* * *

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare...

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate...

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai ştim că dragostea există...

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deşert de disperare.

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor,
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

Debusolaţi, aflăm într-un târziu,
Cum des jurnaliştii ne fac decadenţi
Şi-n UE grăniceri, dar ei nu ştiu
Că-n această ţară fi-vom decidenţi.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni şi valori
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii lui
strălucesc azi scânteietor
in ea,
insorind
fiecare picătură de mare
ce. o mângâie alunecos
si fiecare adiere de vant
ce-si plimba dorurile
adânc
printre despletirea petelor ei...
Sălbatic joc...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca un vis

Mai trece-o zi, mai facem un popas
prin amintirile ce dau năvală,
şi nici măcar cadranele de ceas
nu pot să ţină-această socoteală.
Prea multe gânduri strânse la un loc
ne bântuie cu ploi de neuitare
iar lemnele aduse pentru foc
stau veşnic înşirate pe cărare.

Ne legănăm pe pânze de-ndoieli,
ne aruncăm în marile dezastre
punând adesea false rânduieli
în profunzimea sufletelor noastre.
Ne amăgim cu vorbe de salon,
cântate în slogane deşănţate,
crezând că vom primi vreun plocon,
nicicum pumnale-nfipte pe la spate.

Iar câteodată chiar ne batem joc
de omul bun, cu multă nepăsare,
apoi ne plângem că n-avem noroc,
că viaţa ne-a adus doar disperare.
Chiar lumea ni se pare doar un vis
în care se mai joacă o partidă
pentru-a vedea cine va fi ucis
pe-o margine de amăgiri stupidă.

Intr-un târziu, lipsiţi de jucători,
vom pune singuri arma blestemată
la tâmpla-ngenunchiată de fiori
ca-ntr-un târziu să fie detonată.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supărările pe care ni le producem singuri sunt ultimele pe care le băgăm în seamă.

citat din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe lupe şi oglinzi atente

pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimă de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câştig la bingo
sau loterie

prea multe obsevatoare pe munţi
în deşert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecă cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcă pulsează
ca o inimă de poet
un cer pe care cresc în devălmăşie
miliarde de alte ceruri
şi oricât m-aş plânge de singurătate
în jurul meu e o aglomeraţie sufocantă
ca într-un grămadă dezordonată
dintr-o partidă de rugby

doar într-o parte umbrită a orizontului
printr-un ciob afumat din copilărie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Ne vindem pruncii încă nenăscuţi,
Şi sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe nişte punţi,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.

Lovim părinţii care ne-au crescut
Şi-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.

Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenţi, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.

poezie de Adriana Paula Huţanu
Adăugat de Adriana Paula Huţanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâşiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorţii ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferinţe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieţii ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocoteşte,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinţei ce existenţa ne-o vămuieşte.

Dinţii hulpavi ronţăie-n temelia vieţii,
Copiii lumii decontează o viaţă decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecţii,
Evoluţia pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenţi.
Ei fac şi regula şi jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepţi şi transparenţi.

Realitatea-i o junglă leproasă, sălbatică şi tristă,
Ne risipim existenţa în ameninţătoarele-i confuzii,
Fărădelegea a devenit subiect doar pentru revistă,
Nu şi pentru justiţia care ne livrează numai iluzii.

Natura însăşi e-un ecou de disperare,
Totul în jurul nostru se chinuie să moară,
Trăim într-un blestem de cruntă nepăsare;
Ne batem joc de tot ce, încă, ne-nconjoară!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi... (După poezia "În fiecare zi..." de Romulus Vulpescu)

În fiecare zi suntem minţiţi
De cei apropiaţi şi de vecini
Şi chiar de suntem foarte des păţiţi,
Uităm şi gestul, şi-ale lui pricini.
Ne amăgeşte soaţa, când şi când,
Şi suferim, dar îi permitem încă;
Ne reculegem apoi, meditând,
Precum yoghinii, în tăcere-adâncă.

Ne răsucim în aşternutul rece,
Înfriguraţi de-atâta aşteptare,
Silabisind, atunci când timpul trece,
O mantră nouă, pentru remontare.

Ne pomenim, apoi, turbaţi de chin,
Că gardul la vecina ‒ parcă nu-i! ‒
Înfierbântaţi, dăm peste alt vecin
Şi de-o nevastă, care nu-i a lui!

În fiecare zi, noi aşteptăm,
Să fim iubiţi şi ne disperă zvâcul,
Iar pân' ne trece, lesne, acceptăm,
Că viaţa-n doi prezumă amantlâcul.

parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Romulus Vulpescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acidul adevăr

Ne supară rău adevărul,
Că este prea acid săracul,
Dar de nu-l băgăm în seamă,
Ne-a mâncat norocul Dracu’.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc la soare

Iată lanul cu lalele

Unde stau doi pui de lele.

Lelea-i mică, cu ilic

Şi cu nasul foarte mic.

Nici băiatul nu e mare,

Are ghete în picioare,

Are nasturi în perechi

Şi o şapcă pe urechi

– Ce râzi, lele-aşa de tare?

Stai mai bine în picioare

Să te văd cât eşti de mare.

Dă-mi şi mie un boboc,

Şi să-ncepem noi un joc,

Joc la soare, joc mânzoc

Doi la dreapta, doi pe loc,

Doi paşi mici la stânga, doi,

Şi la urmă, hai la turmă,

Să găsim un miel plăpând

Cu boticul în pământ,

În pământ cu iarbă verde

Unde cărăbuşul pierde

Un papuc,

De năbuc,

Şi tot el tace năuc.

poezie de Joc la soare din poezii.ro
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place să-L discut pe Dumnezeu în sensul că există sau nu există. El e prea mare şi, mai ales, prea plin de iubire ca să fie nevoie să-L discut în faţa unui pământean.

citat din Savatie Baştovoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un ghem viu ca desprins din soare,
zvâcneşte în mine...
Cu noduri,
multe noduri de zbor şi de lacrimi...
De cuvânt şi de dor.
De păsări şi îngeri.
De flori şi lumină.

Deşiră-mă, lume,
şi gustă-mă!
Deşartă-mă, iubire...!
Altfel mi se încâlcesc cărările
Şi pierd Cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea este aceea de care ne batem joc, de cele mai multe ori, fără să vrem, dar de care, toţi, ajungem să profităm într-un final – oricât de smeriţi am fi.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai ştie
şi de ştie e acum pulbere în vânt
privesc indiferenţa gândului
trece incoerent peste timp
să schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viaţa.
nu mai e mult
sfârşitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieţii şi al morţii
de ce îmi ceri atunci să vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viaţa asta fără de noroc
să dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluţie imaginară voi da
în încongruenţa faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în ţara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toţi coboară fără să bage de seamă
că au pierit demult
orbi în timp sau rătăciţi în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veşmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în ţara care nu mai este

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!