Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Butler Yeats

A Doua Venire

Rotindu-se, rotindu-se-într-o spirală din ce în ce mai largă,
Șoimul nu mai aude șoimarul.
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește-n lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Ceremonia inocenței a devenit inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.

Desigur, câteva revelații sunt la îndemână;
Desigur, a Doua Venire este la îndemână.
A Doua Venire! De-abia s-au spus acele cuvinte
Și, printr-o imagine imensă, Spiritus Mundi
Îmi tulbură vederea: undeva prin nisipurile pustiului
O înfățișare cu cap de om și trup de leu,
Cu o privire goală și neiertătoare, ca aceea a soarelui,
Își târâie-încet coapsele, în vreme ce în jurul ei
Se-apleacă indignate umbre de păsări ale deșertului.
Întunericul cade iarăși; dar știu eu acum
Că douăzeci de secole de somn împietrit
Au fost vexate până la coșmar de leagănul unui copil,
Cum și ce fiară primitiv㠖 ora ei, în sfârșit, se-întoarce,–
Se lăbărțează către Betleem spre a se naște?

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Irish Folk and Fairy Tales Hardcover" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.

Citate similare

William Butler Yeats

Disperare

Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește în lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Păstrarea inocenței devine inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Dumitru Popescu

M-ai căutat cu privirea, nu e așa?... Chiar m-ai văzut? Erai în lumină, eu în întuneric, desigur nu în beznă, pentru că rămân aprinse cele câteva aplice roșiatice împrăștiate ici și colo prin loji, dar oricum, ce puteai distingi? Doar silueta. Doamne, ce prostii îmi treceau prin cap! Îți dai seama cât de zăpăcită eram? Cum silueta? De unde îmi mai știi silueta? Puteam fiu o sfrijită sau o balabustă, un schelet sau un butoi. De altfel, mi-ai și spus după aceea, nu mai târziu decât a doua zi, la lumina jupuitoare a zilei - o, mai bine aș fi primit o sută de perechi de palme decât aud asemenea grozăvie! - că ai fi putut trece de nu știu câte ori pe lângă mine fără mă recunoști.

în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -45.00- 24.99 lei.

Spre un punct din Vega ne îndreptăm noi, Soarele nostru având o iuțeală de vreo 20 km pe secundă. Și cu toate acestea sunt sute de mii de ani de când zburăm spre acele regiuni cerești. E drumul Soarelui o linie dreaptă? E o imensă curbă? Nu se poate răspunde. E mai probabil însă că Soarele descrie o imensă elipsă, sau poate o spirală, în jurul unui centru pe care încă nu-l știm. În acest caz, s'ar observa, în viitor, că mereu Soarele se îndreaptă spre un alt punct al cerului, în realitate Soarele descriind o curbă. Dar lucrurile astea le-am aflat prea de curând și trebuie treacă poate mii de ani pentru a fi verificate.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cliché

Un om și o femeie –
un accident auto
între o mașină veche și o altă mașină, mai veche.
Circulația a fost deviată,
așa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
– el și ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supraviețui câteva zile,
deși cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrențuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele și colții dorinței
ies la suprafață, iarăși și iarăși.
Câți știu cum navigheze prin labirintul regulamentelor de circulație?
Și datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedește neputința voinței.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar și carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roșii, străzi cu sens unic, taxe de trecere –
implicarea în dragoste a devenit o manevră periculoas㠖
și nu ambulanța, doar timpul poate veni în salvarea lor.

Ei sunt doi supraviețuitori.
Va putea el oare reconsidere?
Va putea ea uita îndoielile chinuitoare privind siguranța mașinii?
A devenit cel mai prudent șofer,
temătoare că își va avaria și aceast autoturism luat la mâna a doua.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Gândurile bătrânului pescar

O, valuri limpezi, deși-mi atingeți trupul cu mângâieri de pluș,
Deși vă petreceți calm sau avântat ca în zbor o rândunea,
În verile de demult, mai calde, dansul vostru era mai jucăuș,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Nici mareea nu mai aduce pește ca-n acele zile pline de candoare;
Sunt trist. Îmi lipsesc toate clinchetele făcute de căruța care trecea
Pe drum, spre Sligo,-încărcată ochi cu macrou și hering de vânzare,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Iar voi, fete mândre, nu mai sunteți la fel de blonde, s-a pierdut și-acel fior
Încercat de fetele altor veri când vâsla, lovind apa, se-auzea
Sau când seara, printre năvoade, pașii lui călcau peste pietriș, sonor –
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Butler Yeats

Nu, pentru a doua Troie

De ce-ar trebui s-o acuz că mi-a umplut zilele
De tot felul de belele sau că în ultima vreme
A îndemnat oamenii proști la violență și la rele,
Sau ca-învrăjbit centrul cu mahalaua, prin iscusite scheme?

Avut-au ei numai curajul și dorința drept măsură?
Ce-anume-ar fi putut s-o țină împăcată, -i fi cuprins
Mintea în cercuri de lumin㠖 fără patimi, fără ur㠖
Întregită-n rotunda frumusețe a arcului întins,

Chiar dacă-ar fi părut de pe-altă lume-n zile ca aceste?
Ce-a înstrăinat-o, ce afront sau ce nevoie?
De ce? Ce i s-a întâmplat pentru a fi așa cum este?
Mai trebuie oare arsă undeva o altă Troie?

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Nu înțeleg; până acum, în ceilalți ani n-ai reacționat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Așa crezi tu?! Ți-am mai spus, Lia, cât de puțin mă cunoști; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea -ți spun? Da, tot așa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de față cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înțeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ți-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar știi bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prostește, iar cuvintele rămân, nu pot fi șterse; de aceea, ar trebui ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai -i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aș putea exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu și acum.
Lia: Dacă-mi povestești, poate te vei simți mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă ești dispusă mă asculți...
Lia: Te ascult, Luci.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angela Similea

Asta este marea diferență din anii 80 până în anii 90 și cea a femeii de acum: are la îndemână acum tot ce își dorește, dar nu are posibilitatea aibă. Asta este dur pentru o femeie, că nu își poate permite. Româncele sunt deosebit de cochete, de frumoase, sunt atente la ținută.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și numai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

A doua scrisoare cu destinatar necunoscut

undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o așchie de lumină

toate lucrurile astea există
însă tristețea pe care o împart la unul
sfredelește în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
și strig
ecoul se izbește de pereți
aud un oftat
ridic ochii și privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemișcată de o vreme
se instalează frica
știusunt neputincios și că tata
mi-ar fi întins o mână

mi-e dor de tata și de oamenii care
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat
aș scrie și fratelui meu plecat
în ziua în care
cireșii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi julește privirea
și nu-mi amintesc decât
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire

undeva la ora asta se moare
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil

și toate lucrurile astea există

deși seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
și adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân și mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvență pe care o derulez
dimineața la amiază și seara

ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
și aștept...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Descartes

În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Înainte de a doua venire

mereu mi s-au împlinit presimțirile.
vă vorbește un om născut acum o sută de ani
ce speră mereu iubirea -i facă o rană urâtă
pentru a se întoarce acasă.

nu-mi doream nimic altceva
decât fiu un copil greu de mințit;
așadar m-am umflat de plâns.

nici măcar nu puteam spun că mi-e frică.
sufeream cumplit după apă,
iar apa spumega în scoarța copacilor desfigurați de durerea
pe care doar o secetă lungă sau focul ți le poate produce.

i-am spus unui preot catolic:
mama ține în cameră tabloul cu tata.
lumina din stradă,
lumina mașinilor ce virează îi schimbă privirea.
uneori este rea,
alteori pare a unui om resemnat cu faptul
că lumea lui e mult prea departe,

deci nu-mi vorbiți despre iad.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am râs

Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am și râs acum.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Edgar Lee Masters

William Fluke

Soția și-a pierdut sănătatea,
A început slăbească până a ajuns la patruzeci de kilograme.
Apoi, a apărut acea femeie, cu chipul după care bărbații
Și-o imaginează pe Cleopatra.
Și noi – noi cei căsătoriți
Ne-am încălcat cu toții jurămintele, iar eu printre ei.
Anii au trecut și toți, unul câte unul,
Au fost revendicați de moarte în varii forme hidoase.
Iar eu, închipuindu-mi că sunt protejat
De o grijă specială a lui Dumnezeu,
Am început scriu, scriu, scriu, tomuri peste tomuri,
Despre a doua venire a lui Christos.
Apoi, Christos a venit la mine și mi-a spus
"Mergi în biserică și în fața congregației
Mărturisește-ți păcatul".
Dar, cum mă ridicasem și începusem vorbesc,
Mi-am văzut fetița care stătea în fața scaunelor –
Fetița mea care se născuse oarbă!
După aceea s-a lăsat întunericul.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
William Butler Yeats

Problema cu unii oameni este aceea că, atunci când nu sunt beți, sunt treji.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba engleză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, portugheză și poloneză.

Bordel

eu nu sunt Toulouse-Lautrec, dar asta nu înseamnă că sunt străin de atmosferă
la naștere, statul m-a luat și m-a băgat într-o statistică, un număr
și din statistica aia, am văzut viața cu bune și cu rele
am văzut cum se minte. în numele legii
am văzut cum se moare. la naștere
am văzut cașcaval la telejurnal
și mai ales, am văzut întunericul. gros. păstos. rece.
ca să ieși din bordel trebuia descoperi ușa din dulap și cheița de aur
dar cine trecea pragul, era închis. la balamuc
din bordel la balamuc. oamenii își zideau fața și desenau un zâmbet
sfinții se estompau, deveneau transparenți și apoi invizibili
viața te învață. învățați, învățați, învățați
și învățai. supraviețuiești
stare vegetativă
până la a două venire. devenire.
așa am devenit pictor de cuvinte. și de tăceri
stampele mele descriu cel mai bine tăcerea. o simplă baricadă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.

Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.

Îți spun cum crește dependența de regret,
nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie te naști pentru singurătate...

Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată
adolescența interioară pentru ceva ce nu mai e.
Te-am iubit până la senzația de sfârșeală
cum te iubesc și acum.

Nu mai știu nimic despre lume, despre mine
cum am devenit irațional până în adâncuri de parcă
am murit într-o pasiune haotică pentru iubire.

Mă laud uneori spunând că mi-e mai bine
spre a nu mă prăbuși
mai jos de încordarea asta crescută
la temperatura absolută a sângelui.

Se întâmplă rămân treaz în sunetul surd al ploii
o noapte... două... și nu știu cât de departe sunt de lume
sau cât de aproape sunt de disperare.

Câtă intensitate ți-ar trebui supraviețuiești
în cel mai înalt loc al universului
când lumina se năruie în prăpăstii întunecoase?

Am plâns până la ruperea timpului de real
când m-am îndrăgostit.
Te sorbeam din toate clipele ca pe o cale a mântuirii,
născut parcă pentru aceste înălțări trăite
în flăcări și sinceritate.

Dar nu puteam dovedi prin câte rugăciuni trecusem
pentru acest imn al sângelui de care te agăți
să nu pierzi nimic din ce te aruncă în neant.

poezie de din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Eu mor în fiecare dimineață

mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
mă străduiesc învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru -i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
-mi găsesc în sfârșit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea aceea

În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.

Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.

Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.

Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
ce mult iubesc lumina ta de fantomă,
ce mult iubesc, în libertatea singurătății tale
arborii fără rădăcină ai delirului
ce mult iubesc, în ploile tale negre, suferința.
Ești uneori palidă de febre
și eu
sunt atunci un om al febrelor, al morții;
ești uneori
caldă ca subsuorile femeilor
profundă ca pădurile agitate de vânt
și eu iubesc atunci întâmplările neașteptate
și forțele de fier ale naturii.
Ești uneori lumina asta tristă, interioară
când lucrurile curg în jurul meu și fug însetate,
când fruntea trece printr-o oră mai rotundă,
mai umană,
când vântul îmi vorbește în somn ca într-o cutie de rezonanță,
când buzele-mi sunt albe.
Atunci, îmi place să știu
că port pe ele o sămânță incendiară
îmi place să știu
cum s-o arunc peste această lume impură.

Dar cu o voce arsă de emoții i-am spus
sunt poet
ca și cum mi-aș fi spus numai mie
și pe obraz, sub flacăra lunii,
genele grele umbreau
o descrescândă orgă, tremurătoare.

poezie clasică de din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orișicine știe.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aș putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Și prin multe mai micuțe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie și ce-a fost în viață: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreț, compozitor;
Dar, niciunde-n țări străine și niciunde-n a mea țară,
N-am văzut scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de din Pamflete și satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook