Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Costel Zăgan

Diii, primăvară

Mi-am
lăsat
mașina
de
scris

La
intrarea
în
sat

Și pentru că
numai
plugul

Îmi
știe
drumul
spre
casă

Am
s-o
iau
pe
scurtătură

Poate
mai
abreviez
vreo
arătură


PRRR
Metaforă
nărăvașă

Să-nham
mai
întâi

Aripile la
cămașă

poezie de din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Costel Zăgan

Sforarul îngerilor

Îmi
port
îngerul

Cu
sfori
imaginare

O
aripă
e
cuplată

La
o
metaforă
absurdă

Alta
la
un
epitet

Cu
efect
Bacovia

Tac
și
îngerul
va
ateriza

La
stația
următoare

Scriu
și
aripile

ridică
la
cer

Cu
înger
cu
tot

poezie de din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Calea cea mai dreaptă

Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinții,
E-adevărat ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minții,
Ce-mi spune care-i drumul mai ușor

Am învățat din viață-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
fac ce simt și nu ce spune lumea,
Așa îmi pare mie înțelept

Poate greșesc sau poate că mai supăr,
Dar știu EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi și calea mea

Așa eu te rog, ascultă Doamne,
Și iartă-mă trec pe lângă sfinți,
Dar ocolișul parcă mă adoarme,
Eu știu asta vrei și Tu consimți

poezie de (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Nu te iubesc

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viața de piept
și-o binecuvâtează cu biciul
să meargă pe drumul drept

Brusc îmi iau viața de piept
simțurile parcă vreo cinci
și mă-ntreabă ce aștept
în căciulă și opinci

Simțurile parcă vreo cinci
mă binecuvântează cu biciul
hai ce faci de ce nu ningi
nebun scăpat din ospiciu

Dorul îmi ia moartea de piept
cică-n ea pe cine aștept

poezie de din Cezeisme II (9 februarie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constanța Triță

Doar o singură cămașă

Doar o singură cămașă
Știe taina vântului
Ca o atingere
Înnebunită de dor
Doar o singură cămașă
Poate fi sau nu fi
Între mine și tine
Ca un târziu nedescifrat
Doar o singură cămașă
Poartă stigmatul
Parfumat al păcatului
Tânguitor ca o poveste
Doar o singură cămașă
Arde metaforic plăcerile
Din acele cuvinte
Nespuse de priviri
Doar o singură cămașă
Poate fi albă
Providențial
De albă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.

poezie de (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marelui "poet" Costel Zăgan

Își spune singur "aforist",
Dar scrie de așa natură,
de citești acest "artist",
Chiar că o iei pe "arătură".

epigramă de
Adăugat de Adriana TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 16 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Costel Zăgan

Munca-i drumul cel mai periculos spre succes.

în Definiții eretice (11 septembrie 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Doi zero unu trei start

Prieteni m-am săturat
să vă ur doar pe-nserat
de aceea mi-am propus
să vă iau pe toți pe sus

Mic sau mare nu contează
toți avem în noi o rază
o speranță cât de mică
dacă-i bună ne ridică

Dacă totuși ai căzut
poți s-o iei de la-nceput
drumul tău de-aici începe
mergi să poți cândva pricepe

Dumnezeu este în tine
dac-o știi atunci e bine

poezie de din Cezeisme II (29 decembrie 2012)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Ioana d'Arc la români

Fiecare cu revoluția lui
unii
se mișcă alții stau toată viața de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poți să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
cauți răspunsul
Pentru -i suficientă
doar
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Și-aceasta o știe orice copil
PS
Nu mai insistați
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim

Costel Zăgan

poezie de din Erezii de-o clipă II (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Erezia lui Ku;im

Dragă Kușim am înțeles ieri a plouat
și la voi în Uruk Ești un mare gurmand
dacă în numai 37 de luni ai dat gata
29 086 de măsuri de orez Eu în aceeași
perioadă ceva mai târziu am citit/scris
doar vreo 3852 de versuri și vreo 25 234
de rânduri de proză și critică literară Nu
mai pun la socoteală berea micii și cafe
lele cotidiene Totuși tăcerile noastre sunt
compatibile sută la sută Aștept doar un ți
păt divin să le pună în valoare Pentru eu
ți-s prof de Limba Română Nu pot să-ți spun
mai multe Deși tare aș vrea Decența însă mă
împiedică Așa te salut și eu cu 20.01.1958

poezie de din Erezii de-o clipă II (2 august 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

Copilăria

într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni

sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere

mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Whitey: Am ajuns la concluzia , dacă lucrurile se întâmplă așa cum ai vrut tu să se întâmple, atunci unii ar spune nu am avut o viață plină de succese. Important e să nu te gândești cu amărăciune la dezamăgirile vieții. Învață să renunți la trecut și recunoaște nu va fi mereu soare afară. Și când ești pierdut în întuneric și disperare, amintește-ți că numai în întunericul nopții vedem stelele care ne vor arăta drumul spre casă. Așa nu-ți fie frică să faci greșeli, să te împiedici și să cazi, pentru că, de cele mai multe ori, cele mai mari recompense vin din faptul ai făcut acele lucruri care te sperie cel mai mult. Poate că vei obține tot ce-ți dorești. Poate că vei obține mai mult decât ți-ai fi imaginat vreodată. Cine știe unde te va duce viața? Drumul e lung și, la final, călătoria e, de fapt, destinația.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ghicitoare

Numai în abecedar
poate să-ncapă
numai din ochi
bea apă

Numai în inimă
dorul mănâncă
plângi mamă
lacrima ta-i
cea mai adâncă

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Epigrama ca o înălțare

Și mai marii, și mai micii
Vor s-o facem pe-a piticii-
Și dacă, mă rog, se poate
ne deplasăm pe coate!

epigramă de din Epigrame disponibile (1 octombrie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Untaru

Scrisoarea

În metronom numai aluzii
O sonerie, o scrisoare
Primesc pe preșuri zburătoare
De la o bursă de iluzii

Și n-am curajul s-o deschid
Cocorii tineri fără număr
Mi se așează blând pe umăr
Și mă îndeamnă s-o deschid

Ce căi ascunzi tu, subterane
Cu scrisul tău indescifrabil
Când orice zbor în dirijabil
E plin de riscuri veterane?

O neglijez pe noptieră
Cascade vag îmi asaltează
Zadarnic vigilența trează
Pe-aceeași veche filieră

Poate vreo rudă dispărută
-mi fi lăsat vreo moștenire?
Eh aș, la simple ei citire
De andrisant, văd o bancrută!

Frustrarea duce la impact
Și abstinența la virtute
Busole sar din ace. Nu te
Mai amăgi lipsit de tact.

Deschide-o. Încă nu. Și totuși
Își joacă rolul ei prudența
Că tot privesc corespondența
Ca un buchet târziu de lotuși.

Și-o presimțire mă apasă
Ca o somație scadentă
Scrisoarea asta decadentă
Ca niște struguri de melasă;

Noroc să fie? Ghinionul,
Care mă știe mult mai bine?
Cu banii pentru aspirine,
Nu pot să strâng eu milionul;

Statui de var, scrisori surpriză
Și tot elanul retezat
Pe piscuri, sus pe Retezat
Adie vag de tot o briză.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Toamna sec

Îmi iau frunzele și plec

monostih de din Universuri paralele (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Mutare

Mi-am dus mintea la plimbare,
S-o aerisesc puțin,
S-o mai scot din acea stare
Ce fără motiv o are
Cu inima când o țin.

Mi-am lăsat inima-n casă
De dorul ei să se zbată,
Că e foarte bătăioasă,
Motivând e frumoasă;
Absență nemotivată.

Fac la inima fierbinte
Și la minte un apel:
Inimă, să fii cuminte,
Iar tu, minte, simte, simte,
Hai, simte și tu nițel!

Și s-a pus mintea să simtă,
Iar inima să gândească:
Minții cum i-ar sta să mintă,
Inimii să nu mai simtă,
Mintea-n locu-i să iubească?

poezie de din Suflet la troc (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Papagalul se așeză pe umărul lui și astfel porniră amândoi spre ieșire, însoțiți de Mihai și părinții lui. În curând se despărțiră, Lucian și Rikky urcându-se în mașina albastră, urmați îndeaproape de cei doi body-guarzi, Petre și Adi, iar cei din familia Ristea, Mihai și părinții lui, întorcându-se în casă. Mașina albastră porni, dar nu pe drumul spre casa comandantului, ci într-o altă direcție. În curând se opri în fața unui bloc înconjurat de mai mulți polițiști, gardieni și jandarmi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul spre liniște

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate

pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște

corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cămașa luminii

sufletul meu îmbracă a luminii cămașă
să nu simtă bezna aspră, corozivă
sunt o romantică a slovei urmașă
care vorbește lumea în toate expansivă.

mai am un loc în suflet pentru tine
să te mângâi cu metaforă albastră
visători alunecând pe a vremii patine
raza prieteniei a bătut la fereastră.

cămașa luminii îmi ține de cald
noaptea când luna e ascunsă în nori
dar vreau să cuceresc o stea de smarald
să mă călăuzească printre rele ninsori.

presar în drumul meu poevesti de herald
acompaniată de a visului viori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook