Dați-mi un grăunte de uitare
Dați-mi un grăunte de uitare
Să nu mai simt că viața-i grea,
Divinului să-i cer iertare,
Și-apoi poate să mă ia!
Dați-mi apa vie a fericirii,
Însetat fiind, să sorb din ea,
Și în clipa despărțirii,
Să adorm lângă cișmea.
Extazul iubirii să-mi curgă prin creștet,
Universul să-l inunde neîncetat,
Ruginitul covor de frunze veșted,
Să danseze pe pământul înghețat.
Cerbii să se plimbe lin pe poteci,
În zori de zi, înspre izvoare,
Stejarii să nu mai aibă ghinde seci,
Când ramurile cern raze de soare.
Iar vântul să șuiere pe creste,
Cântând printre brazi valsul iubit,
Ciripitul păsărelelor s-ateste,
Euforia naturii, în mod subit!
Și nimeni să nu-ncalce armonia
Naturii mamă, care m-a vrăjit,
Zilnic s-aud simfonia
Frunzișului de aur veștejit!
poezie de Toth Arpad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre urși
- poezii despre păduri
- poezii despre graniță
- poezii despre dorințe
- poezii despre aur
- poezii despre Soare
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
Divinul, este cel pe care-l văd în toate,
Deciziile mele, de el sunt luate.
Din tandrețea căprioarelor văzute,
Absorb nostalgia clipelor știute.
Ce-mi lipsește oare? Doar a vieții luptă!
De ce viața, prin spinii ei, ne sărută?
Omul slujind în a divinului grădină,
Își deapănă anii, zâmbește sau suspină!
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre natură, poezii despre zâmbet, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre dans sau poezii despre încălțăminte
Pastila mea de dor
Dați-mi pastila mea de dor,
De dor de mamă și pridvor,
De dor de țară și de flori,
Al gliei strămoșești ogor.
Dați-mi pastila mea de dor
Să nu uit frate și popor,
Să nu-mi uit neamul românesc
Și vatra satului copilăresc.
Dați-mi pastila mea de dor
Să vizitez Carpații-n zbor,
Să văd din nou pământul sfânt,
Al inimii, frumos avut.
Dați-mi pastila mea de dor
Să văd al țării viitor,
Să văd copiii fericiți,
Să văd bunicii liniștiți.
Dați-mi pastila mea de dor
Să simt că mai trăiesc din nou,
Să simt miros de iasomie,
Să văd feciorii în câmpie.
Dați-mi pastila mea de dor
Să nu regret în veci al meu popor
Și-n clipa ce va fi să mor
Să mă îngropați în cimitirul gol.
Vasile Șerban în Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre zbor, citate despre copilărie, citate despre viitor, citate despre viață, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre sat, citate despre moarte sau citate despre mamă
Toamna nostalgica!!
Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii
Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...
Dar se scutura copacii
Și vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre melancolie
Dorințe seci
Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri și de ploi
În nopțile reci.
Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi și flori
În cărțile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu
Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aștept să cânte iar cocoșii
Și-apoi să mor.
poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Rugăciunile Naturii
Oricare răsărit și-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar și iară,
Le face dimineața și-n amurgiri de seară...
Așa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - și-s rugi la Dumnezeu!
Spre cer se-nalță raze, brațe de foc divine -
Blagosloviri mărețe, de sanctitate pline.
Privește-le și uită de-a grijilor rugină,
Și-ai să auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i șuvoi
Și se revarsă-n valuri de pace peste noi...
Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
Să soarbă energia din Soare și din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o ființă vie - și-așa se roagă-n veci!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre primăvară, poezii despre pace sau poezii despre ore
O iubire infinită
De vrei să definești
Dar fără să greșești
În lumea asta mică
Ce-i o iubire infinită
Poți să iubești la infinit
Dacă iubești în mod cinstit
Nu te gândești la ce-ai iubit
Nu te gândești la ce-ai trăit
Gândul îți zboară întâia oară
Către acel sau cea de care
Nu ai putea să te desparți
De ce-ai iubit, fără să doară
O viață de am avea să mai trăim
Aș vrea în fiecare zi să ne iubim
Să ne lăsăm în voia sorții
Să-i facem astfel în ciuda morții
Cu tine să mă plimb, iubito
Călcând covor de frunze veșted
La pieptu-mi iar am să te strâng
Și am să te sărut pe creștet
Iubita mea mă simt cam trist
Mă uit pe geamul de acasă
Și văd că anii au trecut
Și timpul nu mă lasă
Iar dacă nu vrei să disper
Un lucru vreau să îți mai cer
Să mai trăim preț de o clipă
O iubire infinită
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe sau poezii despre sărut
Un .Cerșetor
Dați-mi și mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinți și nici bunici,
Am în schimb trei frați mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.
Dați-mi și mie un ban!
Nu vreau să cerșesc șuhan,
Vreau s-adun câțiva leuți,
Hai
Domnilor fiți drăguți,
S-aveți parte de iubire
Sănătate și mărire.
Dați-mi și mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheț,
Că la iarnă o să-ngheț,
Să-mi cumpăr nădragi mai groși,
Hai domle... Fiți miloși.
Dați-mi și mie un ban!
Ca să-mi cumpăr și duhan,
E mai ieftin, liniștește,
Foamea mi-o potolește.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.
Dați-mi și mie un pol!
Ca să-mi pot lua un țol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerșesc de silă.
Dați-mi și mie un pol!
Oameni buni! Coșul mi-e gol,
Iar cei mici plâng și mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.
Dați-mi și mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârșeu.
Cred că mi-am ieșit din minți
De când nu mai am părinți.
Decât hoț și cerșetor
Mai bine cinstit să
mor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre viitor, poezii despre sănătate, poezii despre schimbare, poezii despre pâine, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre oameni buni
Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieși în cale
și-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
și-i voi deschide ușa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu cenușa,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...
Știu, s-ar putea
să-i fie altă fața,
dar când va plânge
îl voi recunoaște,
și ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
și dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi dați cerul fără el,
albastrul cer de-oțel neîndurat,
nu, nu mi-l dați...
Dați-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenușă:
o pleavă-nșelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopții...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre cenușă, poezii despre întuneric sau poezii despre stele
Glasul unei femei
...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre copilărie sau citate de Eugen Jebeleanu despre copilărie
Căminul
Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie
Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc.
Acolo eu aș sta să văd în depărtare
Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică.
Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare
Sau să privesc pe boltă văzând o stea cum pică.
Acolo unde-i urmă de simplu trecător
S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.
Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor
Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie.
Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare
În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.
Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare
Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.
Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră
Să îmi culeg magie din roșul meu amurg.
Sau să miroas-a pâine dospită doar de casă
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng.
Și de e vreme rece și timpul e ploios
Nu-mi pasă doară focul să îmi trosnească-n vatră
Căminul de pe deal ce-i mic și călduros
Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră.
Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie.
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc
Acesta e căminul care aș vrea să îmi fie.
poezie de Florin Cezar Călin (octombrie 2015, Brăila)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi sau poezii despre roșu
Dați-mi arpă de aramă
Dați-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfaramă
Printre stânci de-ngheț și ger.
Dați-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.
Dați-mi cupa cea de piatră
Dar umpleți cu sânge roși
Din dușmanii fioroși.
...
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre iad, poezii despre ger, poezii despre fier, poezii despre dușmănie sau poezii despre crengi
Iar când voi fi pământ
Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzișului veșted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Să plângă în zori lăcrămioare...
Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Și-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...
Eu știu cât de mult m-ai iubit
Și poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!
Și viața-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar și cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar tritețe-n priviri!...
O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăț,
E Ana,... dar parcă ți-am spus,
E darul din Cer făr' de preț!
În inimă-mi cântă-o vioară
Și simt uneori că mă-nalț
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valț!
Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă și mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre rouă, poezii despre nori, poezii despre marină sau poezii despre gânduri
Rugă pentru iertare
Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
și-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.
Îți cer iertare de-am greșit cu fapta
când am trăit prin munți de unul singur
și-am haiducit cu șoimii și cu cerbii,
din iarnă pân'a dat stejaru-n mugur.
Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur.
Am vrut să fur discret un colț din soare
și în oglinda râului să-l scutur.
Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia.
O vară am sperat să-mi crească aripi,
spre soare să mă-nalț cu ciocârlia.
Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toți norii toamnei, până când
ca într-o rugă, spusă doar în șoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (3 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vulturi, poezii despre râuri sau poezii despre ochi
Simfonia iubirii
Se ridică-n lumină și cerul e senin
Senini sunt și ochii ce mă privesc și mă mint
Cuvinte, sunete par ca angregează o întreaga lume
Prin simfonia vibrației divine
Simfonia ce vis a promis
Sau poate un leagăn de cuvinte duioase
Te chem să-mi mângâi pleoapele cu-un sărut
Căci ochii mi-s plini de nisip
Adorm cu tine lânga mine printre stele mă conduci
Și inima mea e tot mai iubitoare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sunet sau poezii despre minciună
Sunt șerpi peste tot
Sunt șerpi peste tot.
Dați-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi șterg lacrimile ușuratice,
Să-mi ascut cuțitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu știu să cânt.
Dați-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie și poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac țigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Și să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simțul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Și se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar așa biologia mi-ar accepta zborul.
Sunt șerpi peste tot.
Dați-mi o lumânare aprinsă pentru cei vii și pentru cei morți
Să dau foc unei biserici,
Să sfidez bezna în care preoții ascund măcelării
Cu numele sfinților încrustate pe uși la vestiar,
Să scriu seara, arogantă și fecundă,
Despre fetișuri și despre păpuși rusești,
Să-mi văd iubitul în penumbră barocă.
Dați-mi un pieptăn din oase de păianjen
Să descurc din șuvițele de roșu
Doar merele veninoase
Spre a le mânca gurmandă
Cu ura virginilor sacrificați inocenței urâte a lumii,
Să-mi tulbur sexualitatea,
Pieptănându-i impozanța artistică până la flagelare.
Dați-mi un ac placat cu aur
Și un mosor de sârmă ghimpată,
Să-mi cos buzele pe direcția sucului gastric al cuvintelor,
Pe solitudinea înnăscută și ruinată de înmulțirea cu zerouri.
Dați-mi o pâine veche de 2000 de ani.
Îmi place să feliez, aproape lasciv, aproape agresiv,
capitole biblice, și cu falsa compasiune provincială,
să-ntind bucați din ea la cerșetori pe stradă
Și-apoi să le explic de ce le-a plăcut basmul.
Sânt șerpi peste tot.
Dați-mi o frunză de astă toamnă...
Dați-mi sfaturi inutile,
Dați-mi o eșarfă de pionier plină de molii,
Dați-mi crezare!
Dați-mi premiul special pentru competiția depravaților
Ce iubesc furios...
Dați-mi drumul
Căci eu sunt Șarpe
Iar voi sunteți Hrană.
poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre lumină sau poezii despre violență
În așteptarea iubirii
Ne-am rătăcit
De atâta uitare
Și stânca de veghe
Ne stă mărturie.
Așteaptă clipa,
Întâlnirii noastre
Sărutul uitat
Să-l dăm iarăși iubirii.
Trec zile tăcute și reci,
Așteptarea devine mai grea,
Sunt lacrimi pe triste poteci
Dorul e iarăși în inima mea.
Te cheamă azi
Fulgii ce cad...
Și albul zăpezii târzii
Și ochii mei, care încă mai cred
Când nu ești aici,
Tu... vei veni.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre tăcere
Unii preferă în loc de: "dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc" să zică: "dați-mi un punct de sprijin să nu se mai urnească pământul din loc". Nu se știe după al câtelea pahar.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Pământ
Din ambrozia cuvintelor tale
Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!
Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întrețes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!
Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întrețes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!
poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre relații internaționale, poezii despre flori, poezii despre cuvinte sau poezii despre albastru