Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Holocaust

a plătit cu cele 7 vieți de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supraviețuirii într-o bulă iluzorie

încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraș al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiață Omul-licurici
cu toții l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic

eu am știut că Omul-licurici nu a trecut prin Piața Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine și lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
și numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiațe ordinare vor devenii aleșii zilelor de hram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Trepte

vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul

ar vrea fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Patriei mele

numele meu nu se dă împrumut
și nu poți îl lovești de pereții de piatră
unde vulturii aruncă prada
cum ne aruncăm noi corifeii

dacă ești însetat caută-ți apă și lasă valurile
îți spele picioarele dar nu îți pune
numele meu în pieptul cât un cadrilater
el s-a născut odată cu așezarea
în coasta României care ne-a primit bogată în bunătate și demnitate

când esti fiu de Românie nu furi și îți porți
costumul tău de dac
numai lașii fură renumele altora și mânjesc cu necinstea lor soarta
fără accepte că un tradator nu mai are nume
și este un pui de cuc ce își aruncă frații vitregi din cuib

dacă vrei porți numele patriei mele
naște-te încă o dată
dar întunericul nu cunoaște renașterea și nu are un nume
într-o zi numele tău va sta pe o stea în patru colțuri
și atunci sângele meu va privi apusul din Ohrid

☆ poem dedicat străbunilor mei macedoneni cu tristețe pentru acei ce își vând numele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eisenheim: Din clipa în care pășim în această viață, suntem prinși în cursul ei fără întoarcere. O măsurăm, ne batem joc de ea, dar nu o putem învinge. Nu putem nici măcar îi întețim sau să-i încetinim ritmul. Sau putem? N-am avut cu toții senzația momentele frumoase trec prea repede și nu ne-am dorit cu toții să le putem face dureze mai mult? Sau n-am simțit că și timpul lâncezește într-o zi plictisitoare și ne-am dorit facem ca acele clipe treacă mai iute?

replică din filmul artistic Iluzionistul
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Angi Melania Cristea

777 de amintiri

zilele trec cu șenile peste lacul unde orăcăitul broaștelor pare o incantație suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eșapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile și nopți negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se așază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc

știu stai la intersecția spre via Toledo unde muzicanții strâng instrumentele la miezul nopții și se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieții boeme își sprijine arcușul de coasta statuii unei zeițe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud

vreau îmi pictezi tabloul unei vieți de ambuscadă ne apucăm de privit la microscop roua cireșilor din livadă
ți-aș întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă și aș închide claviatura
fără nicio emoție
așa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susține ca un microcip subcutanat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Apusul devenise o curgere spre cer, din cer, irepetabilă și fermecătoare. Apusul devenise un vis, dar nu un vis simplu, ci un vis brodat cu simplitatea acestei vieți irepetabile, dar eterne, o minune pe care numai visele o pot zugrăvi, o pictură atât de modestă, că de cele mai multe ori o confundam cu realitatea. Sau poate ... de ce nu?! Era realitatea pe care nu o putem defini.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Papaya

soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline

râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă

a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt îți este teamă îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nu aș fi
încă sarea clipelor-saltimbanc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Micro-univers

Poeții stau dintotdeauna în miezul cuvântului și beau absint întinși pe canapeaua portocalie.
Trag însingurarea din țigara electronică apoi spun Nu! dezordinii mentale.
Ei par vin din Arcadia,
dar noi știm le-am văzut aievea osatura fragilă ce se poate fractura ușor la o simplă respirație...

Am atins clavicula unui poet contemporan și
i-am simțit aerul comico-tragic
din felul în care își îngrijește unghiile
incarnate, roase de proprii canini,
unghii cu care a zgâriat facturile plătite priority
post.

Cândva, poeții lumilor viitoare, vor frânge scheletul vieții mirobolant,
în timp ce timpul gândirii va fi în reflux.
Atunci nimeni nu va mai întreba despre întîiul om care a fragmentat harta limbajului
în micro-universe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
își scrie memoriile fără self respect
față de arta din penitenciare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi stăm acum acolo unde se întretaie două drumuri. Dar spre deosebire de poemul cunoscut al lui Robert Frost, cele două drumuri nu sunt la fel de bune. Drumul pe care călătorim de mult este o șosea magistrală pe care progresăm cu mare viteză, dar la capătul său, ne așteaptă dezastrul. Celălalt drum din răspântie - cel pe care s-a mers mai puțin ne oferă singura noastră șansă de a ajunge la o destinație care ne asigură că putem păstra Pământul.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Silent Spring Paperback" de Rachel Carson este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
Angi Melania Cristea

Ore dezarticulate

lumea pe aleile căreia îmi plimb
câinii neliniștii este mirifică
verde vântul adie dinspre sălcii
răsfoind amintiri
cu părinții mei nebuni de frumoși și de tineri
arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept
când topită liniștea urlă pe asfalt ca o primadonă: ești atât de frumoasă, femeie, încât îți leg firul vieții de Carul Mare!

