Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bunicii mei dragi...

M-așteaptă dragii bunici în pridvor
Cu ochii plini de lacrimi și dor,
Cu pași blajini se-ndreaptă spre poartă
Poate zăresc pe uliță pe-a lor nepoată.

Se hodinesc pe banca de la drum
Mâinile-mpreunate și le țin și-acum,
Privirea-ncețoșată e plină de nostalgie
Când își amintesc de-a mea copilărie.

Cu picioarele desculțe în bătătură alergam,
Nori de praf în urma mea ridicam,
Fugeam către bunicii care mă așteptau
Cu multă dragoste în brațe mă strângeau.

Cum îmi iertau ei fiecare boroboață,
Râdeau când legam puii-ntre ei cu ață,
Sau când dădeam drumul la găini prin grădină,
Sau când prindeam în borcan câte-o albină.

Dar anii au trecut și am crescut,
Când am plecat sufletul tare m-a durut,
Pe bunii mei la poartă i-am lăsat
Făcându-mi cu mâna pe înserat.

Acum mă-ntorc la casa bătrânească
Inima-mi bate să înnebunească,
Dragii bunici mă așteaptă la poartă
Lacrimile-mi inundă ochii deodată.

M-apropii și le mângâi chipurile brăzdate
De-atâtea necazuri în timp adunate,
Le sărut mâinile care m-au crescut
La piept îi strâng cum făceam de demult.

poezie de din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru casa bătrânească

Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Nucul bătrân și banca de la drum
Le văd în ceața vremii și acum.
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Și un copil redevin aș vrea.

Casa bunicii, marea ei ogradă,
întorc copil, încă m-așteaptă.
A nins în mine și-am argint la tâmple
Și pleoapa-i grea și ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... și... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...

Cocoșii și curcanii puși pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.
Și cățelușa pare-ncremenită.
Privește-n gol o nevăzută țintă.
Poate-au venit bunicii să privească,
Mânați de dor, căsuța bătrânească.
Iar noi, cuminți și plânși, îi așteptăm
Și clipa revederii o visăm.

Nucul bătrân și banca de la drum
S-au gârbovit de plâns și timp de-acum.
Când bate vântul, parcă aud târșiți,
Pașii celor din cer abia veniți.
În ploaia rece, cade în pridvor,
Adesea, și o lacrimă de-a lor.
Bătrânul ceas măsoară alte timpuri,
Noi trecem gârboviți de anotimpuri.

Le văd prin ceața vremii și acum
(S-au rătăcit în colbul de pe drum)
Privirile de plâns încețoșate...
Ei, cad uitați ca două păsări moarte...
Le-au cenzurat căderea din înalt,
Iar ei, bătrâni și triști, n-au mai aflat
Ce-n sufletele noastre se ascunde.
Se-aude-un clopot – al durerii mute...

Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Bunica lung oftează, dar degeaba...
Mă văd zburând cu fluturii spre soare
Spre drumuri de speranță. Ce candoare!
Dar dintr-o dată, pe sub nori de pleoape
Se scaldă fața-n lacrimă de ape.
A fost decât un vis... oh, v-am pierdut!
Dar vă iubesc, bunici, atât de mult!

Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
În zorii zilei, tata dă cu sapa.
Poate că sparge-n el amărăciunea
Pierdutei clipe, începând de lunea.
Ori poate-i ruga sapei către cer,
Când eu, în somn, bunicule, te chem.
Tu ne privești ca ieri. Și-n ciob de piatră,
Precum un înger inima tresaltă.

Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea...
Oh! Cât aș da vă mai pot avea!
Dar azi îmi dorm secundele la tâmple
Lucind în van ca niște pietre scumpe.
Mi-e părul nins ascuns sub o basma...
De tine-mi este dor, bunica mea!
Și în copilărie mă-ntorc atunci plângând,
Vă caut ne-ncetat, vă caut rând pe rând.

Și un copil redevin aș vrea,
S-o strâng în brațe pe bunica mea,
Să-i mângâi părul nins de sub broboadă...
Iubirea mea – un foc spre cer ardă.
Oh! Îmi doresc fiu copil mereu,
Să-l strâng în brațe pe bunicul meu
Și-n leagănul copilăriei mele
Să alergăm desculți pe drum de stele.

Și un copil redevin aș vrea...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea.
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa.
Le văd prin ceața vremii și acum
Nucul bătrân și banca de la drum,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Casa bunicii, marea ei ogradă...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi bați în piept

Îmi bați în piept și lent și ritmic, miroși a vis, a cânt și răsărit
Și oricât mi-e de grea pe umeri rătacirea, cu tine-i Rai și lesne de iubit.
Când ne-așezăm în templul rugăciunii, atât de goi și simpli în nevoi
Se umple sufletul de fericire și lumea mică-i plină doar de noi.
Îmi bați în piept, porti pe aripi, în zbor de fluturi, clipă și extaz
N-am vreme trăiesc măcăr o viață, -ți strâng în brațe visul n-am răgaz.
Și amândoi hoinari și veseli, ne împărțim, ne naștem și murim.
Când dincolo de dor și nemurire, ne-a scris hazardul ne dăruim.
Îmi bați în piept cu fiecare geană, cu fiecare umbră de apus
Și gând în gând, cu-atâta stăruință, îmi smulgi din suflet freamătul nespus.
Mi-e dor de tine când mi-e dor de mine, m-așez pe câmp de flori te sărut
Cum își sărută marea tărmul veșted sau urma pașilor pierduți în lut.
Îmi bați în piept și fără tine sunt pulbere de nori, fior și scrum
Când viața-i praf în mâinile uitării, ne iubim doar astăzi și acum
Și de te vor ademeni străinii cu ispită, purtându-ți raza pe un drum nedrept.
Adu-ți aminte de iubire, adu-ți aminte că îmi bați în piept!

poezie de (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamei, de 8 Martie

Mamei, de 8 Martie

Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
de moartea vicleană e răpită.

În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!

De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.

La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.

Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța iubea ca Dumnezeu.

Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.

Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.

Autor Maria Filipoiu
7.03.2016

poezie de (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
ridic cu gândul la tine și de-abia aștept vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor -ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, pot și eu te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.

poezie de (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păstorul de la pășune

Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine

Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor

Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor

Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat

Și zi de zi fugeam pe dealul plin de grâne
Și alergam din nou peste pășune
Și asteptam, cu turma în amurg când vine
Ca dorul cu privirea-i să-mi aline

Îmi amintesc și coronițele din flori de pe câmpie
Din margarete, păpădie, și din flori de iasomie
Pe care-n păr mi le-așeza și făr' știe
Cu ochii recita o poezie

Și-odată într-o zi de sărbătoare
Cu oameni prinși în horă-n Târgul mare
M-a intâlnit pe drum din întâmplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sărutare

Azi am crescut și am plecat în lume
Și-am colindat orașe, țări si locuri fără nume
Am cunoscut atâtea, mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi păstorul din pășune

Și uneori privesc în noaptea-ntunecată
Mă uit către o stea și-i spun în șoaptă
Dorința mea și visul meu de fată
Vreau -l mai văd, -l mai sărut odată

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e tare dor

Mi-e tare dor de tine mamă,
De chipul tău angelic, de fecioară,
De glasul tău scăzut și blând,
Spunând vorbe bine ticluite,
Pe care și acum le am în minte.

De la tine știu, e ușor a găsi pricină
Când este dragoste puțină,
Pământul negru pâinea albă face,
Numai omul, locul îl sfințește
Și câte încă or mai fi
Care s-au pierdut în negura vremii.

Gândurile mă poartă ades,
La satul nostru vechi, de la răzeși,
Așezat pe coama unui deal
Și la poale, râul Berheci șerpuia
Și toată valea lin o străbătea.

La casa noastră de pe-o a lui uliță,
Nu mai iese nimeni la portiță,
Mi-e greu mamă pe-acolo trec,
tare, tare inima-mi bate în piept
Și un nod în gât mi se pune,
Când gândul îmi zboară către tine.

Mi-e tare dor de tine mamă,
Lacrimi calde mi se preling pe geană,
Mult aș vrea chipul a ți-l mai vedea,
Să-mi mai alin puțin durerea.
Aievea ești în visul meu,
Și-n al meu suflet te port mereu.

Timpul nu ne-a fost de-ajuns,
Să ne spunem tot ce aveam de spus,
Viața mi-am dus-o departe de tine,
Iar tu erai împăcată c-o duc mai bine,
Așa cum tu te-ai luptat și ți-ai dorit,
Ca noi, copiii tăi, fim mai fericiți.


Mi-e tare dor de tine mamă
Amintirile în minte-mi dau năvală,
Dar nu voi uita vreodată,
Odăița în care am crescut odată,
Când amândouă coseam și tricotam,
Taina meșteșugului o descifram.


Mi- e tare dor de tine mamă
Și nu voi uita vreodată,
Cum ne petreceai până la poartă,
Ne binecuvântai și-ncercai mereu spui,
Când vă voi mai vedea, dragi copii.
Dar cum era firesc și de așteptat,
A venit și clipa de adio și de bun rămas.

poezie de (19 ianuarie 2023)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când bătrânețea te doboară

Am întâlnit-o într-o seară
Stătea tristă și-ngândurată,
Simțindu-și viața o povară
Mi-a zugrăvit povestea toată.

- În lanul vieții m-am născut
Crezând în steaua-mi norocoasă,
Dar rănile rău m-au durut
Căci soarta a fost nemiloasă.

Părinții mi s-au prăpădit
Și-am luat calea singurătății,
Pe bărbatul sortit l-am întâlnit
Și-am plămădit aluatul bunătății.

Cu doi copii am fost binecuvântați
Două făpturi gingașe, iubitoare,
Un băiețel cu obrajii bucălați
Și o fetiță ca o rază de soare.

Cu dragoste divină i-am crescut
Cu toată ființa i-am protejat,
Bucăți din inima mea le-am cusut
Când suferințele i-au descurajat.

Când la casele lor au plecat
Am avut sentimente schimbătoare,
O bucurie mare că s-au realizat
Și o tristețe imensă, apăsătoare.

Încet, încet, copiii s-au depărtat
Au uitat de-a lor mamă bolnavă,
Într-un ocean de lacrimi m-au lăsat
Făcându-mă a dorului sclavă.

Când timidă la ușă le-am bătut
Mi-au spus că nu au timp de mine,
Cale-ntoarsă atunci am făcut
Și-am căutat în ale minții ruine.

Le-am simțit îmbrățișările călduroase
Sărutările ce fața-mi acopereau,
Le-am auzit glasurile drăgăstoase
Ce rasunau când spuneau că iubeau.

Cât de repede te uită copiii
Când bătrânețea te doboară,
Adu-mi, Doamne, înapoi fiii
le simt brațele ce -mpresoară!

îi mângâi cu mâinile tremurânde
le șoptesc cât de mult îi iubesc,
le privesc chipurile blânde
Căci nu știu cât mai trăiesc.

Dă-mi o zi din a lor copilărie
Inocența să le-o văd în priviri,
Și-apoi să mă iei în a Ta împărăție
Să nu mai fiu povară în ale lor trăiri.

Copilă, nu îți uiți părinții!
Mi-a spus cu ochii-nlăcrimați,
În icoana vieții ei sunt sfinții
Ce rămân pe retină pictați.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Trecea un om pe drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Știu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era așa frumos aseară,
Poate cânta ca nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?

Trecea, și eu eram la poartă
Și și-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi ști spui.
Și nu-mi venea plec din poartă,
Și parc-un dor de viața toată
M-a prins privind pe urma lui...

Așa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, și nu știm
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, și de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simțind departe tare
De-un drum pe care-am vrea fim.

poezie celebră de din Versuri (1906)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Mi-e dor

Mi-e tare dor de casă, de părinți,
Și adesea jinduiesc după copilărie,
Când nu eram nici răi, nici sfinți,
Și adormeam visând la câte-o jucărie.

Îmi este dor de nucul din grădină,
Sub care ne jucam de-a cavaleri cu spade,
Chiar și acum îmi este dor de câte o vecină,
La care aruncam din când în când ochiade.

Mi-e dor de prispa casei părintești,
Unde stăteam și priveam ploaia, vara,
De fetele de prin Furceni și din Cosmești,
La care mă duceam când venea seara.

Îmi este dor și-acum de oamenii din sat,
De nunțile cu lăutari, ce se făceau odată,
Dar mulți dintre prieteni mi-au plecat,
Și n-o să-i mai revăd, probabil, niciodată.

Revin în sat în fiecare an mânat de dor,
îmi revăd vecinii cu părul lor cărunt,
Și când văd case goale, trece un fior,
Știind că mulți dintre aceștia nu mai sunt.

poezie de din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Cîrneanu

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși vadă cu tine....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pelegrin prin raiul poeziei

descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
pot striga tare - viața îmi e dragă.

las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,

mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
să strâng strălucire în globii oculari
iubesc n-am teamă să am curaj.

imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În numele mamei

eu știu că tu ai învățat cuvintele meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.

noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiților, dați-mi un semn...

îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinților urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simțiri
și umeziți-mi ochi și-acum încă îi cheamă

îmi amintesc prin gânduri răzlețite
cum mă purtau pe brațe, obosite,
cum mă fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite

eu nu știam și nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană

când am crescut nimic, nimic n-am înțeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost și sens

acum e prea târziu, îi plâng îi chem,
îi vreau din nou aproape, simt un ghem,
în coșul pieptului, doare, noaptea gem,
îi strig și-aș vrea:.. "iubiților, dați-mi un semn"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunico, mi-e dor de tine...

Bunico, din Cer privești,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos citești
Din cărți... câte-o poezie.

Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
săruți pe frunte ușor
Și să-mi dai cozonac cu lapte.

Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau te zăresc.
Și te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...

Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere -ți spun.

Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu ajutai.
Cu multă atenție și răbdare
Dulce, calm îmi explicai.

Iubeam primăvara, mărțișorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Și-mi amintesc de-a mea bunică.

Mi-e dor în ochi te privesc,
Să-ți spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...

Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi și noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există și după moarte!

poezie de (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Rondelul miresei mele

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Și peste timp iubirea o așterne.

Trecut-au ani și-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele își cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

De ți-am greșit vreodată, tu iartă,
Căci n-am știut iubirea a discerne
Și n-oi mai rătăci pe-a vieții hartă,
Pe drumul nopților pustii și terne.

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Mi s-a rătăcit și urma...

Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării crească

Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin

Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...

Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...

Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărut...

Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.

Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place iubesc,
Sărut pana și cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trista revedere

Ochii-mi sunt în lacrimi! Azi, e ziua mea;
Dorul, depărtarea... cum le-aș arunca!
Dor de-a mea căsuță, de ai mei părinți,
Ce-s de vreme bună singuri, părăsiți.

C-am plecat de-acasă fără a le spune,
N-am dat semn că-s bine, că-s departe-n lume.
M-am jurat odată nu-ntorc cărarea;
Peste ei și casă aștern uitarea.

Ieri, primesc scrisoare:,,- Jalea îi usucă!
Vino, vin degrabă! Amândoi-s pe ducă!
Lasă-ți supărarea și-al mâniei foc;
Poate-i prinzi în viață... dacă ai noroc! "

Amintiri plăcute rău copleșesc:
Ochii vii ai mamei-n suflet strălucesc,
Forța-n braț a tatei ce copaci ridică...
Doamne! Cum facut-am din ăst timp risipă!

Și-am purces pe cale; las în urmă vântul.
Și-am întors cărarea, și-am călcat cuvântul
Spus la supărare; groaznic legământ
Spre a-i strânge-n brațe de-o vrea Domnul Sfânt!

Însă cum se-ntâmplă deseori în viață,
Soarta se răzbună; și-ți și răde-n față:
Dau de stâlp portița; lacrimi mă inundă:
,, -M-am întors acasă!";
Cine să-mi răspundă?

,,-Sărut mâna, mamă! Sărut mâna, tată!"
Mâini ce cu iubire m-au crescut deolaltă,
Sprijin și-alinare; împreun-au stat,
De-au smuls buruianul pe unde-am călcat!

,, -V-a venit copilul!" - strig cu disperare
,,- Ieși în prag, măicuță! Tată-mi ieși în cale!
Și-mi zâmbiți ferice-n ochi c-o lăcrămioară;
Luați-mă în brațe, ca odinioară! "

E pustie-ograda! Casa e pustie!
Sufletu-mi și pieptul simt cum se sfâșie.
Lacrimi de durere în țărână scurmă
,,-Tocmai urcau dealull! Îi ajungi din urmă!"

Îmi ridic privirea. Un bătrân, uitat...
,, -Nu e încă ceasul de când au plecat!
Au necaz cu carul: osia e ruptă,
Le-a sărit și-o roată, boii nu ascultă...

E minune mare ; oamenii din sat
Spun c-așa minune, nu a fost vreodat'
Și că dealu-acela se urca ușor.
Dacă urmezi drumul, dai de urma lor."

Vorba-i mă-ntărește. M-opintesc pe cale
‘Mi șterg cu mâna fruntea, alerg cu disperare
Și zăresc mulțime. Inima-mi e grea.
Toți se dau în lături la sosirea mea.

Cineva îmi spune să-mi adun puterea,
Să-mi înec necazul, să-mi înving durerea;
Am pășit cu frică și cu poticneală,
Gârbovit de temeri și de oboseală.

Apoi, când nu-i nimeni să se mai ferească
Îmi zăresc părinții. Par să se-odihnească;
Amândoi de-olaltă-n strai de sărbătoare.
Pieptu-mi se despică. Inima mă doare.

Simt că nu am aer... parcă cineva
Ar fura dintr-însul spre-a nu respira.
Îi privesc cu jale; gol, pierdut și mut!
Am trecut prin multe, într-un timp prea scurt!

Și zăresc deodată-n ochi la fiecare,
Câte doua perle; patru lăcrămioare:
,,-Noi te-am strâns în brațe când ți-a fost mai rău;
Astăzi, tu ne strânge! Este rândul tău!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorințe de orb

Iubesc te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta și nu voi știi.

Cerul o să mi-l amintesc,
Precum și marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Și firea ta puțin cam agitată.

O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Și de privirea ta ca un șiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.

Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aș vrea,
De buzele roșu ca focul,
Pe care le purta doar ea.

Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul știe descoasă.

La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Și la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.

poezie de din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook