând
şi-n gând,
târziu în noapte să mă porţi.
în pleoapa dreaptă să mă simţi
precum mă zbat,
să nu mă minţi-
iar drumul tău să fie veşnic lin;
să vrei mai mult,
să nu-ţi doreşti puţin.
vulcan să fii
şi zbor
fără oprire
şi mare-nvolburată
şi...
iubire,
să-ţi placă jocul
şi să râzi mereu,
copil ce nu-şi găseşte locul;
calm
doar atunci-
când eşti la pieptul meu.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri!

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...

poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă, iubite

Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperţi din întregul jurnal...
Plouă aici şi plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi şi-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată şi ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni şi cu regi, inundat mi-e castelul
şi mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet şi în calendar, ne plouă cu clipe şi viaţa ne trece, îmi plouă, iubite,

pe vers şi pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru şi rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...

poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pe-aproape...

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu
Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,
Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,
Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,
Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă
Şi-apoi se cucăceşte pios pân' la credinţă.
Dar, ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îţi trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos şi-mi ajungeai tomnatic
Şi-aproape stins... el, calul din dotare
Păştea prin veacuri oala cu jăratic.
Şi se făcea că mă faceam că-mi pare
Şi se făcea că îţi vorbeam peltic,
Îţi înnodam la colţuri un batic
Creştea în tâmplă semnul de mirare.
Şi se făcea... din pură întâmplare
M-am deşteptat.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnire la Humor

Constat acuma, cu sfială,
Că încă-un an a mai trecut
Şi, cum mă uit aici prin sală,
Pe unii-aş vrea să vă cam..
(Pe toţi aş vrea să vă salut).

Mă întâlnesc aici cu lume,
Prieteni înzestraţi cu har,
Cu poante, cu umor, cu glume,
Cu Garda- răul necesar...

Cu mult talent şi creativi
De te apucă dor de ducă,
Poeţi virili şi productivi,
De pildă procurorul Ţucă.

Mi-e frică numai de ceva:
Că-apare iar Gagniuc în ie
Şi mi-e că se va speria
Poeta Sanda Nicucie,

Că nu-i fusese dat să vadă,
Chiar dacă are o etate,
Să umble libere pe stradă
Tractoare cu prelata-n spate.

Cu Moldovan, frumos de pică,
Primar destoinic, om integru
Şi poate pe la Copşa Mică
Să fie alt primar mai... negru.

Cu Todo - de m-o premia
Mai mult ca sigur că mă-mbăt
Şi apoi vom negocia
Cât o să-i dau parandărăt.

Cu Poclitaru (pot jura -
Nici vorbă să mai fie gras),
Cu Udrea, dacă s-o-ndura
Să se despartă de Popa's.

Vom spune bancuri, vom cânta,
Vom bea vârtos, pe veresie
Şi poate astfel vom uita
Şi de Gagniuc ce poartă ie.

Şi-n două zile-o să se gate,
Ne-om întâlni la anul iar
Cu oameni faini, de calitate,
Cu Gârda - răul necesar.

poezie de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îţi trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos şi-mi ajungeai tomnatic
Şi-aproape stins... el, calul din dotare
Păştea prin veacuri oala cu jăratic.
Şi se făcea că mă faceam că-mi pare
Şi se făcea că îţi vorbeam peltic,
Îţi înnodam la colţuri un batic
Creştea în tâmplă semnul de mirare.
Şi se făcea... din pură întâmplare
M-am deşteptat. (Nu se făcea nimic)

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărţile dumneavoastră sunt greşite... Intraţi în port... Aşa! Acum viraţi tare la dreapta... Fără emoţii. Aveţi prioritate... Aşa... Dreapta! Dreapta am spus! Acceleraţi... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta primăvară...

E primăvară, iu. Înmuguresc
Şi dau în flori livezi cu levanţică.
Se-adună-n stupi albine şi bârfesc
Că pielea ta miroase-a miericică.
Expresul a oprit în gara mică
S-admire firul ierbii, câmpenesc
Se-aude ciripind o păsărică.
Coboar-o babă, eu cobor... firesc,
Îţi sar de gât şoptindu-ţi: "bună seara!"
Răspunzi un "bună seara!", vitejesc
Aş vrea să mă abţin să nu gândesc...
(deşi sunt blondă toată primăvara)
"Ah, Doamne, cât de tare îl iubesc
Şi cât de bine-arată astăzi... gara".

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!