soarele și-a întins orele dezarticulate alene
aerul încins adie a somn sau a moarte
cu degete roșii de spaime sap în secunde
cum ar săpa o cârtiță tunel vertical în pământ
este atât de albastră vara aceasta cu atentate
încât am în gură gust de pământ
mi-ai cusut rana dintre omoplați cu fir de lumină
sunt vie! ți-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte

fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă
într-o lume care joacă la cacealma suflete

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Într-o limbă de împrumut ești conștient de cuvinte, ele există nu în tine, ci în afara ta. Acest interval între tine însuți și mijlocul tău de exprimare explică de ce este greu, chiar imposibil, fii poet într-un alt idiom decât al tău. Cum extragi o substanță din cuvinte care nu sunt înrădăcinate în tine? Noul venit trăiește la suprafața verbului, el nu poate traduce, într-o limbă învățată tardiv, această agonie subterană din care emană poezia.

citat clasic din (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Angi Melania Cristea

stele cu coadă -
suflete care pier lin
căzând din ceruri

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profesoara: Bulă, care este măsura pentru lichide?
Bulă: Litrul.
Profesoara: Bravo. Și care este unitatea de măsură superioară litrului?
Bulă: Damigeana...

replici
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-i putem controla pe alții, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaște pe alții decât în măsura în care se lasă ei cunoscuți, dar ne putem cunoaște pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viața, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele și întâmplările exterioare.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Socialismul, fiind un produs al catolicismului, este de esență catolică! Și el, ca și fratele său bun, ateismul, deși opus catolicismului din punct de vedere etic, este și el un rezultat al disperării, în măsura în care tinde se substituie puterii morale pe care religia n-o mai are, dar nu prin învățătura lui Hristos, ci asemenea catolicismului, tot prin violență.

în Idiotul (1868)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.

Oare de ce...?

Oare de ce din înaltul sublim
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic,
Acel ce-a creat și ochiul și lumea
S-a coborât într-un staul, smerit?

Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată
Și face ce vrea,
În noaptea aceea luminată de îngeri
A renunțat pe de-antregul la ea?

Oare de ce în imensa clepsidră
În care cu toții suntem boabe ce curg
Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul
A venit printre noi să-și găsească amurg?

De ce?
Oare de ce mă întreb eu acuma
Și caut în traistă răspuns potrivit
Orice-ntrebare își poartă însemnul
Oare de ce? De ce a venit?

Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș...
- Îmi răsare acum imagine-n minte –
Acel ce se cheamă pe drept minunat
Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ
A stârnit gelozia și-a înfuriat
Oștenii, și regii, și-a lor oseminte.

Un han i-a fost locul din care respins
Sub abur de boi, prin muget și paie
Din primele clipe El viața și-a’ntins
Făclie în grotă închisă și-adâncă,
Lumină pentru’ntreaga odae.

De sus plecat, parc’a lăsat un gol
Ca golul nost’ pustiu să-l umple
Oare de ce...
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic
De sus din înaltul sublim
Golindu-se’adânc și deplin
În staulul meu îl invit
La fel ca păstorii las turme și oi
Și vin -L găsesc
Și vin mă-nchin,
Umil, și smerit și deplin!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voiam un loc în care să mă ascund, un loc în care să nu fie nevoie faci nimic. Gândul de-a fi ceva nu numai că mă îngrozea, mă îmbolnăvea de-a binelea. Gândul de-a fi avocat, consilier, inginer sau ceva asemănător mi se părea imposibil. De-a mă însura, de-a face copii, de-a fi prins într-o structură familială. De-a merge undeva la muncă zi de zi și de-a mă întoarce. Era imposibil. Să fac lucruri, lucruri simple, iau parte la picnicurile în familie, la Crăciunuri, la sărbătorile de 4 Iulie, de Ziua Muncii, de Ziua Mamei... omul năștea numai ca îndure lucrurile astea și apoi moară? Preferam fiu spălător de vase, mă întorc singur într-o cămăruță și să beau până adorm.

în Șuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCeciliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Pleasures of the Damned: Poems 1951-1993 Paperback" de Charles Bukowski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 41.99 lei.
Angi Melania Cristea

Septembrie în cartierul cu câini

pisica din cartier are zece vieți la biserică
slujba se ține în toate duminicile dar mori
neîmpărtășit cu ochii sculptați în pereți
ai vrea lingi seva fructelor vie te îmbăiezi în marea cu meduze sărate
câinii lumii latră zbor cu aripi de păsări pietrificate

caruselul toamnei rostogolește nopți
decorticate
himere oarbe stele cu un singur picior aritmii
este un septembrie cu secunde de aer
cu iubiri crescute din iarbă
din galbenul morții din albele toamnelor aritmii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt gânditorii considerați fondatori ai sociologiei? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!