Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

* * *

Când mor părinții, nu le vinde casa,
Ei au trudit în Raiul lor cel sfânt,
Din când în când, mai pune-acolo, masa,
Păstrează-le bucata de pământ,

Când mor părinții, nu te duce-n pripă,
Să calculezi cât iei pe truda lor,
Ci construiește încă o aripă,
Și ai să vezi că nu le-a fost ușor,

Păstrează demn, tot ce a fost frumos:
Masa, la care-ai stat, cu trei picioare,
Lampa ce arde încă, lin, duios,
Covorul, patul, cele trei ulcioare,

Așterne iute, scoarțele din lânâ,
Mâinile mamei te vor mângâia,
Și stai pe prispa veche, chiar bătrână,
Să mai asculți concertul din vâlcea,

Hai, scoate apa toată din fântână,
Să primenești izvorul înfundat,
Mama și tata te vor lua de mână,
Te vei simți la fel ca altădat,

Mai dă cu var, copile, pe pereți,
Să îi păstrezi curați, ca pe-o icoană,
Părinții tăi au devenit peceți,
Nu alerga, dup-avuții, în goană,

Nu aștepta, rugina să le rupă,
Deschide porțile, la casă, largi,
Toți îngerii te vor veghea, ascultă,
Vei fi înconjurat numai de magi,

De ce nu vii? Ai tăi mereu așteaptă...
Ofteaz-atunci când văd că ești absent,
Stau umbre triste, pironite-n poartă,
Nu vor să creadă-n visul desuet

De fapt, Părinții nici nu mor vreodată,
Trăiesc în noi, sunt râu cu apă lină,
Sunt stele-aprinse peste zarea-naltă,
Sunt curcubeu, pe bolta cea senină,

Tu ia aminte: casa părintească
E locu-n care sufletul ți-e rouă,
E vatra noastră veche, strămoșească,
Lumina ce se scaldă-n luna nouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Parintii

E simplu vorbești în neștiință
aberezi spunând că e usor
Să nu mai ai părinții în ființă
Și să îi vezi pe ei atunci când mor.

O! Tu bravezi frate stimat
Tu vrei pari în fața tuturor
Un om care nu este-ngenunchiat
Văzându-i pe părinții care-i mor.

Tu ai impresia, fiară fără suflet
Că ei o să trăiască infinit
Dar află acum, cât citești asta
Părinții tăi, in chinuri au murit...

poezie de (16 martie 2020)
Adăugat de Mihai CasaleanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești genetic jumătate mama și jumătate tata. Dacă îți negi un părinte prin ură, lipsă de iubire și acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Ești un om mutilat. Orice trăsătură care nu îți place la părinții tăi, este deja în tine și dacă nu o accepți, iubești și admiri, nu o poți folosi în avantajul tău. Așadar simte în inima ta toată iubirea, înțelegea și acceptarea pentru părinții tăi. Doar astfel, vei putea devii tu întreg. Vrei trăiești aici și acum? Vrei dezvoltare personală și evoluție? Perfect. Te duci acum și îți iei părinții în brațe, le spui că îi iubești și îi ții în brațe, mult și cu toată acceptarea și iubirea. Și ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulțumește la ei, atât pot ei acum. Înțelege că și ei vor lucruri așa cum vrem noi toți dar poate ceva îi oprește. Și ei suferă. Și ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viața dă cu tine de pământ și te ține acolo. Ăsta nu e motiv îți privești părinții altfel decât cu maximă iubire și acceptare. Luptă tu și pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubește-i și mulțumește-le apoi ieși pe ușă și mergi la război.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă citești aceleași cărți pe care le citeau părinții tăi, dacă vorbești la fel cum vorbeau părinții tăi, dacă faci același lucruri pe care le făceau părinții tăi, dacă te întovărășești cu același fel de oameni cu care se întovărășeau părinții tăi, ce pot să-ți garantez cu siguranță e că vei avea o viață similară cu a lor! Nu ești aici pentru a duce mai departe inconștiența generațiilor trecute! Ești aici faci un pas înainte!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te îndepărtezi

nopțile-au devenit pustii
orașul nu mai are fii
iubirea arde în făclii
copacii pier în bătălii

e prea târziu înțelegi
cetățile cad fără regi
ce juri nu poți să mai dezlegi
iubirea nu mai are legi

mai stau un veac ca să-ți revii
luna dispare în fâșii
eu mor prin munți, tu mă-nvii
când lupii mușcă din stafii

ne întristează niște ploi
clepsidrele curg înapoi
stau răsturnate peste noi
nisipul pleacă la război

tu nu poți fi mereu la fel
eu nu mai am vechiul castel
pe cer trec păsări de oțel
iubirea moare în duel

de dragul meu mai stai puțin
stai pe petala unui crin
mai stai cât sângele din vin
stai cât otrava din venin

de dorul meu te rog mai stai
mai stai cât florile de mai
mai stai pe-o aripă de rai
mai stai în goana unor cai

copacii vor să moară verzi
când iarba toarce prin livezi
eu nu te văd, tu nuvezi
mă-ndepărtez, te-ndepărtezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elixirul tinereții [Wonkavite...]

"Când ești bătrân și șubrezit,
Când oasele te dor cumplit,
Când poți mergi numai puțin,
Când să trăiești este un chin,
Când ești un parazit firav,
UN ELIXIR AR FI GROZAV!
Vei avea păr și ochi de jar,
Piele lucioasă, chipul clar,
Toții dinții vechi îți vor cădea
Și alții noi vor apărea.
Pe șold, colacii se topesc,
Buzele moarte se trezesc,
Vor fi mai moi, trandafirii,
Și toți băieții vor zâmbi
Și în secret vor comenta
C-o fată vor a săruta!
Dar stai! Că nu-i doar ce ți-am spus
Mai sunt și altele în plus,
Căci vei fi tare arătos,
Dar nu numai că ești frumos,
Când o pilulă folosești
DOUĂ DECENII MAI TRĂIEȘTI!
Bătrâni prieteni, hai, veniți
O viață nouă să trăiți!
Hai, luați o doză imediat
Din leacul magic, minunat!
Nu veți da greș, -i oferit
De Willy Wonka cel vestit!"

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Roald Dahl Audio Collection in a Tin - 29 CDs" de Roald Dahl este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -705.00- 176.25 lei.
Georgeta Nedelcu

Te-aștept!...

Te aștept, grăbește-te, -i zor!
Te-aștept, -s încă răbdător
Și, stau cu-al meu calculator,
Ce-mi ține până vii, de dor.

Te-aștept de-un an, dragul meu fiu.
Vino, încă nu-i prea tarziu.
Sunt încă om, încă sunt viu.
Te-aștept... mă iubești! O știu!

Dar... n-ar fi ultima-amăgire!
De n-ai să poți veni cumva.
Pentru mine e ceva,
Iubirea și dragostea ta.

Copile, te-așteaptă mama,
De-acum un an, te tot chema!
De cum zorile se ridică,
Pe tine, mereu te strigă!
Vino să-ți mai vezi părinții,
Te rog, vino cu nepoții.
Nu ți i-am văzut vreodată,
Vă aștept copii în poartă.
Iar, peste timpuri de-ai să vrei,
S-ajungi pe la părinții tăi,
Poate , nu-i vei mai găsi.
Rămâne-vor locuri pustii.
Tăicuțul meu și, scumpă mamă,
Vă voi pierde cândva, mi-e teamă...
Astăzi, la voi, dragilor viu.
N-aș vrea cred -i prea târziu.

poezie de din Cenușa unui suflet! (5 martie 1998)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
ca un gol în cele trei culori.

Moldovă!...
Tu, mamă,
în fiecare noapte îți chemi copiii strigându-i
pe numele lor de taina și moarte.
Te vor auzi odată,
din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
într-o noapte de Înviere,
când Mântuitorul va sparge porțile întunericului
și va prăda iadul.

Moldovă! Zăpada se împletește cu gândurile triste
și se așterne peste trupul tău ca o liniște...
Întoarcerea zimbrilor tăi
va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Față.

poezie de din Hyperion (1993)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În visul frumos din noapte

În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina ești cu mine.
O veșnicie vreau țină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârșit.
Dar,
Când soare se oglindește, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credința îmi e deșartă.
Ai fost în vis și-ți mulțumesc, dacă vii încă odată.

poezie de (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toate se risipesc

Pe o băncuță veche și stricată,
se-așterne praful într-un final,
Rămâne-o frunză ruginită,
lângă-acea casă, plai natal.
Frumoase, veșnice sunt amintirile,
părinții încă te așteaptă,
pe fața lor îmbătrânită,
le curg de dor și lacrimile.
Pe lângă poarta împietrită,
trec copilașii mulți și jucăuși,
și mama iese într-o fugă
sperând c-apari și tu printre uși.
Copil fiind, nu prețuiești,
tu nici c-aproape nu-nțelegi,
cum ai crescut și ai uitat,
părinții nu poți să ți-e alegi.
Noi am crescut și am plecat,
dar mama, tot te-a așteptat,
ea crede că nu o să uiți,
s-o vizitezi mai des,
pe frunte dulce s-o săruți.
Cum e făcută lumea asta,
să nu realizezi la timp,
-nbrățișarea mamei noastre,
n-o poți avea plângând.
Învață să nu-ți uiți părinții,
să îi iubești și să-i susții,
ei au făcut la fel cu noi, fiind pitici,
dar ai crescut, e rândul tău!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Pribeagule

pentru că nu te-ai gândit
la moarte
când ți-ai făcut casa în vârf de deal
vei fi bănuit de nesăbuință
dintre zidurile strânse
greu te vor scoate
între scânduri fiind
vei auzi glasuri ce acuză
că ai fost visător între stele,
îți vor afla datorii și pricini
copiii rătăciți și pe cei nenăscuți,
câinii pe lanț vor tăcea
dar ei nu vor avea liniște
până nu vor spune că ai fost de pripas
cu iubiri pierdute sub colbul de lună,
faptele bune se vor șterge,
nu vei fi singur te vor însoți
norii din priviri mohorâte,
bocitoarele în cuvinte sărace te vor spăla,
ca niște
becațe la marginea drumului
ce scormonesc iarba,
ei vor da de pomană straiele tale
să nu te uite satul,
peste pânza albă când te vor trece
vor ca tu cuminte
mergi în constelații
unde nici răsărit nici noapte
nu vei cunoaște.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții învață de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată și necondiționată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinților putem spune își iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greșească grav față de ei. Scopul părinților ar trebui fie pregătească tânăra ființă pentru a se descurca singură în viață. Pentru că părinții ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendința ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăța ne descurcăm singuri și mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinții din prea multă iubire ajung își saboteze copiii. Un părinte educat, știe are nevoie dezvolte abilități în copil, abilități care îi vor servi în viață și astfel nu îl ferește de toate încercările vieții și îl susține când acesta are nevoie încercând însă intervină cât mai puțin în viața lui.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nave

Sunt religios.
La fel de religios ca vântul sau ca foarfecele.
Furnica este religioasă, florile sunt roșii.
Nu vreau să mor. Nu-mi pasă dacă-ar fi să mor acum.
Sunt mai religios decât praful din deșert.
Gura unui copil este rotundă. Ochii mei sunt
un lichid dulce, curgând înfrigurat.
Uneori am impresia am copt urzici, deși
n-am făcut-o. Uneori cred -s un nenorocit,
deși nu sunt.
Sunt religios.
Voi arunca un butoi în râu.
Dacă albinele năvălesc spre fața mea, le alung
cu mâna și văd iarăși.
Nu mă supăr.
Sufletul presează precum gloatele-n poartă.
Când o să mor, vitele vor paște ca și acum.
Casele vor sclipi ca și acum.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopții,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepții,
Mor toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor și mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toți -i ierte.
Mor mușcate pe pervazuri,
Mor toți nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăștiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Și poeți ce cântă marea
Și păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viața, moartea, ritualuri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Părinții

cu fiecare literă a numelui tău

ivit din carnea lor

părinții ades te chemă,

amintiri cucernice

atinse sunt de gânduri,

piscuri albe

în cerul așteptării

pielea lor zbârcită încă tremură,

ridicole par acum stelele arzând în van,

jocul memoriei pătrunde tot mai adânc

scoate din tăcere soapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un copil așteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.

poezie de (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Ioan Gârda

N-am chef

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?

N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?

N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?

N-am chef să mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Na-ș vrea să stau nepăsător

Na-ș vrea stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâția oameni ce nu vor
iasă din păcat.

Ei se complac in acest fel
Și nu doresc schimbare-n ei
Nu cred este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.

Și fac în viața tot ce vor
Sunt prinși în păcatele lor
Nu cred c-o șansa li sa dat
fie iertați de-a lor păcat.

Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Și scapa-i Doamne de păcat.

Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezește de pe acest pământ
Să nu ajungă așa-n mormânt.

fie Doamne dezbrăcați
Cei cu păcate îmbrăcați
-i poți ierta prin mila Ta
vadă și ei Slava Ta.

Și să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
vadă după mormânt
Este viață-n cerul Sfant.
AMIN

poezie de (2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mă vei uita

Te măriți, și știu, vei naște prunci,
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.

Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.

Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.

Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastră ne-ntâmplată
Gândurile, visele haine.
Nuvei uita tu niciodată;
Sufletul cu altul ți-i zadarnic
Darnic.

poezie celebră de din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Lupta vieții

Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.

Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.

E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când brațul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Și-i un neom, -i dezertor.

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.

Trăiesc acei ce vreau lupte;
Iar cei fricoși se plâng și mor.

De-i vezi murind, -i lași moară,
Căci moartea e menirea lor.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Cornelia Georgescu

Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboți, cât și a acestui computer, de care informaticianul susținea ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără acești doi roboți, încă neterminați. Acum, după ce aflase despre Lucian ar fi preferatul directorului Institutului și după ce acesta îl plimbase chiar cu mașina directorului prin oraș, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aștepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai și părinții lui îl conduseră până la poartă, unde îl aștepta mașina albastră a directorului, acea superbă mașină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook