* * *

o pisică cu mustăţi,
ce visează bunătăţi,
unde s-a mai pomenit,
un motan hoţomănit,
să dea iama ziua mare
prin smântână şi cuibare,
el e Blondu', aţi ghicit,
în afaceri e falit,
Fifi chiar l-a părăsit,
a rugat-o pe Cruela,
să-şi împartă mozzarella
cu un biet golan blondin
şi de Sfântul Valentin,
să-i găsească-o pisicuţă,
delicată şi finuţă,
cu care să iasă-n lume,
pomenindu-i al său nume,
dar Cruela i-a promis
o vacanţă ca de vis,
cu o damă de pisană,
albă, mică, dolofană,
unguroaică transilvană,
vezi Cruela e-o madamă,
cam şireată, roşcovană,
vara lui de bună seamă,
ea pe Blondu' il ajută,
dar fireşte, pe valută
şi aşa el a ajuns
chiar falit, ba ras şi tuns
o intreagă tragedie,
dacă nu, o comedie,
fac de el toţi băşcălie.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea #Metoo

azi suntem cam încruntate,
că aşa imaculate,
noi am fost abandonate,
după ce-am fost abuzate,
chiar de Blondu' cel vestit
ce, fireşte, ne-a minţit,
că ne pune-n roluri mari,
dar cotoii ordinari
de la Hollywood, să vezi,
ne-au sedus motani englezi,
poate americani, mai ştii,
ce mai, toţi cineaştii,
ne-au promis marea cu sarea,
ne-am ales cu disperarea
şi onoarea,-autostima,
numai Blondu' cu pricina,
e de vină c-am pierdut:
nu ştim ce e de făcut,
dar în lupta-anticotoi,
vom striga în cor: Şi noi...

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Sunt un suflet pustiit de speranţe, abandonat pe o insulă pustie...
Lady Robinson: Oho! Frumos început de poezie!
Venera (izbucneşte în plâns): Ah! Nu! De unde ai atâta cruzime? Tu nu eşti Lady Robinson! Tu eşti Cruela! Cruela! Aşa nu se mai poate... Plec! Plec în lume!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată-ne pe amândoi,
fetişcană şi pisoi,
mult mai tineri şi frumoşi,
ce mai chiar nişte mucoşi,
pe o uliţă de ţară,
neştiind ce e pe-afară,
în Americi şi in lume,
înainte s-avem nume,
glorie, faimă, cazier,
încă nu era boier,
Blondu' nostru cel vestit,
n-avea mutră de bandit,
era paşnic ca un miel,
dar şi eu eram la fel,
o codană fărăr minte,
dar atâta de cuminte
că trăiam ca într-un vis,
mângâind un pis pis pis
pe o uliţă de sat,
eu pe Blondu' l-am lansat
la statut de stea felină,
el nu are nicio vină,
de nu eram eu cu rima,
îmi mărturisesc azi crima,
am tot inventat poveşti,
personaje pisiceşti,
fapte mari şi mai mărunte,
pentru dame mai cărunte,
cu un Blond, erou vestit,
da de unde, v-am minţit,
nu e dracul aşa negru,
dar nici Blondu' nu-i integru,
c-ar avea harem e drept,
dar mă bat cu pumnu-n piept
că nu am exagerat,
că trăieşte în palat,
are bucatari vreo trei,
dar şi câte vrea femei,
pedichiura când îşi face,
cheamă o pisă dibace,
care-l dă şi cu sclipici,
la pise are lipici
şi în selfie se întrece
cu pisane vreo zece
pe un iaht la Marea Neagră,
cinstea lui este întreagă
deşi FBI şi CIA
îl caută cu făclia,
iar mişcarea #MeToo este
după el, altă poveste.
Eu ce fac, doar speculez
când de el vă relatez,
ar fi bine s-o las moale,
Blondu' e prin mahalale
mai stimat ca un nabab,
dar eu am acest nărav,
să le înfloresc un pic,
eu, aici cu Blondu' mic.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoşmanul,
aluneca pe burlanul
casei şi mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deşteptând pe toţi vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiţi vor fi, fireşte,
că se iubeau pisiceşte
cam pe unde apucau,
doi amanţi din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
şoricei cu burta roz,
cu muştar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
şi nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Şi aşa cei doi amanţi,
şoricei mirobolanţi,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codiţe, trei mustăţi,
o mie de bunătăţi,
despre care nici nu ştiţi,
au motanii-ndrăgostiţi.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu sunt Blondu' şmecher mare,
cel mai tare din parcare,
la vânat ies pe răcoare,
mi-nprumuţi vreo trei sutare,
de ţigări şi de mâncare,
c-am doar vânt prin buzunare.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 februarie - Ziua falimentului personal - Afaceri de familie

M-a tot rugat în van muierea,
Să nu mai beau c-ajung falit,
Dar cum să-i satisfac plăcerea
La cât de mult am investit?

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru fani sunt Carmencita,
iar motanilor ispita,
mor cu toţii după mine,
au trecut pe-amfetamine,
vrând să uite cum zâmbesc,
pe sub gene cum privesc,
ce mai! sunt o damă bine,
prima-ntâi între feline,
am şi şcoli de limbi străine,
nicio mâţă nu-i ca mine,
blonzi, roşcaţi, bruneţi şi gri,
chiar motani cu ochi saşii,
vor cu mine o relaţie,
i-am trimis în recreaţie,
cum se pare n-au habar,
că eu sunt de-acum un star,
dacă vreau îmi las breton,
reputaţia mi-e beton,
dar şi faima printre mâţe,
elegante şi finuţe,
pot s-afirm că aşadar,
Blondu' mi-este impresar
şi-mi propune un turneu
în care s-apar şi eu,
două luni din calendar,
undeva prin Malabar,
un' să fie n-am habar,
dar întreaga pisicime,
-n papioane cu buline,
cozi stufoase, ţigaret,
va veni la cabaret,
să mă vadă, live, pe viu,
deocamdată-atâta ştiu.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua băuturii

Mă sâcâie şi azi nevasta
Să las paharul că-s falit,
Dar cum să-i fac plăcerea asta
La cât de mult am investit?

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt nespus de supărat,
am fost tare insultat,
că sunt gras, pufos şi moale
de la jumări şi sarmale,
că mănânc numai chiftele,
dar eu ronţăi croncănele,
sunt plinuţ şi am o blană,
de pisică dolofană,
dar eu nu am nicio vină,
sunt, vezi tu, doar o felină,
răsfăţată şi iubită
şi-n anale pomenită,
râdeţi dar, sunt sexi tare,
cu-a mea poftă de mâncare.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU ŞTIU DE UNDE AŢI LUAT CĂ AZI E ZIUA DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA HIPERTENSIUNII, DAR NU CONTEAZĂ

Îmi cam creşte tensiunea
Când o văd, chiar şi din spate,
Dar e slabă presiunea,
Că nu am intensitate.

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi trezit, draga mea, înseamnă să afli cu adevărat cine şi ce eşti tu visătorul. Cine e "eu"-l care visează? A fi trezit, draga mea, înseamnă să vezi că nu ai fost născută vreodată, şi atunci cine să mai viseze? Aşadar fireşte că îţi lipseşte ceva, trebuie să fii onestă. Toţi cei care "visează", visează la ceva care nu au chiar acum, chiar aici. Chiar şi de ar fi să visezi la Rai, la Dumnezeu sau la făt-frumos din poveste. Noi nu vedem, căci gândul visează pentru că niciodată nu se poate dizolva în realitatea acestei clipe, de aceea visează la o alta care va fi perfectă. În concluzie; nu tu te bucuri de iluzie, ci ea râde de tine şi-ţi oferă drept desert suferinţa unui vis. Dacă eşti cu adevărat treaz eşti deja totul din întreg şi atunci la cine şi ce ai mai visa? Are cerul vise, dar oceanul?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă

Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşii

Cum bine tot se ştie că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulţi,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculţi,
Chiar gemeni de produc, au toţi din exemplare.

Aşa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogăţit cu cinci micuţi căţei
Şi albi şi gri, negruţi, pătaţi, toţi derbedei
La fel, chiar de-s doar fete şi unul doar bărbat.

Sunt toţi o molfăială de ţâţe, chiar lătrând,
De o căţea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roşcat negru
Iar cea mai dolofană e-o căţeluşă gri
Dar şi cu alb pe burtă şi pete negre vii...
O bulă păr de pluş, rotundă pe de-a-ntregu.

Şi-i ger năprasnic iar şi-s mici şi răbdători,
Le-am pus hăinuţe multe să aibă cald un pic
Şi plâng des zi şi noapte; că unu-i rău de mic
Şi sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.

Răul de-acum începe că-i am pe toţi ai mei
Şi am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toţi... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.

E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poţi oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poţi iubiri să smulgi
Şi micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă unii oameni de afaceri locali ignoră câteodată legea sau prin comportament opulent se îndepărtează de exemplul pe care ar trebui să îl dea în societate, au tendinţa de a respecta partenerii cu care fac afaceri şi, mai ales, pe cei cu care vor să facă afaceri pe termen lung.

citat din Mircea Kivu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mărunt?

Eşti firul de apă pe-al vremii făgaş,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălţată trufaş,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Şi fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un deal vălurit, teşit, din argilă,
Alături de munţii semeţi cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Şi nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Căci El, Preaînaltul, măreţ în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El şi-ai valoare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom, de la zdrenţe la papillon

Vi-l amintiţi pe Tom O' Malley,
veteran " cat of the alley"?!
tot ca el, un biet motan,
ce-şi dă drumul pe burlan,
eu am fost până mai ieri,
alergat chiar de hingheri,
dar aşa printr-o minune,
am trăit să vă pot spune,
o poveste adevărată,
cu Regina cea bogată,
într-un mare stil lejer,
m-a uns, astăzi, cavaler,
sunt deci, Sir Împiedicatu',
a aflat de-acum tot natu'.
am conac lâng-o pădure,
sunt pe fel de fel de cure,
cură cu brânză Stilton
sau cu vodcă cu bulion,
Bloody Mary parcă-i spune,
nu puteau găsi alt nume,
bine, cura cu homari,
sfântă la parlamentari,
eu, mai nou sunt un pair,
cu blazon de trandafir,
într-o lume alandala,
dimineaţa fac mandala,
la amiază-o risipesc,
după masă aţipesc,
dar, vin dorurile grele,
dorul mahalalei mele,
dorul după şoricei,
dorul e firesc, ce vrei?!
de mă-ntrebi, îţi spun în faţă,
ca pair, aia nu-i viaţă,
e un vis de zile mari
cu motani miliardari,
nu fac mare tevatură,
viaţa fără aventură,
e de-a dreptul un plictis,
orişice mi-este permis,
niciun şarm nu mai găsesc
în al meu rost pisicesc,
dar pe facebook am aflat
de un caz mai izolat,
un motan de România,
înghiţise ciocârlia
şi atunci când mieuna,
mici concerte el dădea,
au adus experţi de-afară,
scărţâia ca o vioară,
vreau şi eu în România
să-mi înec melancolia
într-o prună sau o pară,
zic şi eu aşa-ntr-o doară,
ce-ar mai fi de povestit,
nu ştiu, cum sunt ameţit,
chiar şi prinţului englez,
nu-i găsesc vreun chichirez
într-un sat vechi transilvan
fără un pair motan,
eu, deci, sper să am bonne chance,
la o viaţă de suspense
ca pair de România,
cât mai este visteria.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună

Chiar de ninge, chiar de plouă,
Chiar de fulgeră sau tună,
Chiar de-i ger de crapă piatra,
Când te văd, ziua mi-i bună.

Chiar de mor stelele toate
În sistemul meu solar,
Chiar de sufletul mă doare,
De zâmbeşti ziua-i ca dar.

Chiar de frunzele în toamnă
Nechează în frâu de joc,
Tu îmi faci ziua senină
Dacă mă săruţi cu foc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită

Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieşiră, de un negru-abanos,
Se mişca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică şi fragilă, gureşă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuţul să-l ascunză,
Soţul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Şi cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Şi aşa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanţa, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste şi pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, caşcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spăşită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
Dar şi-a amintit cu spaimă de un sumbru amănunt:
Că greşise, doar o dată, c-un bătrân croncan cărunt,
La un chef ce se ţinuse într-n plop de protocol.
El era cioroiul alfa, şeful peste-ntregul stol
Şi a condiţionat-o să-i dea post la un birou,
Cu-avantaje sexuale, deci i-a afectat un ou.

Morala 1

Frunzele, chiar de la Eva, verzi, uscate, mari sau mici,
Pot ascunde pui de cioară, dar şi alte păsărici.

Morala 2

Sunt ciudate fenomene şi se cade în ispită,
Când pe la birou se umblă cu o cioară cam vopsită.

Morala 3

Părul negru nu-i în stare nici în grup, câteodat',
Ce e apt să săvârşească, lesne, părul grizonat.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt şarmantă şi finuţă,
rar ca mine pisicuţă,
ochii verzi seducători,
cu priviri ce dau fiori,
îmi miroase gura-a flori,
nu a ton şi a sardele,
eu nu mă urc pe perdele,
sunt o scumpă şi în fine,
mor motanii după mine,
sunt o lady şi o ştiu,
mă curtează-un pis candriu,
vrea cu mine o relaţie,
l-am trimis în recreaţie,
vreau motani stilaţi din UE,
pe care îl văd că nu e,
îl sfidez şi bine fac,
i-aş băga pe toţi în sac,
şi trimite-n America,
la putere e pisica.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!