* * *
Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
și de calda înveșmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedeslușită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al țărânei dezgolite...
pășind printre sunete amare și îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arșiță înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
și le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în brațele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu și agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre roz
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
În susul apei, din sânul valurilor urcânde,
trupul tău paralel se predă brațelor mele
ca un pește prins în eternitate de sufletul meu,
viu și agale, în încordarea dedesubtul cerului.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre marină, poezii despre încordare, poezii despre viteză, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tristețe
Rugă
Am spus la toți cât te iubesc
Și lunii, soarelui și mării
Și cât de simplu mă topesc
În umbra mea și umbra zării.
Doar tu n-auzi strigarea mea
Și-mi lași tăcerile desculțe
Și eu mă ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.
Sunt ca un nor pe cerul tău
Și nu știu de-ți opresc lumina
Și știe numai Dumnezeu
Că nu-s aceea ce port vina.
E dăltuită piatra mea
Și-am mai simțit vântul iubirii
Și vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.
Și cred și-acum că nu m-auzi
Și lași pe cerul meu tot noapte
Și negura mă prinde lin
Șoptindu-mi sec că nu se poate.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre noapte
* * *
Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
* * *
Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre viață sau poezii despre sfinți
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si ușa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
și-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
și ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
intr-o clipa inalta și caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veșnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina și cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre verde sau poezii despre rai
Ȋn Lumina Iubirii cerești mă cheamă, tainic, sufletul, curgând veșnic tânăr! Ȋn Lumina Iubirii sfinte cutreieră visele mele, ascunse în Oglinda Veșniciei!
aforism de Gelu Ciobanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre lumină, aforisme despre visare, aforisme despre tinerețe, aforisme despre suflet, aforisme despre sfinți, aforisme despre sfințenie sau aforisme despre iubire
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre rouă
* * *
Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge...
Tu scrii poezii cu tăceri și șoapte în visele mele, alin al nopților reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume și le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde și vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de țărână zvâcnindă se odihnește în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic și zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care pășesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de țărână și luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul și-mi înalț sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...
o muzică cerească...
și păcatul meu divin, binecuvântat...
Păcatul de-a te atinge cu cântul meu... cu iubirea mea...
și de-a alerga prin lume, cântându-te...
singurul cântec care-mi dă aripi
și mă ajută să zbor,
între țărână și Cer...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre foc sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Deschiderea iubirii prin propria ușă
Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.
Lumea pescuiește stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zidește în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munții, învălurită ca marea.
În inima mea cresc rafturi de rouă și dor,
Condurul de aur îl lași amintire-n cenușă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria ușă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Sensul Iubirii
Atât lumina cât și umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul și iubirea sunt inseparabili și atemporali.
Deși am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.
Deși am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt și foile au alunecat.
În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea și obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre devenire, poezii despre dans, poezii despre cuvinte, poezii despre astre sau poezii despre ajutor
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre Soare, poezii despre zăpadă sau poezii despre toamnă
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Și ușa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. și ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
într-o clipa inalta și caldă,
urme pentru veșnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre apă
Petale-n a inimii urnă
Dimineața iubirii mele
Se-nalță pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibrații mereu.
Amiaza iubirii se-nalță în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântați de o floare.
Acum, înserarea iubirii
Șterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineți și amiezi -
Petale - n a inimii urnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre dimineață, poezii despre seară sau poezii despre ochi
* * *
Tu, Doamne, m-ai făcut nesfârșită...
un izvor de culoare și cântec sfânt
Însă doar lângă Tine, bucuria cântecului meu e desăvârșită
și-atinge adâncurile vieții..
Pâine și vin peste lume fiind...
Tu-mi veghezi și-mi porți glasul în culori vii... scânteietoare...
până la marginile lumii...
Însă doar la poarta templului lui
odihna eu îmi găsesc
Acolo cântecul meu își găsește alinare...
Tu îmi domolești freamătul arzător al inimii...
îngenunchindu-mi țărâna
când se pierde și se sfarmă
în vârtejul acestei imense transfigurări...
Eu n-am nicio putere să mă pot opri...
Însă Tu îmi potrivești pasul cu ritmul acestei neobosite muzici
când mă amestec cu zvâcnirea sângelui...
pătându-mi aripile...
Fiecare zi îmi sosește dansând,
Iar eu o îmbrac în valsul iubirii
apoi trece mai departe...
Culori... sunete și parfum de iubire...
își varsă nemărginitele cascade
în mine... în el și în lume...
făcându-mă una cu Tine...
și amestecându-mă cu el
în această supraabundență de căutare... dor și iubire...
învățându-ne să gustăm infinitul iubirii și morții în fiecare clipă...
Doar astfel trăindu-ne...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre sânge, poezii despre sfințenie sau poezii despre ritm
În drum spre necunoscutul din noi
Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări și crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre simbolistică sau poezii despre păsări
Înger al iubirii
Am adormit, un înger m a trezit,
Cu sărutări, pe al meu obraz,
In urma lui,
Parfum, si praf de stele, a rămas,
E îngerul iubirii am aflat, m a sărutat si a plecat
De când eu m am trezit ca un miracol
Simt usurare că plutesc acum
Iar ma înalt spre cer privesc pot sa plutesc
Iti dăruiesc sufletul inima inger al iubirii
Suflet din clepsidra timpului te ai coborât
Din astrele albastre sa vii sa te sărut
Când dorm si vii să mă saruti in vis
Sărutul tău rămâne eternul paradis
Inger al iubirii te scriu cu litere pe iris
Cerul meu albastru iubirea din vis
Tu esti intregul univers al eternului meu paradis!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre albastru
Zorii tăcerii mele
În tine eu am tăcut...
Inima lumii e în ochii tăi, care zboară departe, privindu-mă.
Nu vreau să ies de sub fruntea ta roditoare,
unde visul meu este-acela de mă urmări pe mine-n sufletul tău.
Mă simt un fel de copil al iubirii care se crede pasăre.
Tânjesc de moarte în anii mei de neliniște să stau în tine,
o corolă abia înflorită-n strălucirea soarelui...
Nu există o singură briză care să nu-mi cunoască umbra,
nici plimbare care să nu-mi înalțe cântecul spre cer.
Cântec amuțind în plenitudine!
În tine eu am tăcut...
Cea mai sigură oră pentru a te iubi este aceasta,
ora în care eu trec prin viață îndurerată de zorii zilei.
poezie de Julia de Burgos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore sau poezii despre superlative
Filozofia iubirii
Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Și vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi și noi?
Privește munții cum spre cer se-ndreaptă
Și valurile cum se-mbrățișează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-și trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ți simt sărutarea?
poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre trădare, poezii despre ocean, poezii despre munți sau poezii despre legi
Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare și se-agață de-o ultima rază ce-mi înfășoară timid inima... și se topește acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subțiază spre un capăt de lume... și se-ascund trist într-un luminiș rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparțin doar mie.
Și te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor și parcă-ai fi departe...
dar ești atât de-n mine...
și totuși ca un miraj îmi ești ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aș mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o șoaptă șoptit să-ți curg precum lumina lină... prin tăcerea-ți atât de clară...
Iubescu-te când taci...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre declarații de dragoste