Puiul de ciocârlie versus zmeul de hârtie

La amiază, în câmpie,
O dispută în tărie
Între un zmeu de hârtie
Şi un pui de ciocârlie.
Puiul având mult tupeu
Îl desfiinţează pe zmeu
Cu ciripituri de-ocară,
Cum că este tras pe sfoară
Şi că dacă n-ar fi vânt
Ar rămâne pe pământ
Nemişcat şi fără viaţă
Lângă ghemul său de aţă.
Pe când el, deşi e pui,
În tăria cerului
Se înalţă pân' la nor
Fi'nd un mare zburător.
Când disputa celor doi
Era aproape în toi,
Un erete iute glonţ
A luat puiul în clonţ
Trimiţând către pământ
Doar pene zburate-n vânt.

MORALA:

Nu te cocoţa în top
Până nu sari(zbori) peste hop.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caierul vieţii

Într-un nor
ca-ntr-un fuior...
cuib îşi are ciocârlia.
Puiul,
liei-ciocârliei
soarbe aurul câmpiei
de rămâne norul sec.
Pe pământ doar umbre trec
însoţind un tril-febril.
Vai, ce iute mai trec anii
când bat câmpii ciocârlanii
şi se-nşiruie în an,
lunile,
ca mărgelele-n mărgean
şi se scurg anii din viaţă...
ca mărgelele din aţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă (Trup de vânt)

Dă-mi, Doamne,
trup de vânt
şi ochi
de curcubeu,
să zbor
peste pământ,
să-mi fac
din suflet zmeu.

rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul şi ţăranul

Preotul în parohie
Pe o străduţă se plimba.
A văzut într-o ogradă
Un ţăran cum semăna.

Mâna-i iute cu bastonul
Loc în pământ făcea.
Punea bobul. Cu piciorul
Ţărna peste el trăgea.

-Doamne ajută, moş Marine!
În pământ nu pui prea bine.
Trebuie întâi săpat
Şi apoi de semănat.

- Nu-ţi bate cu mine gura.
Nu-ţi respect învăţătura.
În pământ, mata cum pui
Nu scoate niciodată pui.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.

Şi se-nalţă în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Şi copiii se mirară -
Cum de a încărunţit!

Un vânt cald venit din sat,
A suflat, aşa deodată,
Că pe sus a şi luat
Umbreluţele-i de vată.

Acum tristă, în grădină,
Doarme păpădia mea,
Cu frunza de rouă plină
Doar o stea o mângâia.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Copil fiind odinioară,
Trăgea câte un zmeu de sfoară;
Dar, cum se-ntâmplă uneori,
Azi el e zmeu şi trage sfori!

epigramă de Neculai Darie din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie (variantă)

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i cenuşie.

Astă floare, cu mirare,
Mi-am zis eu în gândul meu,
Seamănă mai mult cu-n soare
Dezmierdat de-un curcubeu!

El se-nalţă în lumină,
Hrănit doar de-un stop de rouă,
Să vestească în grădină
Că pădurea-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Toţi trifoii se mirară –
Cum de tot a-ncărunţit!

Un vânt cald din sat plecat,
A bătut, aşa deodată -
Chiar pe sus i-a şi luat
Umbreluţele de vată.

Acum tristă, în grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza-i moartă e rugină
Dar sămânţa-i sus în stea.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aberaţiile ministrului Cuc

Spune CUC, un mare zmeu,
Că va deprinde,, zburatul''
Din cuib, doar când DUMNEZEU
Îşi va depune... mandatul!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu răbdam de foame, dar nu mâncam carne de pui decât dacă eram bolnavi sau era puiul.

citat din Bernard Malamud
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de împărat dete apă lui Prâslea de bău şi prinse mai multă putere; atunci strânse pe zmeu în braţe, îl ridică în sus şi, când îl lăsă jos, îl băgă până în genunchi în pământ; se opinti şi zmeul, ridică şi el în sus pe Prâslea şi, lăsându-l jos, îl băgă până în brâu; puindu-şi toate puterile, Prâslea mai strânse o dată pe zmeu de-i pârâi oasele şi, aducându-l, îl trânti aşa de grozav, de îl băgă până în gât în pământ şi-i şi tăie capul; iară fetele, de bucurie, se adunară împregiurul lui.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

Şi iarăşi frunzele se zburătăcesc în vânt
Îngălbenite de timp se-ndreaptă către pământ
Şi-ntrebi nedumerit când bocnă-i iazul morii:
Mai trecători pe pământ sunt oamenii, sunt norii?

Când şarpele-crivăţ şuieră-n negrele ramuri
Şi greu, tot mai greu saturi prea flămândele guri
Zic: mai călător pe pământ nu-i omul, nu-i norul
E frunza arămită de vreme, e dorul!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e loc de mai mult într-o viaţă de om. Pentru că, până la locul ăla cu doi metri sub pământ, ai de făcut măcar ăia doi metri şi tot sunt un drum, puiul tatii. Totdeauna mai este timp. De fapt, totdeauna trebuie să crezi că mai poate să fie timp.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă gândesc, la tine, la mine, la noi,
Enigmatică clepsidră de viaţă în doi,
Câtă zbatere între cer şi pământ,
Cu vise în vânt...
Cât de neînţeles este duhul tău sfânt,
Pe acest pământ.

poezie de Valeria Mahok (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu aflat intr-un moment de mare cumpănă

L-ai luat pe El mereu de gât,
Crezând că eşti un pui de zmeu.
Acum nu pot să-ţi spun decât
Să te ajute... Dumnezeu!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creştea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde

Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peştii privind acel mister
Se afundau mai în avan

Pe ţărm, între pământ şi val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...

Şi-n şuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Şi cânt pe piscuri, de caval
Sămânţa se-figea-n pământ

Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul sfidător

Un zmeu înălţat în vânt
Şi-a uitat originea
Şi sfida din înălţime
Lumea care jos lăsa.
Dar copiii jucăuşi
Ce sfoara îi stăpâneau,
Îl trăgeau de-a lui bărbie,
Ca să ştie,
Că e doar carton, hârtie,
Cu benzi de culoare vie
Şi zbura cu voia lor;
Până când de-a lui sfidare,
Cu toţii se plictiseau.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (21 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii"

Când "sfinţii" noştri-s în dispută,
Iar "primul om" se crede zmeu,
E clar că-n viaţă nu te-ajută,
Nici dacă-ajungi la... Dumnezeu!

epigramă de Mihai Enachi din revista "Epigrama" (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

Când te gândeşti la lume, eu nu sunt
Decât un bulgăr pe-un imens pământ...
Eu către ţintă pornit în atac,
Plec ca o schijă şi mă prefac,
După explozii, bucăţi de cărbune
Şi mici pietricele ce s-or depune.
Ating pământul şi ars ca de foc,
Mă destram în aer, simulez un joc,
Mă transform în pulberi şi purtat de vânt,
Mă depun când plouă, uşor la pământ,
Căci pe globul lumii colbul meu îl port,
Îl arunc în apă şi-l usuc la loc,
Îl depun pe ghete şi îl pun să scrie,
După o furtună, altă vijelie.
Aşa că oriunde, pe câmpii şi-n munţi,
Peste deal şi ape, peste aspre frunţi,
Mă depun şi eu sunt risipit în spaţiu...
Şi de vreţi, întreg ca să fiu în vânt,
Pulberea o chem iute fluturând,
Fac o bază mică şi-apoi tot eu sunt,
Cum am fost *nainte bulgăr de pământ.

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!