Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Facem partaj de vise și plec. Demn, fără să privesc în urmă. S-ar putea să mai am câteodată un fior în suflet, când mă străbat tăcerile uitării. Dar o să treacă. Toate-s efemere și ajung în rama amintirilor. Toate-s freamăt de clipe și agonii. Ne vom înlocui. Cu alții mai buni, mai stoinici, mai devotați aceluiași vis. Nici vorbă de regret. O să fim sinceri la finalul unei hărți pictate cu emoție și trăiri. Oricum, într-un bob de timp, împărțit cu grijă la jumătate, ne-am jucat bine rolul de străini.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat -mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uită cine ești în umbra palidă a privirilor mute, uită- provizoriu printre scrum și egoism aspru judecat. Dacă mi-e frig, dezbracă-ți carnea din lut moale și-mbracă-mi sufletul cu apus. Mușcă hotărât și plin de poftă lumini care-și varsă dorul cu patos de gând. Sunt flămândă de tăceri care răsar melancolic din trăiri atinse lasciv, cu vârful buzelor mute, pe jumătate. Dăruiește- viselor, te implor! Altfel o să plec și n-am să-ți mai fiu. Nici azi, nici mâine, nici trecut de împărțit cu plăcere într-o bucată proaspătă de amintiri. Ca și cum niciodată, înțelegi? Așa zic mereu. Pe urmă dau peste tine stingher într-un colt îngropat de suflet. Ce-o fi însemnând niciodată ăsta? Poate-i sinonim cu veșnicia...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog

Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când -ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.

Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...

poezie de (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taine

La mine-n suflet se-nfiripă șoapte, pe-alocuri înfloresc bătrâni salcâmi
Și clipele se fac uitate, din muguri albi, tăceri și visuri scrum
La mine-n suflet e o nostalgie și-un dor tăcut de răsărit pribeag
Când lumi se prăbușec în apă vie, simțim atât de lesne și de vag.
La mine-n suflet e pe-alocuri grabă, cu pașii mici las urme prin hazard
Și numai câteodată sting orgolii, și-mi ești atât de primitor și drag.
M-aș lumina de gânduri printre clipe și pe sub gene lungi aș înnopta
Unde adorm tăcerile nespuse și unde pot în liniste uita.
La mine-n suflet e război și-s temeri, le-am strâns în pumnii mici cu un fior
Atât de diferiți și totuși gemeni, înmărmuriți de glasul unui dor.
La mine-n suflet azi e primăvară, mâine-s capricii fară echivoc
Și nu-i mai bine oare când te-apropii, prindem fericirea de mijloc?
Îti dau și ție o ispită, pot numai pe furiș s-o prind de soare
Și doar muscând din valul de păcate, -i furi trecutului o sărutare.
La mine-n suflet e aglomerație. Stau într-un colț străini frumoși și reci
Nu știu că i-am primit cu stăruință, doar ca -mi treci.
Mi-aș cere parcă și iertare, dar nu m-aud de zgomot egoist
Și parcă bucuria-i știrbă de emoție, zâmbește trist.
Îi pun zorzoane, măști și chipuri, m-ascund mai abitir de mine
Dar totuși recunosc în sine-mi:
La mine-n suflet încă-i despre tine...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne fură primăvarile cu miros de răsărit albastru și stăm amândoi, într-o lacomă tăcere ascultându-ne cu atenție gândurile. Un fior plantase cumva sămânța acestei vieți trecătoare la țărm senin de inimă blândă. Simțeam pe tălpile goale amarul vremii și cerul plin de frumos și îndestulare. Puteam alergăm în voie, fără temeri și așteptări zadarnice din poartă în poartă de suflet firav. Doar până ce vom fi săturați cu iubire și bunătate, până ce se vor îngropa în veșnicie dezamăgirile, uitarea și vanitatea oarbă. O să mă vindec. Rând pe rând, suspin și freamăt și-apoi promit vom sta la umbră de furie și păcat sub un cireș înflorit. N-o să fie nici vânt, nici melancolie și dacă printre respirații de șoaptă vom cădea la învoială cu timpul, nici urmă de regret. Cine știe?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cântecul amibei

În curând o să ajungem facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Și o să fim cei mai buni.
Și o să ne luptăm unii cu alții
cu zâmbetul pe buze și fără să cruțăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca niște furci
și o să le întoarcem pe toate părțile,
poate chiar noi înșine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să mușcăm din moliciunea fiecăruia
și o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părțile
așa cum ne închipuim că fac soldații
când se dă stingerea.
Și o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înșine.
Și, în sfârșit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiți din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.

poezie de (2014)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Sunt liberă și inocentă și fiară. Ne strângem copilărește de mâini, învârtindu-ne. Râd cu inima, îți strivesc pieptul cu talpa goală și las urmă de fericire. Facem dragoste. În ce ordine vrei tu.
Într-o zi o să plec și o să-mi rămân mie. Ce deliciu! Oare, când? Până atunci știi, n-am mai întâlnit pe cineva ca tine. Oamenii m-au trăit după putință, de fapt toți s-au mințit că trăiesc. Aglomerație inutilă.
Până când într-o zi m-ai ascultat. Și în tăcere ne-am ascuns într-un singur suflet...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era frumoasă pentru că iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită trezea din moartea uitării. O rugasem plece cu vocea mândriei, înainte ca viața -mi scoată inima rece din robia ei.

(15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am atât de multe gânduri de-mpărțit! Le-aș strânge într-un buchet de emoții și visuri proaspete. Pe urmă ceasuri întregi de existență intensă ne-ar îmbrăca esența oarbă cu pulbere de nori și păpădie. Ți-am dat întâlnire într-un suflet hoinar, avid de iubire. N-are granițe și marginea acestei lumi efemere, aglomerată de ispite se contopește într-o îmbrățișare. Mi-e dor -ți miros viața curgând anevoie, plăpând și dulce prin trupul de lut. Să-mi cânte doina binelui la margine de Cer. Să-ți fie reazăm mâna mică în căușul palmei îmbătrânite de ani și dezamăgire. Într-o zi Dumnezeu a numărat inocența printre suspine și rugăciune. Eram tâlhari de clipe și fericiri. Tu ai luat crucea ta și-a mea demn, plin de blândețe și mângâiere. Iubirea nepângărită de orgolii are aceea decență de necombătut. Și când nu mai ești prezent aievea, inima continuă -ți trăiască efectiv amintirea din suflet în suflet până la apus. Era firească trecerea aceasta din efemer la veșnicie. Te iubesc mai mult ca oricând. De când ai plecat mi-e prezent Raiul în albastru senin. Tații nu mor. Ei se luptă cu zmei, gânduri vitrege și agonii. Doar pentru ca povestea noastră aibă un final fericit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-as ierta

Te-aș ierta cu stângăcie, închinând unui apus
Vanități și veșnicie, alipite de-un surâs.
Să-ți cuprind în palma mică o grimasă și un vis
Când în suflet se-nfiripă agonie și abis.

Te-aș ierta cu îndoială și lipindu-mă de soare
Ar muți în noi orgolii și ne-am contopi în mare
Unde-s aripi și hazard, când lumina ne asmute
Tu m-ai mângâia cu dorul, sărutându- pe frunte.

Te-aș ierta în fel și chip, poate nici n-ai înțelege
Când se zbate-n piept tăcerea și-un trecut ce nu se șterge
Plec și pleci fără-ncetare, dezgolind în noi regrete
Și străini ne naștem moartea, parcă n-am avea ce pierde.

Te-aș ierta ca ma ierți findcă poate câteodată
Ne privim sfios în suflet, ca într-o oglindă spartă
Și ne-am prins de mâini plăpânde și de-o inimă săracă
Te-aș ierta căci mi-e iubire
Când ești tu am lumea toată...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leac

Te-aș molipsi cu fericire, ascunsă printre ramuri de cais
Unde se nasc tăcerile uitate și asfințitul mușcă din abis
Te-aș molipsi cu dulci ispite, atât de încărnate într-un glas
Unde tresar emotiile moarte, hotarul vieții traversând la pas.
Te-aș molipsi cu bunătate, culeasă-n treacăt de pe un pridvor
Și printre frământări neașteptate am împărți o patimă și-un dor
Unde-i mai bine să-ți strecor lumina, când Cerul e hoinar, aglomerat?
În buzunar de inimă flămândă, o șoaptă și-un fior nestrămutat.
Te-aș molipsi cu inocență, soare ștrengar și veșnic necuprins
Râzând îmbietor din toți rărunchii, unde visarea e un foc nestins
fim pe rând un braț de vreascuri și flacără stingheră de mister
Când odihnesc singurătăți nespuse, la adăpost de gânduri care pier.
Te-aș molipsi cu lungi îmbrățișari, când e văzduhul gol, fără pudoare
Sub car de stele, dincolo de noapte, tot ne-am scălda păcatele în mare.
Și-ar curge peste noi nemărginirea, până la urmă, nici n-ar mai conta
M-aș molipsi cu-n licăr de iubire. Te-aș vindeca...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

ne facem mici. Destul cât încăpem într-o gămălie de vis firav, într-un gând răpit pe culmi de apus străveziu ori poate în frântura unei clipe de fericire. Să traversăm străzile vieții, cu umbrela zâmbetelor îndreptată spre un suflet străin, cu tălpile goale de trecut și inima îmbrăcată-n virtuți și-n haina prezentului. Să ne iertăm pe noi, căutându-ne neîncetat. Să ne facem mici. Cred cu tărie că Iubirea va găsi o cale să ne înalțe.

(30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisește- primăverii. O să-ți prind în păr idile, fericiri și numai câteodată raze de soare știrb. Nu-i nimic mai frumos. Și cum te privesc așa, alergând desculță prin codrii de suflet amețit, goală de trecut și regrete îmi aduc aminte c-am murit la căpătâi de iarnă când ai plecat. De-atunci au trecut clipe de extaz și agonie. Poate-i o prostie dar sunt aproape sigur că veșniciei nu-i trebuie nimic mai mult decât iubirea ta..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ne vom despărți

(poem cu hopuri)


Când ne vom despărți
Aș vrea plouă...
Știu, sună a clișeu
Dar cine e regina roșie peste clișee?
Eu.
Când ne vom despărți
Vreau să ne ia o săptămână, două, trei
Să aibă timp pisica
Să facă pipi în papucii tăi.
Că dacă nu-ți rămâne din mine
Mai Nimic
Măcar porți cu tine
Un damf de pipi de pisic.
Să-ți fac atunci o traistă cu blesteme
Ți-aș cam face
Cu toate nopțile în care
Te-am așteptat pe ace.
Dar hai, nu imaginăm o despărțire tristă
Mai bine o șuetă, o trecere-n revistă
Să bem niște coniac aproape împuțit,
să ne-amintim, în fine, cu ce scop ne-am iubit.

Am fost mai buni, mai limpezi
Mai păpădii, mai miere
Am fost o simplă carne
Nălțarea în cădere.
Ne-am spus din ce în ce mai multe-n mai puțin
Am fost o slugă poate, poate ai fost stăpân.
Unul pe celălalt ne-am tot imaginat
Copii, adulți, ne-am tot jucat...
Ne-am tot jucat
De-a viața.
Eeeei, ce să mai vorbim
Când ne vom despărți
N-aș vrea să ne urâm.

M-am dezmeticit de-odată
Și m-am întrebat: cum e posibil ca totul fi fost creat
Din iubire.
Iar noi tot vorbim de despărțire?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Până la urmă ne vor asculta și gândurile

dacă nu cumva o fac deja
poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silențios
nu vor mai fi nici secrete
vom învăța să fim un gând
cine să-și mai permită dizidența
lumea nu va fi mai bună dar măcar o vom ști toți odată
ce ne facem însă cu poeții
nici ei nu știu câteodată ce gândesc
darămite cogeamite serviciu secret
lovit în plex de insecretomania mondială
......................................................................................
până la urmă cineva va voi cunoască și gândul necuratului
dar poate nici dumnezeu nu o poate face întru-totul
.............................................................................................
iar între două numărători paralele
cu certituine
întotdeauna cineva va pierde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu sufletul

Un lucru drept, rămâne drept
Așa-i și omul înțelept
Nu-l schimbă nici chiar băutura
Sau fetele ce au dulce gura.

Toate-s pentru el ca vântul
Și se schimbă tot ca gândul
N-ai cum mori crezând în vise!
Când sufletele stau aprinse.

Când nimic nu mai contează
Nici un om nu mai visează
Omenirea nu se schimbă
De-ar vorbi aceași limbă

Mereu cade în păcat
Cu sufletul ei s-a jucat
Și de ce sa nu mai cadă?
Ca-n iad nu mai stă la coadă...

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut.

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am chinuit zadarnic șterg din adânc de suflet toate urmele de tine. Am iertat, am plâns, m-am răzvrătit pe alocuri și câteodată am strecurat unei bătăi de inimă certitudinea că nu ești mai mult decât o banală întâmplare. Ți-am închis ușile și-am înghitit cu lăcomie etichete de hazard pe care era scris cu majuscule DEFINITIV. Te-am dat afară în șuturi de gând, fără răgaz, orbește, nimicindu-mă de fapt pe mine, în amalgamul acesta de aparențe surde. Te-am vândut pe orgolii ieftine, convinsă că și tu ai zdrobit fără urmă de regret toate fărâmele de blândețe și bunătate, dăruite aproape inutil. Să-mi dai frumosul înapoi! Ce să mai cred?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sper nu-ți fie dor. Când trece, trece pentru totdeauna și nu-și mai pierde clipa, timpul în regret. Te-am iubit sincer. Nu pentru lumina așezată frumos în candele pictate, ci mai curând pentru întuneric și păcate. Asta-i tot ce-am putut. Puțin lucru acesta într-un amalgam de tentații și bogăție. Și-am plecat numai cu regretul că nu ți-a fost de ajuns...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet drag, în umbra pașilor tăi răsare timid chipul dorințelor. Somnul îmi mângâie genele pline de șoapte și leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Ești cu mine veșnic, în mulțimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent și trecut. Câteodată plec și trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!

(27 martie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook