Limba pârlită

ceţurile dinspre mare, puţin
temătoare, cu braţele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineaţă ca oricare suspin...
alta
totuşi ar fi - sau n-ai şti - ziua pe care
unii îndrăgostiţi - cum am fi - supuşi năuciţi
ai furtunii, o aşteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puţin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornelia

dacă m-ar întreba cineva
care-i culoarea de ochi nemaivăzut
din cornelia
nu aş prea şti să răspund
însă
dacă nu m-ar întreba nicio clipă
cum stau cu gândirea şi pofta de picioruşe amare
ce aş putea să zic
fără să mă fac de râsul
corneliei? aş
zâmbi puţin mai departe - cum veselia
totuşi
e un suspin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între Senta şi Ostojicevo ziua

începe cu cereale risipite pe gresie –
o doamnă drăguţă şi un
guroaică de la cantină glumind în sârbeşte
sare în ajutor cu o mătură
.
pentru o şi mai bună impresie
eu continui cu felii de caşcaval şi salam
scăpate din mână
mânuind furculiţe de argint foarte viu
.
cu lapte şi ceai cu iaurt revărsate
în pictura-n ulei care în
făţişează un alun secular străbătătut de trasee
de veveriţe-n căldura din iunie
.
spre masa de seara
prietenul Milan mă bate pe spate
şi-mi spune: Traian
ziua are orele numărate! şi
...
atunci ziua-ntre Senta
şi Ostojicevo-i pe sfârşite în braţele mele
nenumărate – frumos desenate
în cărbune de-alun

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria este atunci când un bărbat şi o femeie cel puţin nu-şi pun gând rău împreună.

definiţie aforistică de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia spre dimineaţă aflu

pe ziua de azi pe unde mai plec
pe la şcoli la şandra sau lovrin
pe la iecea mare sau la bencec
pe do
meniul de vânătoare pişchia
domnul primar al mistreţilor impestaţi
aranjaţi după talie şi certificat
de do
leanţe luate în colţii cu smalţul
gălbui face o hepatită pripită (?!) a
restând pe loc poşete şi tocuri
cu do
spirea gata înfăptuită - plicuri d
e vară în plină briză de criză pe a
cum descrisă puţin - aflu de azi
în do
rmitorul familiei despre plexul
unei pubere: de fapt şi de act
o prea comodă cu prea mânere
pe do
meniul de vânători austere...
pe do
sitele zile, sitele zic, sitele zile
la do
rinţa elevilor de gimnaziu puţin
peroranţi puţin peroranţi - pe
cât să nu-mi audă urechile pe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De

cum i-am pus prietenia în braţe, i
s-au aprins
călcâiele dinspre maţele hoaţele
păreau că s-au nins
cu fulgii ficatului foarte gras foarte gras foarte
rămas cumva în
tr-o preistorie a primenirii iubirii
cu gesturi
aşa
în exces (?!) - pre
cum porcii
ca
re n-ar avea de ales infinitul de n-ar
fi şoricul lor învelişul
uns puţin
t
uns puţin
al universului decelat - a
cum ce
aţi vrea să vă spurc?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulita sau celuloza

am scris aceste poeme
puţin mai târziu
am uitat de păunele pene, puţin
mai târziu
încă mi-e cor de corul din ele
puţin
ă muzică nu ar grămădi a
cele timpane
în care auzul e frate
de sânge cu văzul (?!) - nu
ştiai că eu scriu pentru liniştea ta
pentru linia ta meta
euforică în
gropată în ce
lulită
sau ce
luloză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul

când să se mişte spre europa
de vest miliardele de chinezi
parcă vor zice: noi
vom fi o dominaţie blândă blândă blân
dă de ce
să vă sinucideţi în masă? ei
încearcă acum să explice că în austria aia cum groenlanda
la viena sau
la roma sau la paris sau madrid sau ber
lin capetele încoronate din acuarele
le lui
tzî bai shi
vor atinge de
cent
cel puţin o sută de ani de plăcere sex
uzuală a tuşei
puţin răguşită puţin
săpată adânc la
licitaţii de h
artă... a lumii
un laşiturn o laşiturnă
treceau cu inima pe-aici
şi toată laşitatea lor
cu iubire pe aici
trecea cu inma trecea
pe aici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hunta

sunt unii şi unele
care ştiu dinainte
ce ar trebui să fac eu (?!) -
cuminte
cum bine mă ştiţi
fac ceva pe ştiinţele lor
ieşite în strada pe care
am ocupat-o în 89
cuminte
dar fără comunişti
securişti şi prosoape
în alaiul de huntă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una şi alta

doresc să infectez
venit din italia
poporul român poporul român
doresc
să murim cu iubire
să ne luăm
patria înapoi cum ar fi
bucile goale
şi un
pic mai murdare
şi un
mai mare în gol pendulare
şi un
creier să moară puţin
în ciuda priceperii la
una şi alta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei şti niciodată ce urmează în versul puţin următor...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa ştirbului

Cum scumpe-s ale gurii toate cele,
În densul ăsta nu-mi vor folosi,
Dar totuşi mi-aş dori să-mi pun măsele
Ca, cel puţin, să am din ce... scrâşni.

epigramă de Gheorghe Dănăilă din ziarul "Viaţa Buzăului" (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pişulică

se uită cum mama
sa e o mare mare poetă
pe lângă
ea mai umblă şi poeţii bărbaţi estimaţi
la mii de karate
scoşi din cenaclu cu forţa (?!) c
are nu e a lor nu -
pe lângă
că-n seara lungă s-a stat la un birt
cu terasă cu paie cu pene cu pre
şuri... ca un cuib
de legionari infantili
împuşcând
pete de culoare puţin
vinovate de toate
piruetele din limbaj
sau de alte nimicuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găluştele

pierzi timpul
de poiană pierzi timpul
florile de gris - a
cele găluşte

cu mucegaiul bine asimilat (?!) ar fi de mâncat

creierii care nu
există sau nu
totuşi nu
există puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameninţarea

bărbatul fără câini va fi ameninţat
cu unele cuţite
femeia fără mâini va fi mai uşor
îmbrăţişată
culcată la pământ când betonul armat
lipseşte din peisajul cu o cazemată
cuşcă la câini
la stăpânul de câini (?!) răsucit
pe călcâie cu toc
ca de uşă. ieşind
va fi ameninţat. om dinspre om

fără câini fără mâini
puţin mai mult obosite. puţin
mai puţin iscusite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic

precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeţi suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăţ să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile şi o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puţin un nebun
care a crezut în ea

iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat să măsor infinitul cu şchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca şi cum din slova aceasta
s-a putea naşte fericirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipuri

pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare

ele nu se aşteaptă să nască
ea nu se aşteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - şi aici

se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari

În primele zile-ale verii
trei ulmi, din cei cu frunze tremurătoare,
îşi aruncă umbrele peste fluviu.
Doi câini, cu limbile atârnând,
ajung obosiţi şi se tolănesc lângă
borcanele cu momeală pentru peşti.
Aruncând firul spre mijlocul apei,
pescarii de duminică urmăresc
siluete subţiri pe malul dimpotrivă.
Soţiile lor curăţă ceapă,
deschid sticle de vin, îşi fac unghiile.
Cei mai mulţi oameni se gândesc
puţin la acceleraţia gravitaţională,
ca, de altfel, la războaie sau
la imponderabilitatea timpului.
Cum ar putea ei şti că,
singur, doar gândul lor comun
la trecuta copilărie
ţine lumea în viaţă?

Maurya Simon, USA,( 1950 - )

poezie de Maurya Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur şi gol

şi ieri te-am văzut pe acelaşi ţărm
prea singur şi gol, cu marea în pumni
o oază pustie şi seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.

cu furie strigi, cu iubire rechemi
şi te laşi străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemenţă furtunii
sau braţele mele pe trupu-ţi urcânde.

ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te laşi îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
şi-ţi priveşti înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.

îţi întinzi braţele sforţoase peste zările toate
şi sorbi ca din buzele mele dulceaţa prelinsă
mă ştii că îţi sunt răsărit şi în miez de noapte
tu singur şi gol într-un gând peste marea întinsă.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de frumoase

pot fi unguroaicele!
la fel de frumoase ca grădina mea din cenad
dată cu ierbicid –
cât
mai rămân în mrejele lor
posibil să urc uşor cu genunchii
pe poarta de aluminiu
ondulat dinspre strada
plină de râsete!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!