Plăsmuire

S-a oprit în vânt de seara
O făptura cam hilara
Cu ochii din prune coapte
Şi parul zburlit pe spate
Rochiţa din micsunele
Şi papuci din albastrele

Se pierdea într-o gradina
Printre valuri de lumina.

Râd si eu, râde si cerul,
Unde-i oare Dumnezeul
Ce-a creat acea faptura
Plasmuită doar din huma
Mirosind a flori şi iarba
Şi cu dorul prins in salba.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa din pădure

La căsuţa din pădure
Liniste e peste tot
Doar o salba de muscate
Vor miros de busuioc

Ploaia curge si adapa
Versul cu melancolie
Ochii tai la geam asteapta
Pasul meu dinspre campie

Raul curge, povesteste
Despre vara ce-a trecut
Eu ti-aduc in palma calda
Mângâiere şi sărut.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă femeie

vremelnică soartă
mă ispiteşti
să cred azi în tine
nu ştiu cine eşti

născută din mare
îţi simt legănarea
rochiţa din valuri
acoperă zarea

şiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

pentru ochii mei frumoşi
am primit în dar o floare
nu vreau ca să fac reproş
aşteptam o sărutare!

însă vremea a trecut
vânt şi ploaie e afară
din ce-a fost îmi fac un scut
din petale, primăvară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa mohorâtă

Dimineaţa mohorâtă
Şade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinţii aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.

Dimineaţa e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Aşteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.

Dimineaţă fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Şi-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul de Crăciun

Azi colindăm cu stelele în prag
Leru-i ler, din flori de tei
Bucuroşi că s-a născut Pruncul de la Betleem
Steaua tot călătorind s-a oprit cu razele curate ca soarele
Leru-i ler, din flori de tei
Să ne naştem cu lumina şi cu Dumnezeu în veci
Leru-i ler, din flori de tei
Iarna ninge cu mesajul de iubire
Leru-i ler, din flori de tei.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantazia

Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam, cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..

Eram unul dincolo de celalalt, intotdeauna,
Doi rataciti ce-si schimba buzele in lumina,
In bucuria de a se fi nascut din nou,
Intr-o poveste careia ii desluseam doar impreuna intelesul.

S-a intamplat apoi sa nu mai fie cer,
Indeajuns de mult pentru albastrele noastre suflete.
De atunci nu mai sunt paduri in lumea mea,
S-au stins in tacere... de dorul tau

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri în amurg

Cu ochii culeg imagini din amintiri
lăsându-le pe orizontul din priviri,
iar seara când văd zarea simt că mă înec,
dar am idei abstracte şi nu vreau să plec.

Cine cade-n valuri nu poate fi leneş,
clădim un vacarm necontrolat de-un vameş,
spânzurăm poate haosul printre rânduri.
Doar cuvinte din vers ne calcă pe gânduri.

Clopotele mişcă stâncile munţilor
cu recunoştinţa sudorii frunţilor,
sub adierea unui cuvânt din grindă.
Oare gloria o ai doar în oglindă?

Din paşii mei fac cadou pentru lumină
poteci de flori îndrăgite de-o albină,
iar lângă izvorul unde lacrimile curg
strâng alese doruri în tristul meu amurg.

poezie de Constantin Rusu (10 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ţi-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt şi de ceruri...?

Ţi-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinţei,
Dorinţă din credinţa
Autorului anonim.

Ţi-aduci aminte
De tot şi de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârşire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt şi din ceruri...

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai cules din ţărână...
Şi m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Şi-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
şi ca în faţa unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălţător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânşi ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Şi mirată... să luminez din nou.
Uşor, am început să mă preling printre degetele tale
şi toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine şi tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-eşti caldă şi blândă lumină...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Prin parcul cu castani şi tei
Unde coroane se-mpreună,
Cu paşi înceţi, doi bătrânei
Mai merg ţinându-se de mână.

Prin părul argintiu se strâng
Petale mirosind a floare
Din teii care parcă plâng
Din când în când cu chihlimbare.

Un vânt adie şi foşneşte
Frunzişul proaspăt înverzit,
Bătrânul însă oboseşte
Şi pe o bancă s-a oprit.

Apoi, privind în ochii ei,
Şopti încet, parc-a oftat:
"Culoarea florilor de tei
Doar ochii tăi i-a inspirat

Dar str[lucirea din privire
Privirea care-ţi scânteiază
De dragoste şi de iubire
N-o pot fura, de-asta oftează!

De-asta oftează şi se frâng
Într-o frumoasă elegie,
Ca ochii tăi ce râd sau plâng
Când îmi scriu mie-o poezie"

Cu mâna caldă, tremurândă,
Precum făcea odinioară,
Îl mângâie pe frunte, blândă,
Parc-ar fi fost întâia oară.

Apoi se aşeză şi ea
Şi începu încet a plânge,
Iar lacrima îi mirosea
A teiul care încă-i ninge...

24.04.2018

poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răscruce de vânt şi schimbare, s-a oprit să-şi odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb şi primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri şi lumea se pierdea în atâtea frici şi adânc de întuneric. Ce era omul fără pace şi mângâieri, fără iubire şi angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoaşterea nimicului şi dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?

Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de iubire ...

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină şi întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de paşi se zăresc
Călcând pe comorile vieţii.
Şi dorul, amorţit în uitare,
Pierdut în nisipul clepsidrei,
S-a oprit în pragul timpului,
Ce se scurge fără remuşcări.
Şi plâng şi râd suind coama,
Pe cărările virgine ale viitorului.
Îmi cern amintirile prin sita uitării.
Din firele rămase in gând,
Împletesc prezentul
Pe care-l alint:
Speranţă de iubire.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Petale de crini, presărate peste părul tau rebel,
Bucle de blond-şaten, bucle rebele călătoresc printre albăstrele mari
Atinge-mi odată cu părul şi privirea
Nu te mai pot scoate din mintea mea...
Eşti departe de mine, doar timpul ne va rescrie povestea în fiecare noapte
Hai să râdem... Hora s-a recompus, s-a aliniat şi râde
Suntem la mii de paşi distanţă, dar timpul nostru s-a oprit la acea clipă-n doi
Putem atinge norii în particular sau în comun
Am să te chem în fiecare vis să mă conduci printre stele
Hai să privim cerul... Suntem mai departe decât zorii luminaţi
Hai să ne sărutăm mâinile pentru dragostea nepreţuită comoară
Hai să ne Sărutăm mâinile pentru dragoste, nepreţuită comoară
Hai să ne luminăm faţa... A căzut lumina peste ochii tăi, ce-mi adâncesc lacrimile de fericire.
Hai să ne admiram în fiecare clipă Frumuseţea adierii fiorului dragostei.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vine din spate

Printre noi se strecoară umbra,
lumina vine din spate
scăpată după norul viclean
din partea de apus zilei
pe unde fug ploile vieţii,
pământul se deschide cu bucurie
şi aleargă de sub paşi.

Cerul se-ntunecă şi alunecă peste păduri
ca o haină cenuşie fără mâneci,
mă-ntunec şi eu, te privesc în ochi,
în ei totuşi rămân raze sclipitoare
în irisul ca un cerc de foc
din care sar scânteile iubirii
şi-mi luminează drumul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare

flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopţile de iarnă
dorul viu de primăvară

pe un colţ de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit

a fost numai o părere
nu sunt flori şi nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ţine-nchis în casă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mii de flori

Mii de flori ţi-aş da în dar,
Nopţile să-ţi fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire şi senin!

Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanţe rogvaiv,
Să-ţi pun gândurilor tiv.

Mii de flori ţi-aştern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Şi trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca şi-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademeneşte, cu iubire te-mbată
Înger şi demon…Deodată!

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia de viaţă

Din tot ce-a fost,
A mai rămas lumina serii
Şi glasul disperarii
Lipit pe geam....

Trecut-au multe nopti de-atunci
Si ma trezesc in dimineti
Cu flori de gheata.
Ingenunchiata fiind
Îl rog pe Heraclit
Ca sa-mi aduca focul
Scânteia de viaţă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!