Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laț de mâini și de picioare;
Și ca și marea în tăcere-albastră
Sărut un țărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Și câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim și cer și mare
Și în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... și-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când și-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăți în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

Singurătatea mea, cu gust de sare,
De ce ți-e lacrima atât de mare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Moartea nu-i așa de moarte...

Noaptea nu-i așa de noapte cum e lacrima tăcerii
Și nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i așa de rece cum dojana de nevină
Și nici negru-așa de negru cum e lipsa de lumină.

Vântul răvășește ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i așa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce mă doare, când tristețile-mi adapă.

Și nici toamnele nu-mi țipă, când îmi pierd veșmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i așa adâncă și nici valu-așa de mare,
Cum îmi este mie hăul și albastrul ce mă doare.

Încruntarea se-nsenină cu tandrețe și iubire,
Zâmbetul din colțul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-așa de groaznic și macabru, cum mi-e vina,
De-a mă ști nevinovată. Și îmi plânge rădăcina,

Că nu am apă curată îi torn, înflorească-
Curg noroaile din palme... cine le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioșare și de facere de bine?
Tu arunci cu dușmănie și eu cu iertare-n tine.

Moartea nu-i așa de moarte, cum e viața de neviață-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n față!
Că nu sunt demnă de tine și mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Marea mea dragoste, Marea...

Și te-aș face așternut, îmi susuri printre vise,
Cu un clipocit de val, diminețile să-mi cânți,
Să-ți fiu țărmul liniștit, când sub geana nopții mi se
Nasc poemele de dor și de dor mă descânți.

Și pe gleznă te-aș uita, ca pe-o tainică pomadă,
Să-mi miroasă pașii-a vânt și a alge-albastre-verzi,
Să mă-ncalți în catifea, pentru-o lungă promenadă,
Ca să nu te pierd în cer, tu, pe mal, să nu mă pierzi.

Scaldă-mi ochii în amurg, să-mi rămâi lacrimă vie,
Să te simt pe-obraz cum plângi, când povara ți-e prea grea
De atâtea jurăminte false. Dă-mi povara mie,
Să fiu mare,-n locul tău, dacă Dumnezeu o vrea!

Să nemărginesc albastrul, să-ți eternizez tăcerea,
În adâncuri neștiute, mă scufund fără regret.
Și de vei simți, pe valuri, cum mă sfâșie durerea,
Prinde-mă, de mijloc, Mare, dansăm un menuet!

Și andante să ne pierdem, revenind mereu la mal,
Eu, perechea ta mireană, tu-logodnic ireal...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plouă-n altare...

Mi-e sete de tine și țipă cuvântul
Cerșind un anume-anotimp de-nflorit;
Ascultă, iubite cum arde pământul,
Când pasul meu calcă în toamne grăbit!

Te-aștept între atrii, pulsând clorofilă
Din mugurii sudului prins între nori;
Se teme zăpada, ce-așteaptă umilă
S-o strângi în buchete de noi și fiori.

Îmi suflă-n fiorduri golfstromul și tace,
Când scuturi o coamă din vântul pribeag;
Citește-mi în sânge cum strig '' vino-ncoace''
Și cum înfloresc de dorință și drag!

Mi-e sete, ți-e foame și vreau, precum orbii
Prin mine s-alergi la-ntomnatul festin;
Mai dau roată vulturi și flutură corbii
Deasupra-mi, fărâme de ochi și destin.

Sub pleoape mai cântă o urmă de sare
Pe lespedea rugii... și plouă-n altare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Cât o mie de cuvinte

Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.

În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.

Doritul meu, singurătatea mea,
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Cât o mie de cuvinte

Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.

În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.

Doritul meu, singurătatea mea
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Aruncarea în valuri

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiți în sare și guvizi
Să fie marea templul nunții noastre
Pe urmă, ușa țărmului s-o-nchizi.

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Și te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâșiată de păcate
Plutim râzând și ne iubim înot.

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Și să trăim în mare neînfrânt
ne luăm dacă voiești la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

Ți-am spus demult că pe pământ sunt rele,
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ți-am pregătit o flotă scufundată
Și-o nuntă pe-un vapor de minereu.

Iubita mea, devenim acvatici,
Pământul care suntem ni-i destul,
Sătulă ești de cele pământene,
De cele pământene sunt sătul.

Ne vor privi prin sute de binocluri,
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
Și ei pe mare numai unul văd.

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta,
Vom reveni în anul 2000
Cu plete-ncărunțite mult de sare
Și-n brațe cu o mare de copii.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Atingeri

atingi ușor a mea chemare
cu un sărut acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt născut între noi
eram un țărm uscat de mare
o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
caut versul pe țărmuri de zare
te chem te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă duioasă de iubire
te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium acum
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
te dezvelesc ușor de întrebări
te învesc cu roua norilor în zori
te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
-mii fii regină
în pas divin spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Țărmul

atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
te dezvelesc încet-încet de întrebări
te învesc cu roua zorilor în zori
te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă,
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o ușă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă,
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal și nici un colț de stâncă,
Sunt eu și necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră,
Deși în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare -nțeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte,
Să scriem toate-aducerile-aminte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o ușă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal și nici un colț de stâncă,
Sunt eu și necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră
Deși în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare -nțeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
Să privesc în zare, văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Sunt singură, dar nu-i singurătate...

(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)


Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blasfemia

de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece

ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii

-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul

un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire

mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...

poezie de (22 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul soartei

Viața e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguțo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,

Musai -nduri.

Scurtă e viața, marea e mare.
Asta te sperie, drag ți-s, o știu!
De ți-ar fi dragă nițel și marea,
Mi-ai spune, te du.

Musai va fi și moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguțo.
Scurtă e viața, mare e marea,
Vezi tu, drăguțo.

Și-apoi furtuna, și-apoi seninul,
Și-ntârzierea, și depărtarea,
Și stânca neagră, marea căscată
În care bărcuța-mi dispare,

Și dragostea noastră, și așteptarea,
Și dragostea nouă ce-apare.

poezie de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apă și foc

În mine râuri-râuri curg și valuri se ridică,
Spărgându-se de abisale țărmuri neumblate,
La mine-n suflet zarea a devenit prea mică,
Sentimentele de împlinire prea de mult uitate.

Răsar uneori ca florile de colț, din loc în loc,
Pe culmi nebănuite încă lauri caut adun,
E apa cea din care sunt făcut, iar nu din foc,
Pe țărmuri mi-am găsit poteca, nu un drum.

În marea mea se odihnește un petic de cer,
Creste de valuri rătăcite se întorc din larg,
Când din pustiuri luna le-a chemat în prag,
Să umple iar singurătatea țărmului stingher.

Și-acum, din craterul amurgului încins,
Zadarnic se mai zbate în văzduh tăcerea.
Când obscură, lumina nopții nu s-a stins,
Doar lacrima iubirii și-a pierdut puterea.

poezie de
Adăugat de Dora RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Tu nu mai ști de mine, primăvară!

Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!

Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.

Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.

Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, se
Ascundă soarele în mine iară.

Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

În punctul fericirii, o vioară...

Atinge-mă în punctul fericirii, acolo unde nu m-ai mai atins,
Să înflorească-n mine trandafirii în roșu și în albul ce m-a nins.
Nu-ți fie teamă de suspinul iernii, ce cuibărit în sânu-mi, s-a oprit!
Mai hiberneaz-o vreme de vecernii, sub lacrima ce m-a acoperit.

Și nu întârzia prin noaptea surdă, în care nu se-aude niciun glas!
Doar inorogii-ntr-o legendă zburdă, pe-un colț de lună ce mi-a mai rămas.
Și dacă rătăcind îți pierzi răbdarea și nu mai știi pe unde o iei,
Ascultă-n liniștea zăpezii marea și vei găsi adresa-n valul ei!

Am scris-o pe nisip, dar sub maree, a dispărut ca tine în reflux-
Așteaptă revină, ca o zeie, cu un sărut pe-aripa unui flux.
nu stârnești furtuni nechibzuite, în goana ta după un vis pierdut,
Să mergi la pas, să nu calci scoici, iubite, că-s perle-n cochilii ce s-au născut,

Din picături de lacrimă de sare, sedimentate-n noaptea dintre ani,
Când mai cântau sirenele-fecioare o simfonie pentru melomani.
În punctul fericirii e-o vioară ce și-a pierdut arcușul în concert,
Concertul amintirilor de ceară, pe-un portativ utopic și incert.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook