Bonsai
La o margine de lume
Unde ochii ți-adăpai,
Un copac, ieșit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Ești... bonsai!
-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viață solitară
Unde alții pot să moară,
Tu, ce crezi?
Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?
M-am luptat cu vânturi rele
Și-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forțat.
M-am opus la geruri crude
Și-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu... bonsai?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tuns
- poezii despre singurătate
- poezii despre rude
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre ger
- poezii despre creștere
Citate similare
Bonsai
Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarț,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre copaci
- poezii despre noapte
- poezii despre foc
- poezii despre fete
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
M-am gândit...
M-am gândit cu drag la tine până nu te-am cunoscut,
Te știam numai din nume, de nu te-aș mai fi știut!
Și-am dorit să pot odată să te văd pe tine eu,
Să-ți închin a mea viață, să te fac idolul meu.
poezie celebră de Veronica Micle (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Veronica Micle despre viață, poezii despre dorințe sau citate de Veronica Micle despre dorințe
Cântec indiferent
Și-am zis verde fir de piatră
S-a dus sîngele din vatră
Din palate țigănești
Cîini metaliferi mă latră
Și-am zis verde de granit
M-am ferit cît m-am ferit
Dar tot m-a lovit în creștet
Praful de meteorit
Și-am zis verde mîță neagră
O femeie să-nțeleagă
Demonii ce zac în mine
Mi-aș trăi viața întreagă
Și-am zis verde pui de cioară
Nu e loc să nu mă doară
Și cad frunze verzi din mine
Dar nu se grăbesc să moară
poezie de Liviu Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre palate, poezii despre negru, poezii despre muzică, poezii despre meteoriți, poezii despre frunze sau poezii despre femei
Oameni de zăpadă
- Gicuță, ce ne facem frate?
Că, uite, soarele-a ieșit
și-am transpirat de nu se poate!
O fi căldura de sfârșit?
Ce faci acolo, dormi? Răspunde!
Ai tu idee ce va fi?
Că am pleca de-aici, dar unde
ne-am mai putea adăposti?
- Eu, Nelule, nu știu prea multe,
dar pot să-ți spun că m-am gândit,
că nu e nimeni să asculte
durerea unui oropsit.
De-ascultă unul cu căldură
și te ajută dumnealui,
nu te topești? Ia taci din gură
și nu mai spune nimănui!
Ne vom ruga să vină gerul
căci, și de vrei, nu poți să pleci,
și-avem noroc, o știe cerul,
că oamenii sunt tot mai reci
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre noroc, poezii despre gură sau poezii despre durere
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre pictură
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre minute, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe, poezii despre ezitare sau poezii despre durerea sufletească
Trup cu nume
Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.
Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.
Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.
Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bucurie
De vorbă cu iarnă
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman
Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc
Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer
Literatură
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gări, poezii despre țări, poezii despre smochine, poezii despre schimbare, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre portocale sau poezii despre patrie
Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
de chemări nerostite...
vinovată de dor inutil risipit,
din nou am pălit...
am pălit precum floarea ce tulpina i-o rupi...
și, cu suflet înfrânt,
am vrut să cobor de pe propriu-mi altar...
să alerg în neant...
ci Tu (?) m-ai certat:
"te-așteptă un semen -mi-ai spus-
nu vrei să-i alini un durut?"
și-am rămas...
Am rămas dar, în urmă, din nou m-am oprit...
m-am întors în confuz...
am fugit spre-ntuneric...
m-am dus către Stix...!
Rânduism steluțe-n cununi pentru talerul toamnei,
dar, nimic n-am mai vrut!
Ardeam de dorință să-mi smulg din ființă averea-mi
și apoi să mă-mprăștii pe lespezi îngropate-n prihană,
jertfă să m-aduc inerției...
dar Tu (?) mi-ai surâs: "nu, mai rămâi, am nevoie de tine!"
Iar eu, am rămas!
Am rămas și acum sunt aici, din nou către nimb de lumină,
din nou în zenit, din nou ocrotită de vis!
Sunt aici! Sunt Prezent și, în zâmbet șoptit, te întreb:
cine ești? nu ești înger? nu ești propriul meu cuget?
atunci știu, ești mai mult de atât:
Ești Iubirea!
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre toamnă sau poezii despre prăpăstii
Prietenul meu, patul
Cănd m-am născut, mama m-a înfășat
Cu dragoste și m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!
Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu fața la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-ați patul tău și umblă!'' Și-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!
poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre mâncare, poezii despre mamă sau poezii despre laudă
Cărarea vântului
Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai știut de truda din suflet când le-am scos
Și mi-a rămas cărarea pustie de folos.
M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Și-am așteptat să treacă zăpada și să sper
Că-ți vei dori urcușul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ți-au fost neprimitori.
Și-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ți fiu răcoare, să-ncerc să-ți fiu pe plac.",
Dar pașii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ți-am croit.
Mi te-am dorit aproape și m-am topit în vânt,
Să-ți vin pe neștiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr și numai eu să știu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre spaimă
Ocaua mică
Sunt în lume mulți "pitici",
Ce dau lecții... despre trai...
Ei mănâncâ (ce să zici?)
Cât "produce"... un bonsai!...
epigramă de Constantin Enescu (3 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lecții, epigrame despre greutate sau lecții de engleză
* * *
sunt singur ca un cuib de cuc
înainte de faceri de lume
sunt singur ca un nu am unde să mă duc
din mijlocul propriei hume
sunt singur numai eu și zăpadă
la un ospăț de lumină
cu iris de lună venit ca să vadă
și cu un tu nu mai ești să-ți pun vină
sunt singur ca zăpada azi-noapte
un flutur
zărit ultima oară
cu umbra crăpată în spate
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre prezent sau poezii despre ninsoare
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna
Nedreptatea m-a durut.
Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire
Și iubirea m-a străpuns.
Am tânjit dar ce anume,
Am tânjit nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.
Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.
... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume
Oare, totuși, am trăit?!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre stele
Sunt eroul vieții mele
De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sfaturi sau poezii despre eroism
M-am îmbrăcat în trandafiri...
M-am îmbrăcat în trandafiri
Să fiu și mai frumoasă
M-am îmbrăcat, dar ce folos...?
Că n-am ieșit din casă.
Am răspândit în jurul meu
Suav parfum, anume.
Timid, vântul mi-a șoptit:
Curaj, te du spre lume
Respiră viață și iubire,
În piept să tragi cu forță
Și arzi, iubește și trăiește
Intens, precum o torță!
poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Bulancea despre iubire, poezii despre trandafiri, citate de Elena Bulancea despre frumusețe, poezii despre forță sau poezii despre curaj
Ochi în picături
Ce te uiți la mine, soare,
Dis-de-dimineață?
Sunt un om ca fiecare,
M-am spălat pe față.
N-am avut prosop la baie,
Și-am ieșit să mă zvântezi;
Fața mea-i ca după ploaie,
Nu ca după lacrimi, vezi?
După ce nu voi mai ține
Ochii strânși, visând o floare,
Te voi întreba pe tine:
Ce te uiți la mine, soare?!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre ploaie, poezii despre flori, citate de Marius Robu despre flori, poezii despre Soare sau citate de Marius Robu despre Soare
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre supărare sau poezii despre prostie