A Doua Venire
Rotindu-se, rotindu-se-într-o spirală din ce în ce mai largă,
Șoimul nu mai aude șoimarul.
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește-n lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Ceremonia inocenței a devenit inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
Desigur, câteva revelații sunt la îndemână;
Desigur, a Doua Venire este la îndemână.
A Doua Venire! De-abia s-au spus acele cuvinte
Și, printr-o imagine imensă, Spiritus Mundi
Îmi tulbură vederea: undeva prin nisipurile pustiului
O înfățișare cu cap de om și trup de leu,
Cu o privire goală și neiertătoare, ca aceea a soarelui,
Își târâie-încet coapsele, în vreme ce în jurul ei
Se-apleacă indignate umbre de păsări ale deșertului.
Întunericul cade iarăși; dar știu eu acum
Că douăzeci de secole de somn împietrit
Au fost vexate până la coșmar de leagănul unui copil,
Cum și ce fiară primitivă ora ei, în sfârșit, se-întoarce,
Se lăbărțează către Betleem spre a se naște?
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre ore
- poezii despre oameni buni
- poezii despre nisip
Citate similare
Disperare
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește în lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Păstrarea inocenței devine inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de William Butler Yeats despre timp, citate de William Butler Yeats despre sânge, poezii despre inocență sau poezii despre devenire
M-ai căutat cu privirea, nu e așa?... Chiar m-ai văzut? Erai în lumină, eu în întuneric, desigur nu în beznă, pentru că rămân aprinse cele câteva aplice roșiatice împrăștiate ici și colo prin loji, dar oricum, ce puteai să distingi? Doar silueta. Doamne, ce prostii îmi treceau prin cap! Îți dai seama cât de zăpăcită eram? Cum silueta? De unde să îmi mai știi silueta? Puteam să fiu o sfrijită sau o balabustă, un schelet sau un butoi. De altfel, mi-ai și spus după aceea, nu mai târziu decât a doua zi, la lumina jupuitoare a zilei - o, mai bine aș fi primit o sută de perechi de palme decât să aud asemenea grozăvie! - că ai fi putut trece de nu știu câte ori pe lângă mine fără să mă recunoști.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre timp sau citate despre prostie
Spre un punct din Vega ne îndreptăm noi, Soarele nostru având o iuțeală de vreo 20 km pe secundă. Și cu toate acestea sunt sute de mii de ani de când zburăm spre acele regiuni cerești. E drumul Soarelui o linie dreaptă? E o imensă curbă? Nu se poate răspunde. E mai probabil însă că Soarele descrie o imensă elipsă, sau poate o spirală, în jurul unui centru pe care încă nu-l știm. În acest caz, s'ar observa, în viitor, că mereu Soarele se îndreaptă spre un alt punct al cerului, în realitate Soarele descriind o curbă. Dar lucrurile astea le-am aflat prea de curând și trebuie să treacă poate mii de ani pentru a fi verificate.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Victor Anestin despre timp
- citate despre Soare
- citate de Victor Anestin despre Soare
- citate despre zbor
- citate despre viitor
- citate de Victor Anestin despre viitor
- citate despre secunde
- citate de Victor Anestin despre secunde
- citate despre realitate
- citate de Victor Anestin despre realitate
Cliché
Un om și o femeie
un accident auto
între o mașină veche și o altă mașină, mai veche.
Circulația a fost deviată,
așa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
el și ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supraviețui câteva zile,
deși cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrențuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele și colții dorinței
ies la suprafață, iarăși și iarăși.
Câți știu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulație?
Și datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedește neputința voinței.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar și carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roșii, străzi cu sens unic, taxe de trecere
implicarea în dragoste a devenit o manevră periculoasă
și nu ambulanța, doar timpul poate veni în salvarea lor.
Ei sunt doi supraviețuitori.
Va putea el oare să reconsidere?
Va putea ea uita îndoielile chinuitoare privind siguranța mașinii?
A devenit cel mai prudent șofer,
temătoare că își va avaria și aceast autoturism luat la mâna a doua.
poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre promisiuni, poezii despre automobile, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre supraviețuire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gândurile bătrânului pescar
O, valuri limpezi, deși-mi atingeți trupul cu mângâieri de pluș,
Deși vă petreceți calm sau avântat ca în zbor o rândunea,
În verile de demult, mai calde, dansul vostru era mai jucăuș,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
Nici mareea nu mai aduce pește ca-n acele zile pline de candoare;
Sunt trist. Îmi lipsesc toate clinchetele făcute de căruța care trecea
Pe drum, spre Sligo,-încărcată ochi cu macrou și hering de vânzare,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
Iar voi, fete mândre, nu mai sunteți la fel de blonde, s-a pierdut și-acel fior
Încercat de fetele altor veri când vâsla, lovind apa, se-auzea
Sau când seara, printre năvoade, pașii lui călcau peste pietriș, sonor
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
poezie de William Butler Yeats, 1865 - 1939, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre pescuit, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre păr blond sau poezii despre pești
Nu, pentru a doua Troie
De ce-ar trebui s-o acuz că mi-a umplut zilele
De tot felul de belele sau că în ultima vreme
A îndemnat oamenii proști la violență și la rele,
Sau ca-învrăjbit centrul cu mahalaua, prin iscusite scheme?
Avut-au ei numai curajul și dorința drept măsură?
Ce-anume-ar fi putut s-o țină împăcată, să-i fi cuprins
Mintea în cercuri de lumină fără patimi, fără ură
Întregită-n rotunda frumusețe a arcului întins,
Chiar dacă-ar fi părut de pe-altă lume-n zile ca aceste?
Ce-a înstrăinat-o, ce afront sau ce nevoie?
De ce? Ce i s-a întâmplat pentru a fi așa cum este?
Mai trebuie oare arsă undeva o altă Troie?
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre prostie, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe sau poezii despre curaj
Lia: Nu înțeleg; până acum, în ceilalți ani n-ai reacționat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Așa crezi tu?! Ți-am mai spus, Lia, cât de puțin mă cunoști; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun? Da, tot așa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de față cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înțeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ți-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar știi bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prostește, iar cuvintele rămân, nu pot fi șterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aș putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu și acum.
Lia: Dacă-mi povestești, poate te vei simți mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă ești dispusă să mă asculți...
Lia: Te ascult, Luci.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre supărare, citate despre pace, citate despre mamă, citate despre iertare, citate despre cunoaștere sau citate despre asigurări
Asta este marea diferență din anii 80 până în anii 90 și cea a femeii de acum: are la îndemână acum tot ce își dorește, dar nu are posibilitatea să aibă. Asta este dur pentru o femeie, că nu își poate permite. Româncele sunt deosebit de cochete, de frumoase, sunt atente la ținută.
citat din Angela Similea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre posibilitate, citate despre frumusețe, citate despre dorințe sau citate despre România
Cântec de primăvară
Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.
Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre sprâncene sau poezii despre muzică
A doua scrisoare cu destinatar necunoscut
undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o așchie de lumină
toate lucrurile astea există
însă tristețea pe care o împart la unul
sfredelește în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
și strig
ecoul se izbește de pereți
aud un oftat
ridic ochii și privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemișcată de o vreme
se instalează frica
știu că sunt neputincios și că tata
mi-ar fi întins o mână
mi-e dor de tata și de oamenii care
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat
aș scrie și fratelui meu plecat
în ziua în care
cireșii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi julește privirea
și nu-mi amintesc decât
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire
undeva la ora asta se moare
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
și toate lucrurile astea există
deși seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
și adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân și mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvență pe care o derulez
dimineața la amiază și seara
ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vorbire, poezii despre viermi, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, să ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre tristețe, citate despre roșu, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre rușine sau citate despre dezonoare
Înainte de a doua venire
mereu mi s-au împlinit presimțirile.
vă vorbește un om născut acum o sută de ani
ce speră mereu iubirea să-i facă o rană urâtă
pentru a se întoarce acasă.
nu-mi doream nimic altceva
decât să fiu un copil greu de mințit;
așadar m-am umflat de plâns.
nici măcar nu puteam să spun că mi-e frică.
sufeream cumplit după apă,
iar apa spumega în scoarța copacilor desfigurați de durerea
pe care doar o secetă lungă sau focul ți le poate produce.
i-am spus unui preot catolic:
mama ține în cameră tabloul cu tata.
lumina din stradă,
lumina mașinilor ce virează îi schimbă privirea.
uneori este rea,
alteori pare a unui om resemnat cu faptul
că lumea lui e mult prea departe,
deci nu-mi vorbiți despre iad.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre apă, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
William Fluke
Soția și-a pierdut sănătatea,
A început să slăbească până a ajuns la patruzeci de kilograme.
Apoi, a apărut acea femeie, cu chipul după care bărbații
Și-o imaginează pe Cleopatra.
Și noi noi cei căsătoriți
Ne-am încălcat cu toții jurămintele, iar eu printre ei.
Anii au trecut și toți, unul câte unul,
Au fost revendicați de moarte în varii forme hidoase.
Iar eu, închipuindu-mi că sunt protejat
De o grijă specială a lui Dumnezeu,
Am început să scriu, să scriu, să scriu, tomuri peste tomuri,
Despre a doua venire a lui Christos.
Apoi, Christos a venit la mine și mi-a spus
"Mergi în biserică și în fața congregației
Mărturisește-ți păcatul".
Dar, cum mă ridicasem și începusem să vorbesc,
Mi-am văzut fetița care stătea în fața scaunelor
Fetița mea care se născuse oarbă!
După aceea s-a lăsat întunericul.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre creștinism, poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre sănătate
Am râs
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am și râs acum.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre viitor, poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre poduri, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Bordel
eu nu sunt Toulouse-Lautrec, dar asta nu înseamnă că sunt străin de atmosferă
la naștere, statul m-a luat și m-a băgat într-o statistică, un număr
și din statistica aia, am văzut viața cu bune și cu rele
am văzut cum se minte. în numele legii
am văzut cum se moare. la naștere
am văzut cașcaval la telejurnal
și mai ales, am văzut întunericul. gros. păstos. rece.
ca să ieși din bordel trebuia să descoperi ușa din dulap și cheița de aur
dar cine trecea pragul, era închis. la balamuc
din bordel la balamuc. oamenii își zideau fața și desenau un zâmbet
sfinții se estompau, deveneau transparenți și apoi invizibili
viața te învață. învățați, învățați, învățați
și învățai. să supraviețuiești
stare vegetativă
până la a două venire. devenire.
așa am devenit pictor de cuvinte. și de tăceri
stampele mele descriu cel mai bine tăcerea. o simplă baricadă.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre statistică sau poezii despre zâmbet
Problema cu unii oameni este aceea că, atunci când nu sunt beți, sunt treji.
citat celebru din William Butler Yeats
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, portugheză și poloneză.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.
Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.
Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.
Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată
adolescența interioară pentru ceva ce nu mai e.
Te-am iubit până la senzația de sfârșeală
cum te iubesc și acum.
Nu mai știu nimic despre lume, despre mine
cum am devenit irațional până în adâncuri de parcă
am murit într-o pasiune haotică pentru iubire.
Mă laud uneori spunând că mi-e mai bine
spre a nu mă prăbuși
mai jos de încordarea asta crescută
la temperatura absolută a sângelui.
Se întâmplă să rămân treaz în sunetul surd al ploii
o noapte... două... și nu știu cât de departe sunt de lume
sau cât de aproape sunt de disperare.
Câtă intensitate ți-ar trebui să supraviețuiești
în cel mai înalt loc al universului
când lumina se năruie în prăpăstii întunecoase?
Am plâns până la ruperea timpului de real
când m-am îndrăgostit.
Te sorbeam din toate clipele ca pe o cale a mântuirii,
născut parcă pentru aceste înălțări trăite
în flăcări și sinceritate.
Dar nu puteam dovedi prin câte rugăciuni trecusem
pentru acest imn al sângelui de care te agăți
să nu pierzi nimic din ce te aruncă în neant.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre singurătate, poezii despre creștere, poezii despre înălțime sau poezii despre încordare
Eu mor în fiecare dimineață
mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
mă străduiesc să învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârșit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare sau poezii despre realitate
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
ce mult iubesc lumina ta de fantomă,
ce mult iubesc, în libertatea singurătății tale
arborii fără rădăcină ai delirului
ce mult iubesc, în ploile tale negre, suferința.
Ești uneori palidă de febre
și eu
sunt atunci un om al febrelor, al morții;
ești uneori
caldă ca subsuorile femeilor
profundă ca pădurile agitate de vânt
și eu iubesc atunci întâmplările neașteptate
și forțele de fier ale naturii.
Ești uneori lumina asta tristă, interioară
când lucrurile curg în jurul meu și fug însetate,
când fruntea trece printr-o oră mai rotundă,
mai umană,
când vântul îmi vorbește în somn ca într-o cutie de rezonanță,
când buzele-mi sunt albe.
Atunci, îmi place să știu
că port pe ele o sămânță incendiară
îmi place să știu
cum s-o arunc peste această lume impură.
Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus
sunt poet
ca și cum mi-aș fi spus numai mie
și pe obraz, sub flacăra lunii,
genele grele umbreau
o descrescândă orgă, tremurătoare.
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Cea mai veche meserie
De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orișicine știe.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aș putea să le enumăr toate, toate câte sânt.
Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Și prin multe mai micuțe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie și ce-a fost în viață: inginer, actor, soprană,
Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreț, compozitor;
Dar, niciunde-n țări străine și niciunde-n a mea țară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre sculptură, poezii despre scriitori, poezii despre profesori sau poezii despre pictură