Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantina Gina Dumitrescu

Cerul și eu

Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
În suflete pline de lumini.
Vor străluci valorile benefice
Pe straiele planetei-Pământ
Și pacostea de maleficitate
Se diminuează pînă-n sfîrșit.
Privesc pe cer lumina Lunii
Care se ascunde de mine
Și o intreb:"De ce te ascunzi de oameni?"
Și ea imi raspunde: "Așa este scris!
Ca să salvez viața pe Terra, Eu, Luna,
fratele meu cel mai mare, Soarele,
Și îngerii Domnului suntem veniți să salvăm acest Pămînt!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantina Gina Dumitrescu

Straie

În straiele dimineții
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Și te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau și eu urcată,
Pe alta stai și tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munții albi, căi adînci
Și pajiști din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Și mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele și cu voi
Și stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu și eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtați suntem toți în declin
Și moartea o ducem departe
Că-i viață și numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viața planetei Pământ
Și pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui strălucește puterea
Purtînd straie din vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Menire

Privesc drumul și pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea

Apoi cel căzut în mine
Se frământă și cuvântă
Scrie pe ceva, și uită
Umplut de amărăciune

Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare

Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti și câtă lume!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Detașare absolută

Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulți îi spun în față: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, pașnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care și-o ceru.
– El poate, Doamne, Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e rușine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – și eu nu!?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!

poezie de (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Sufletul

Când cerul se lasă
Și blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Și zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul și viața
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele și Luna
Și se îmbrățișează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuți
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului și a sufletului
Cu eternitatea și Tronul Divin
Și ating drumul-Lumină
Al prințului suflet
Albastru, auriu și violet!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Îngeri în ploaie

Privesc pe gaura cheii
Credința în care mi-am pus
Îngerii la păstrat în cufere
Cu volumul redus

Crucea timpului macină
Răbdarea ascunsă în albastre
Lacrimi din neliniștea
Iubirilor noastre.

Privesc pe gaura cheii,
Îngerii mă cheamă lângă ei,
Când i-ating simt că bulucesc
În ploaia cu frunze de tei!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Victor Martin

Vrând pară altfel, tinerii privesc viața cu seriozitatea bătrânilor, care, dând în mintea celor dintâi, privesc viața în joacă.

aforism de din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sorin George Vidoe

Cel ce privește și vede

Privesc și văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc și Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc și văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate și bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
și cruci înghețate-n morminte.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Livia Mătușa

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?

Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, -mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva -mi spună...
viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPȚI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopți senine,
văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existența s-o-nțeleg cum se cuvine.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Trei Sori și o barbă

Privit-am cerul
și un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori și o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă și iubire
se revarsă-n sânul meu de om
și-mi scaldă viața-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori și o barbă albă
legate prin oceanul infinit al prețuri vieții
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori și o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape și lumi
visez turcuazul din nori
și lava ce curge-n cascade
din blocuri fără de mansarde
privesc dormind potopul glasului
de om ce risipește armonia divină
și o aruncă-n puțul gol și mort
cu apa pierdută-n destin
adorm din nou cu trei Sori și o barbă albă
realizez în vis că am trăit
cândva pe pămînt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nono

E mic si pare si bolnav
In plus e si tare gangav
Firav e fizicul lui tot
Si multi il cred ca-i si netot

Mereu e trist si amarat
Si singur..pare parasit
De toti cei dragi,de cei ai lui
Ce il privesc si nu-l doresc
Ba chiar adesea il chinuiesc

Caci Nono e un copil micut
Ca sa nascut cam anormal
La maini ,picioare si la trup
E rasucit, e nefiresc
Dar eu cu drag tot il privesc

Adesea cand il vizitez
El ma priveste cu uimire
Si il intreb:Ce vezi tu Nono?
El imi raspunde :Mama mea
De ar venit ce drag mi-ar fi !

O lacrima zaresc atunci
In coltul ochilor sai tristi
Si ma intreb ce vina are
Acest copil cu suflet mare?

Ma mai intreb dece adesea
In viata mai sunt si rebuturi
Si ma refer la a lui mama
Ce nu prea-si merit-atributul
In viata nici o vietate
Nu-si paraseste puii in veci
De ce la specia umana se mai gasesc
Suflete seci!

poezie de
Adăugat de Lia DumitrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
văd cu-adevărat în zi
așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în fața mea bătrână
cum ceruri și pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
știu că-n adâncuri foste mume
îmi țin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd și soarta, uit de nume.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Neîmblânzit ca un șoim

Noaptea și-a rupt straiele la apariția lunii,
privesc stelele cum își ocupă locul pe cer
și uit de orgoliile care se apropie
neîmblânzit ca un șoim.

În dimineața care se ivește, soarele este stăpânul,
uimit privesc întreaga schimbare,
către amiază când totul se liniștește,
umbra și odihna se îmbrățișează
ca două surate ocrotitoare.

Vara respiră în sânge oxigenul din aer
și-mi soarbe fibra din miezul cuvântului
unde glasul verbelor începe să se audă
în iubirea care alunecă pe clapele timpului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spirit cunoscut

În zare mă uit noaptea și văd ce gândești,
Doar gânduri despre moarte și triste povești.

Privesc către mare și-ți văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-și laudă urletul.

Admir toți pomii, ce visează tăcuți,
Sunt toți anii tăi, de vreme abătuți.

Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ți luminează gândul.

Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toți cei dragi, de departe strigând.

Pășesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Te zidesc

printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor

îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit

te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine

între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit

tu
o Ană
eu
un dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Drumuri printre stele

Pășesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.

Mă așez pe o stea
O mângâi, o privesc
Și-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpușă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Și i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Și sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul și Luna,
Strîngînd în brațe Soarele
Și pășind cu dragoste
Pe căile dintre stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele e viață

Pentru mine, viața e o încântare.
Mă scol dimineața și privesc la soare.
Văd în el lumina, dar văd și căldura,
Pe care grădina o-închide în floare.
Soarele e viață pentru mișcătoare,
Este și speranță, că ce-i viu nu moare.

poezie de (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Curcubeu

Aș vrea ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îți lucește
Cerul albastru -l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbește.
Din pietre indigo -ți fac șirag
Să ți-l așez la gât, să te desfete,
Să mă aplec și să-ți culeg cu drag
Un buchețel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aș vrea ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.

poezie de (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook