* * *
uneori
moartea are miros de tămâie
și gust de lemn ars
în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonșalant
pe brațul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea
avea mâna subțire
atât de subțire
ca limba unei lebede
ce nu-și găsește destinul
zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morți din trecut
și morți din prezentul ascuns
ochilor mei de copil
mă trezea dimineața devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie
iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
brațele ei atât de fragile
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre lut
Citate similare
Cimitir
La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăsește mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Și fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu și e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aș face cimitir de cimitire...
poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștinism
- poezii despre copilărie
- poezii despre biserică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
mâine dimineață
când din cer o să curgă
tămâie
îmi fac bagajul și plec
înspre ai mei
cei ce au fost și încă sunt
pulberi de oase
pe care adorm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre somn sau poezii despre dimineață
Iubire cu gust de cireașă
Iubire cu gust de cireașă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul pașilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căușul ochiului tău... și al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Și m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Brațele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieți.
Zâmbește!
Pe buzele tale
Am răsărit eu cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!
Iubire cu gust de cireașă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre sâni, poezii despre suflet sau poezii despre seară
Cafeaua de dimineață
Dimineața îmi adulmec,
După glasul tău din vis,
Perna mută și alunec
Înapoi, în paradis.
Dimineața somnu-i dulce,
Lasă-mă să-l gust să pot,
După care mă voi duce
Să te caut peste tot.
După gust, după miros,
După glasu-ți somnoros.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre cafea
Parfumul iernii
Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Și gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topește în palmă
Și aud cum un glas, vesel și blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.
Acasă ninge atât de frumos.
Și sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa și dulcea mea copilărie.
Acasă ninge atât de frumos.
Și parfumul iernii mă îmbată,
Aș vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!
poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre pâine, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre bucurie
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre râs, poezii despre păr, poezii despre păduri sau poezii despre dor
* * *
dimineața devreme
își luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
și plecă
să caute monstrul
cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feștilă dansau
pe pânza subțire a apei
și din senin se iscă o furtună
dinspre țărm veniră constant
trei sfere de foc
marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge și adânc
pescarul își puse mandolina
pe suflet și zise
fie ce-o fi
nu sunt eu monstrul...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre pescuit, poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre bărci sau poezii despre apă
Nu vreau
să fiu prieten cu oamenii foarte
triști care și-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până și mama și tata păreau
niște sugari în brațele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre prietenie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bebeluși
Mai zăbovesc un pic
Eu nu doresc să te-nsoțesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru și lălâie.
Te știu prea bine, doamnă, și nu-mi pasă
De fânul tău cosit, cu miros de tămâie.
Deci, cată-ți altul mai scârbit de trai
Să te urmeze peste tot-săracul!
Când ai de toate-n lumea asta,-n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urâtă doamnă, drapată-n negru și lălâie,
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă
Și fug de tine, doamnă, ca dracul de tămâie
Și nu vreau, nu, să te-nsoțesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre raci, poezii despre negru, poezii despre draci sau poezii despre dorințe
Unei florărese
- Flori frumoase vinzi, Marie,
Dar miros au de tămâie.
- Dragul lelei, nu mă mir!
Le culeg din cimitir.
epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre flori sau epigrame despre frumusețe
Norii acei
Întinde-ți mâna peste ape
Să ți-o mai strâng,
Să ți-o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.
Și de-oi putea, pe tine, toată,
În brațe,
Iarăși,
Să te strâng,
Să simt obrazul tău pe piept
Cerându-și locul lui de drept,
Voi ști,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.
Și-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre sărut, poezii despre nori sau poezii despre devenire
Spaima lui doi
de câte vieți dispun
și câte morți îmi trec
prin mâini
câte schelete
și cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?
de ce trăiesc
în trupul unui iepure?
dansul acestei lumi
va fi insațiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înțeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice
doi nu este o cifră
e spaima rotundă de vid.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre spaimă sau poezii despre păsări
Pâinea mea
ce gust are
speranța, ce gust are
așteptarea când un capăt
înseamnă îndrăzneala să iei
de brâu libertatea
și să-i arăți toate visele tale
cele puse la uscat
precum peștii la coardă pe prispă
precum strugurii în podul casei
celelalte moi, jilave, gata-gata
să-ți cadă frunții brumă rea
celelalte tainice
la care tu ajungi doar
cu inima în căușul palmelor
ce gust are speranța când
afli că ea muncește în schimburi
pentru cea din schimbul trei plângi
apoi dimineața
nici nu te mai gândești că va fi
o altă dimineață, îți ajunge aceasta
întreagă
ce gust are ochiul
celui care privește din ce în ce
mai departe sau doar departe
ce gust are strângerea de mână
la hora celor care trudesc
fără să te fi cunoscut vreodată
ca tu să crezi că speranța
mai are speranță!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre pești, poezii despre muncă sau poezii despre libertate
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre eroism
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre oraș, poezii despre alb, poezii despre întuneric sau poezii despre medicină
Amurg
Într-o țară mare și întinsă
amurgul este de asemenea mare și întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.
Toți oamenii și-au închis gura;
ridicați-vă, voi, cei morți,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea și-a dobândit întreaga puritate.
Îmi amintesc iarăși niște nume,
fiecare din ele semnalează
o experiență unică
din care sunt constituite Paradisul și Infernul.
Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetișor la ușa mea.
poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre iad sau poezii despre gură
Mama m-a împins înainte
M-am născut copil sub geana luminii
și am crescut din imagine în imagine ca un film
cu actori buni,
cei care m-au urmărit n-au fost toți mulțumiți
unii chiar m-au hulit,
dar drumul a fost bolovănos, plin de nevoi
fără liniște
fără mulțumiri.
Din spate mai mut mama m-a împins înainte
și-mi căuta steaua în care credea
cu multe rugăciuni, la fiecare presimțire.
În icoana de pe perete, lacrima ei
avea miros de mir.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre imagine, poezii despre icoane sau poezii despre filme
Suflet arzând...
De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.
De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...
De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...
Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...
Și fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Și primul care m-a lovit,
Călcându-și false jurăminte.
Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde și o floare...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre vioară
La miez dintre ani...
Ce bucurie, am mai trecut un an, încă un an din viață
Și tot, va fi neîndoielnic ce n-a fost trecutul, tot mai bine,
Plin de noroc, tot mai bogat, mai sănătos, la nesfârșit verdeață,
Flori multe, multe flori și plin de fructe-o s-am mâinile pline.
M-am reîmpobobit c-un cerc, m-am desenat inel din miez,
M-am îngroșat de multe crengi sub coaja ce se sfarmă
Și seva ajunge tot mai greu podoaba, vârfu-mi un trapez
Pe care mă tot urc și-i mai subțire... odată se răstoarnă!?!
Câte artificii am ars și cât m-am răspândit, pierzându-mă-n scântei
Și câte bule mi s-au spart, lucind 'n aromele deșarte de șampanie
Ce-o gust ca pe-o licoare, arar, frugală, tot mă ispitind idei
Ce-alerg la nesfârșit, mă lupt, nu pot să mă dezbar, eternizând campanie.
Și-s tot mai plin, sunt jefuit de daruri, sunt tot o beteală,
Mă gust din toate, nou, parc-a venit sfârșit, la saturație,
Mă tot avânt în sus, dar tot mă-ngrop în rădăcini lângă petală
Ce alta-mi cade, o rup în da și nu, cu amoru-n meditație.
Ah, câte bucurii m-așteptă și-au trecut, multe neatinse,
Câte-am crezut că se înoiesc uitându-le, doar le trecând
Și câte-am să las lumii din dorințele-mi, frumoasele nestinse,
Căci n-ar avea, n-ar ști, s-ar prăpădi, în lipsa-mi, într-un întrebând!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre sănătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre noroc
Să nu te uit
ești închistată în zbor
ca piatra sărutată de vânt
cine te crezi
o altă minune a lumii?
îmi spunea muica
mama tuturor mamelor mele,
generații întregi de femei
ce-și acopereau sânii decent
cu cenușa rămasă
din câmpul ars de toți bunii mei
după treierat
fă-ți bagajul și pleacă
oriunde te-ar purta pașii
îmi spunea mama
mamelor ei
cu o blândă dojană în glas
și îmi punea între sânii cruzi
de fecioară o liberă veste
bobul de grâu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre cereale